Costumele pentru serbări, of!

TOTUL DESPRE MAME
Costume pentru serbari / Totul despre mame
Un fel de ou-măr
Costume pentru serbari / Totul despre mame
Un fel de ou-măr

Așa se face că Petru a avut mereu costume originale, parțial trăznite:

Îmi amintesc cu plăcere de costumul de greieraș, realizat dupa un lung research de tipuri de  greieri, desenat, decupat, cu inserții din burete, o întreagă concepție scenografică sau de cel de fulg de nea (și aici trebuie să mă bazez doar pe memorie, pentru că din pacate stau foarte prost cu back-up-ul de date și la fiecare prăjire de hard-disk am pierdut și mii de fotografii – aveți ceva de învățat de aici!), un combinezon alb cu aplicații sub formă de fulg de nea, format dintr-o togă lălâîe terminată în șalvari, asezonați spectaculos cu un soi de UGG-uri din blană albă.

 
 

Costumul de măr, încununarea succesului, e o adaptare a unui uriaș ou de Paște din burete, găsit de împrumut –  exemplificarea pe viu a expresiei „m-am scos”.  Există și povești nu chiar grozave, cu costume semiratate, ca de exemplu un costum de ghiocel pentru sărbătorirea primăverii, pe care copilul nu a vrut să îl probeze deloc înainte și l-am executat cam pe neve, fusese transformat dintr-un costum de spiriduș (bun că era tot verde, dar ignorând că fusese făcut dintr-o păturică din fleece), și pe lângă faptul că îi era și cam fix și îl cam ținea pe la încheieturi, fusese mai eficient decât un trening de călător intergalactic care vrea să slăbească în somn, astfel încât copilul era leoarcă pe dedesubt. Un amănunt deloc neimportant, educatoarea uitase să îi dea jos ochelarii cum o rugasem, și capa de ghiocel cu cele trei petale pleoștite pe umeri nu cadra deloc cu ramele de Harry Potter, așa că într-un fel mă și bucur că nu mai am fotografii de la fericitul eveniment.

Costumele home-made au riscurile lor!

Alt incident neplăcut s-a întâmplat chiar la ultima serbare, din vara asta, când grupa mare a avut un moment tematic intitulat „Micii ecologiști”, rugămintea fiind să îi îmbrăcăm cu bluză sau vestuță verde și pantaloni albi. Zis și făcut, aveam un bumbac numai bun cu ceva imprimeu ecologist, alb cu fruze și păsări verzi, combinat cu alt material verde-praz, a ieșit o haioșenie de tunică flower-power, bună și la mare, am socotit eu. Materialul se îmblânzise, copilul cooperase, totul bine și frumos până în ziua serbării, momentul acela când copiii se aliniază în fața părinților și aceștia cercetează din priviri dacă totul e în regulă. Ei bine, nu era.

Fusese îmbrăcat cu tunica pregătită de mine, doar că era mult mai mică. Atât de scurtă, încât abia se întâlnea cu betelia pantalonilor. Nici nu mă mai puteam concentra la serbare, de uimire. Ce naiba…  o probasem înainte, apoi o spălasem…. asta era! Intrase la apă. E bine, avem de ce să ne amintim. Dacă am fi închiriat mereu costume, unde ar mai fi fost hazul?

Așa că sfatul meu este totuși să încercați să le bricolați voi costume celor mici, poate nu arată ca scoși din reviste, dar cu siguranță veți avea ce povesti mai târziu.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa