Luni țopăie prin casă la gândul că îl vei înscrie la fotbal. Marți, contaminat de entuziasmul lui, faci abonament la club, îi cumperi echipament, îți dai peste cap programul să-l poți duce și aduce de la fotbal. Miercuri merge la primul antrenament. Duminică declară că gata, și-a încheiat cariera sportivă. Ți-e cunoscut acest scenariu?
Îl lași sau nu să renunțe la o activitate extra școlară abia începută? Sau chiar la una pe care a făcut-o cu entuziasm pentru o perioadă lungă și care i-a adus o serie de beneficii? Pentru că mulți părinți se confruntă cu această dilemă, am vrut să vedem ce spun psihologii. Iată o serie de explicații oferite de specialiști citați de parents.com:
Încearcă să înțelegi de ce vrea să renunțe
Nina Kaiser, psiholog în San Francisco, spune că, înainte de a spune „Da” sau „Nu” la dorința copilului de a renunța, este important să afli cauza reală. Un posibil motiv este anxietatea, care, potrivit ei, se amplifică atunci când evităm lucrurile care ne provoacă emoții dificile. „Continuarea activității care ne îngrijorează și trăirea unei experiențe pozitive poate fi de ajutor în această situație”, explică ea.
Alte motive pentru care un copil ar putea dori să renunțe la un sport includ un antrenor prea autoritar (sau părinți prea insistenți) ori prezența unui alt copil care îl hărțuiește. În astfel de cazuri, Dr. Kaiser spune că „este important să validăm experiențele copilului și să îi permitem să renunțe dacă acest lucru îl protejează emoțional.”
Asha Patton-Smith, medic psihiatru specializat în copii și adolescenți, adaugă că un copil poate avea dificultăți din cauza presiunilor sociale, a oboselii sau a unui mediu prea competitiv. „Scopul este să găsim un echilibru între perseverență și respectarea nevoilor copilului, astfel încât să se simtă susținut, nu forțat”, explică ea. „Renunțarea nu este întotdeauna un lucru rău.”
- CITEȘTE ȘI: 15 Tips & Tricks: Cum îți încurajezi copilul să persevereze, plus exemple concrete pentru fiecare situație
Lecția consecvenței și a rezilienței
Dacă nu există motive serioase de îngrijorare, Dr. Nina Kaiser recomandă ca cei mici să încerce să rămână implicați într-o activitate pentru a-și dezvolta reziliența. „Este o oportunitate de a-i ajuta pe copii să învețe să își respecte angajamentele și să descopere valoarea consecvenței,” explică ea.
Patrice Le Goy, doctor în psihologie și terapeut de familie, este de părere că părinții ar trebui să le explice copiilor cum renunțarea la o activitate îi poate afecta pe colegii lor de echipă. În plus, în funcție de vârsta copilului, poți discuta și despre implicațiile financiare ale deciziei sale.
De multe ori, copiii renunță pentru că au senzația că nu se ridică la standardele pe care le-au internalizat. Poate că își doresc să obțină o notă maximă sau să construiască perfect un proiect, iar când rezultatul nu este perfect din prima încercare, devin descurajați. În astfel de situații, este esențial să pui accentul pe progresul făcut și nu pe rezultatul final.
Copiii învață cel mai bine prin imitare. Dacă ei te văd că renunți ușor sau te descurajezi rapid, este foarte probabil să adopte aceleași comportamente. Pe de altă parte, dacă te văd că faci eforturi susținute pentru a depăși o provocare, chiar și atunci când este dificil, vor învăța să facă la fel.
Iată un exemplu: Imaginează-ți că încerci să înveți să folosești un nou aparat de bucătărie și întâmpini dificultăți. În loc să renunți și să lași aparatul deoparte, încearcă de câteva ori să rezolvi problema, arătându-i copilului tău că nu trebuie să te dai bătut ușor. Spune: „Uite, nu mi-a ieșit din prima, dar voi încerca din nou. Chiar dacă este dificil, pot învăța ceva nou dacă nu renunț.”
- CITEȘTE ȘI: Cum alegi activitățile extrașcolare potrivite pentru copilul tău. „Dacă nu îi place, este inutil să facă”
Alege o activitate potrivită pentru copilul tău
Dr. Kaiser subliniază că scopul activităților extracurriculare la vârste mici este expunerea la diverse experiențe. Testarea mai multor activități îl ajută pe copil să își descopere pasiunile și talentele. „Copiii mici tind să încerce multe lucruri diferite pentru că încă își dau seama ce le place – și asta este absolut normal,” adaugă Dr. Asha Patton-Smith. Iată câteva sfaturi pentru a-l ajuta pe copilul tău să își găsească activitatea potrivită:
- Implică-l în decizie. „Chiar și copiii mai mici ar trebui să fie implicați în alegerea activităților și să aibă un cuvânt de spus în acest proces,” explică Dr. Kaiser.
- Ține cont de interesele și punctele sale forte. În loc să îl împingi spre un sport care nu îl atrage, caută activități care să se potrivească personalității și pasiunilor lui.
- Nu transforma alegerea într-o dorință personală. Dr. Le Goy le reamintește părinților că nu trebuie să fie dezamăgiți dacă cel mic nu îndrăgește sportul preferat al copilăriei lor.
- Stabilește așteptările dinainte. Înainte de a-l înscrie la o activitate, discută cu el într-un mod potrivit vârstei despre angajamentul pe care și-l asumă.
- Implică un prieten. Dacă poate merge împreună cu un coleg sau cu un prieten, acest lucru îl va ajuta să se acomodeze mai ușor.
- Optează pentru angajamente pe termen scurt. În special la vârste mici, sunt utile cursurile de probă sau sesiunile scurte pentru a vedea dacă activitatea i se potrivește.
- Discută deschis și constant despre experiența lui. Dacă nu e sigur că vrea să continue, Dr. Patton-Smith recomandă să nu luați decizia de a renunța imediat. Oferă-i timp, analizează opțiunile și găsiți împreună cea mai bună soluție.
- Nu pune presiune pe el. „Mulți părinți se îngrijorează când copiii lor nu par să aibă o pasiune, mai ales când colegii lor par să fi găsit deja una,” explică Dr. Le Goy.
Chiar și urmând aceste sfaturi, Dr. Kaiser îi avertizează pe părinți că nu există o garanție că cei mici nu vor mai dori să renunțe la activități. Este normal ca un copil să fie descurajat dacă nu se simte priceput de la început. „Rolul nostru ca părinți este să punem accent pe participare și efort și să evidențiem beneficiile încercării și exersării unor lucruri noi,” explică ea.
Un sistem de recompense poate fi de ajutor pentru copiii mai puțin motivați. De exemplu, dacă depune efort la antrenamentul de fotbal, indiferent de rezultat, poate alege muzica din mașină la întoarcere sau vă opriți pentru o înghețată. În cele din urmă, Dr. Kaiser sugerează să stabilești o regulă de familie despre respectarea angajamentelor. Dacă observi că renunță în mod repetat la activități într-un ritm care ți se pare neobișnuit, Dr. Patton-Smith recomandă să analizezi mai profund situația, deoarece ar putea fi un semn de anxietate sau depresie (în cazul copiilor mai mari).
