Ce faci când copilul vrea la mare și n-ai mare

Ileana Mirescu

Anul acesta, ne-am planificat vacanța un pic pe dos. Adică, dacă până acum plecam în august, anul acesta am așteptat să ia copilul vacanță și am plecat. Am fost la mare. A luat vacanță vineri, și tot vineri am și plecat. A fost frumos. Extraordinar! Nu era aglomerat, nu era nici prea cald. Un vis, vă zic!

Așa ne-am și promis că de acum înainte numai așa vom face, vom merge la începutul verii să ne bucurăm cum trebuie de libertare.

Ne și simțeam, cumva, o rasă cam superioară că nu erau mulți în vacanță în perioada aceea

Apoi, când noi ne întorceam, ceilalți din jurul nostru abia se pregăteau să plece. Plus că mai erau și alții care aveau concediile programate prin august, final de august sau chiar început de septembrie. Noi râdeam în sinea noastră și ne simțeam bine când ne gândeam cât de mult mai au unii de așteptat până la concediu.

Știți cât ne-a ținut fericirea asta? Încă vreo două săptămâni! A început să se risipească după ce a venit cu adevărat sezonul concediilor și toată lumea pleca și s-a risipit de-a dreptul când a venit canicula și au început codurile să-și intre în drepturi.

”Măcar într-o apă… ceva”

La aproape o lună după vacanță, noi eram deja obosiți de căldură și am fi dat orice pentru o bălăceală. Copilul suferea că la locul de joacă de lângă blocul nostru era cam singur, toți erau plecați. Ba chiar mai venea câte unul din vacanță și-i povestea că a fost pe acolo și pe dincolo și el suferea. Apoi, când vacanța asta mare a devenit de nesuportat, când temperatura era imposibilă pentru plimbări și alte lucruri pe care le-ai putea face între betoane, am început să avem o problemă – copilul vrea la mare sau ”măcar într-o apă… ceva”.

Nu merge cu cada plină!

Am încercat! I-am propus să-și umple cada cu apă, dar nu l-a satisfăcut decât de câteva ori treaba asta. Ar fi vrut și el să se mai simtă ca în vacanță un pic. Am încercat eu să-i duc limonadă lângă cadă, să-i dau jucării în apă, dar la șapte ani nu prea mai poți să-l duci de nas. Atunci am decis să caut o altă variantă, dacă se poate la îndemână.

Ștrand, piscină, bazin, ce să fie oare?

Ne-am documentat pentru toate și am ales ceva care l-a lăsat pe copil cu gura căscată. L-am dus dimineața și am mai reușit să-l scot seara. Jucării, bălăceală, tobogane și tot felul de artificii din astea acvatice, prieteni noi și multă joacă, pe toate le-a găsit acolo. Am ales Water Park și, deși ne-a pus un pic pe gânduri că e, totuși, în Otopeni, am zis că nu e la fel de departe cum e marea. A fost minunat! La costuri am ieșit bine, chiar foarte bine și am zis că ne mai ducem și mai facem!

Dacă vreți să aflați mai multe, prețuri, poze, program, le găsiți AICI, dar vă spun că e varianta excelentă pentru a-i oferi copilului bălăceală când vrea la mare și n-ai mare.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa