Intervii când copilul se joacă? Iată de ce nu trebuie s-o faci!

Alexandra Irimiea
copilul se joacă

Când copilul se joacă ești mereu cu ochii pe el? Nu e greșit, dar iată de ce nu trebuie să intervii de fiecare dată când are o problemă cu alți copii.

Stai liniștită pe bancă, în parc, când, deodată, auzi că se întâmplă ceva la locul de joacă. Cineva poate i-a luat lopățica de nisip din mână sau nu-l lasă pe copilul tău să participe și el la un meci de fotbal. Și-atunci, primul instinct este să-i sari în ajutor. Cum altfel ai putea să stai cu mâna-n sân?! Te lasă inima să privești cum alți copii profită de el sau se poartă urât?!

Însă, iată că specialiștii ne recomandă să ne abținem să intervenim în joaca celor mici. Angela Hanscom, terapeut de copii, a făcut un studiu pe această temă. Ea a observat comportamentul părinților și al copiilor în parc. Concluzia cercetării, publicată pe Washingtonpost.com, a fost fermă. Adulții sunt sfătuiți să observe cuminți, de departe, ceea ce se întâmplă la locul de joacă și să aștepte ca cei mici să rezolve singuri conflictele care apar. Pentru că, dacă intervii chiar și la cel mai mic conflict în care copilul tău este implicat, nu faci decât rău. Iată de ce.

De ce să nu intervii când copilul se joacă

Dacă noi, ca părinți, sărim imediat să le dăm directive: „Lasă-l și pe el să se joace” sau „Fiți copii cuminți, jucați-vă frumos” nu facem nimic bun. Însă, dacă le oferim șansa să găsească ei singuri soluția, vor trăi minute esențiale în care vor învăța lecții importante de viață. Vor dobândi abilități emoționale și sociale care sunt greu de învățat altfel.

Trăind totul pe viu, învață cum să ia atitudine, cum să-și gestioneze mânia și frustrările și, cel mai important, învață să fie empatici. Iar empatia nu poate fi „predată” acasă, ca o lecție de geografie. Copiii trebuie să învețe astfel de lucruri din întâmplările de zi cu zi, prin experiențe practice. Și cel mai bine o fac atunci când se joacă afară. Acolo au o mai mare libertate de mișcare și pot explora locuri noi.

Majoritatea copiilor își petrec copilăria în casă și se joacă sub atenta supraveghere a adulților. Ne-am obișnuit să le dictăm ce să facă, oră de oră au un program stabilit de noi. Chiar și atunci când se joacă nu ne putem abține să nu controlăm tot ce fac.

Copiilor de astăzi li se spune cu ce să joace și cu ce nu au voie. Dacă înainte ieșeau pe afară și se strângeau într-o gașcă ad-hoc care se juca fotbal pe terenul din spatele blocului, acum îi înscriem la diverse sporturi și îi judecăm în funcție de cât de bine se descurcă.

Totodată, profesorii spun că generațiile de azi nu mai știu să-și controleze emoțiile și răbufnesc la școală. Ei solicită chiar intervenția adulților pentru că nu știu cum să gestioneze singuri problemele.

Când copilul se joacă liber, dobândește abilități esențiale de viață

Mulți părinți sunt bine intenționați și își înscriu copilul la diverse sporturi și activități creative de grup. Totul în ideea de a-i stimula imaginația și de a-l ajuta să se dezvolte armonios. Să ajungă mai inteligent, mai încrezător și mai manierat în relațiile cu ceilalți, dar nu asta e soluția.

Copilul trebuie să experimenteze pe pielea lui interacțiunea socială. Doar așa învață să aibă încredere în el și capabil să facă față situațiilor noi. În plus, rezolvându-și singur conflictele ajunge să-și dezvolte trăsături esențiale de caracter precum generozitatea și blândețea. Și, pe măsură ce va trece prin mai multe astfel de experiențe, cu atât va deveni mai încrezător atunci când se va confrunta cu diverse situații de interacțiune socială.

Dacă cei mici ar avea la dispoziție ore libere de joacă, cu prietenii lor, atât la școală, cât și acasă, ar învața abilități esențiale. Negocierea, empatia, bunătatea, compasiunea, cum să împartă cu alții sau cum să rezolve conflicte se „predă” prin joacă.

Este timpul să facem un pas înapoi și să ne lăsăm copiii să se joace singuri!

Să le dăm ocazia să învețe cum să trăiască în armonie, cum să interacționeze cu alții sau cum să reacționeze în diverse situații. Până la urmă, nu vom putea fi mereu acolo, lângă ei, pentru a le da o mână de ajutor. Ei au nevoie de aceste abilități sociale și emoționale pentru a face față în lumea reală în care trăiesc.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

Te-ar mai putea interesa