Jocul cu obiectele uzuale (cu părți libere) este un obicei al multora dintre copiii noștri. De multe ori, cei mici se joacă mai degrabă cu ambalajul decât cu jucăria și ne întrebăm de ce, mai ales dacă prețul a fost unul piperat. Explicația este scrisă cumva în codul nostru genetic. În generațiile anterioare, materialele de joacă pentru copii erau adesea făcute în casă sau relativ simple, iar în zilele noastre jucăriile comerciale sunt din materiale durabile, dar cu un singur mod de folosință. Jocul cu părți libere este un concept care a intrat în atenția cercetătorilor în educație în ultima vreme.
Astăzi, jucăriile din plastic produse în masă au intrat permanent în mediile de învățare ale copiilor. Aceste jucării sunt adesea concepute pentru a fi utilizate în moduri specifice, cu oportunități limitate de joacă imaginativă. O tendință în marketingul jucăriilor durabile coincide atât cu abordarea preocupărilor ecologice, cât și cu interesul educațional pentru materialele de joacă care permit copiilor să se joace în multe feluri.
Jocul cu părți libere (jocul cu obiecte casnice și reciclabile)
Un tip de joc cunoscut de cercetători și educatori sub denumirea de „joc cu părți libere” stimulează copiii să-și dezvolte creativitatea folosind materiale simple, uneori de uz casnic, în cât mai multe moduri posibile. Aceasta poate include jocul cu piese de zi cu zi, naturale sau manufacturate (cum ar fi carton, bețe, oale și tigăi, nisip sau margele care nu sunt inițial destinate jocului) sau cu jucării comerciale, cum ar fi blocuri sau pahare stivuitoare.
Jocul cu părți libere, adică utilizarea obiectelor din casă și a materialelor reciclabile în jocurile pentru copii, a fost folosit pentru prima dată de arhitectul Simon Nicholson în anii 70, care a scris despre „teoria pieselor libere” în locurile de joacă și în designul educațional.
Vă explicăm ce materiale sunt potrivite pentru anumite jocuri de calitate pentru copiii de vârstă mică.
- CITEȘTE ȘI: 5 jocuri și activități pe care bebelușii o să le iubească – și pe care le poți face cu obiecte de prin casă
Ce este jocul?
Jocul este adesea definit ca o activitate desfășurată cu entuziasm și caracterizată în mare parte prin procesele sale, mai degrabă decât prin scopurile finale. Deși definiția exactă a jocului este încă dezbătută, cercetătorii sunt de acord că este un concept destul de complex.
Jocul a fost, de asemenea, descris ca un proces de integrare, oferind un ecosistem în care copiii pot face conexiuni între experiențele anterioare, își pot reprezenta ideile în moduri diferite, își pot imagina posibilități, pot explora și crea noi semnificații.
Această complexitate poate fi observată în temele de joacă pentru copii, materialele, conținutul, interacțiunile sociale și înțelegerile pe care copiii le demonstrează în jocul lor. Cu cât jocul este mai complex, cu atât are mai mult impact asupra dezvoltării. Chiar și o mică doză de joacă de calitate contribuie la dezvoltarea cognitivă.
De la cele mai mici vârste, mintea copiilor este asemănătoare unui burete care absoarbe din jur informaţie. De aceea, orice activitate făcută cu ei are rolul de a-i forma şi de a-i învăţa lucruri noi. Jocul este activitatea de bază la vârstele mici, aşa că profită de ea din plin!
Jocul cu obicete. Complexitate, abilități și beneficii
Abilitățile dobândite prin joc – inclusiv controlul comportamentului, explorarea și descoperirea, rezolvarea problemelor, interacțiunea socială și atenția la proces și rezultate – sunt structuri cognitive fundamentale care conduc, de asemenea, învățarea.
Temele de joacă pentru copii urmează, în general, ideile inerente materialelor și jucăriilor disponibile.
Cu toate acestea, după cum am arătat mai sus, materialele și jucăriile folosite la joacă de cei mici s-au schimbat semnificativ de-a lungul anilor, reflectând transformările sociale, progresele tehnologice și schimbările în înțelegerea dezvoltării copilului.
Comunitățile de învățare timpurie și de îngrijire a copiilor încorporează astăzi pe scară largă jocuri cu părți libere, deoarece oferă oportunități de joacă de înaltă calitate. Astfel de oportunități le permit copiilor să-și folosească imaginația, să exploreze mediul înconjurător și să sprijine dezvoltarea cognitivă a copiilor.
Ozlem Cankaya, asistent universitar, Studii de curriculum pentru copii timpurii, Universitatea MacEwan
Tendințe inovatoare în educația timpurie
În Canada, Alberta, Manitoba și Nova Scoția orientările educaționale pentru copilăria timpurie insistă în mod explicit asupra importanței jocului de părți libere. Curriculumul din Nova Scotia, de exemplu, recunoaște că utilizarea pieselor libere încurajează „creativitatea și învățarea deschisă”.
În timp ce mulți părinți, educatori și factori de decizie recunosc beneficiile implicării copiilor în jocul cu piese libere, dovezile științifice referitoare la jocul în interior al copiilor cu acest tip de material didactic sunt, încă, necunoscute.
Există doar câteva studii empirice asupra jocului de piese libere din interior, cu accent limitat asupra beneficiilor sale asupra evoluției celor mici dincolo de dezvoltarea fizică și socială a acestora. Cercetările s-au concentrat îndeaproape pe jocurile în aer liber ale copiilor cu părți libere și, mai ales, pe aria fizică și socială. Cercetările actuale nu au analizat suficient jocurile de interior ale copiilor cu părți libere și influența lor asupra abilităților cognitive ale copiilor.
Oportunități de joc echitabile
Familiile cu venituri mici nu își permit adesea jucării pentru copii. Ar putea obiectele de uz casnic (cum ar fi cutiile de plastic sau cutiile de ouă, de exemplu) să ofere oportunități de joacă echitabile pentru toți copiii, dacă programele din educația timpurie ar include cât mai multe materiale reciclabile?
Efectuăm cercetări pentru a aborda lacunele în înțelegerea noastră a jocului de părți libere ale copiilor. Mai exact, examinăm tipurile de joacă și nivelurile de implicare în joacă ale copiilor cu vârste cuprinse între patru și cinci ani care participă la studiul nostru. De asemenea, luăm în considerare efectele dezvoltării cognitive a copiilor, veniturilor și educației părinților asupra modului în care copiii mici se joacă cu obiectele cotidiene, atât atunci când se joacă singuri, cât și cu părinții.
Ozlem Cankaya, asistent universitar, Studii de curriculum pentru copii timpurii, Universitatea MacEwan
În cadrul acestor studii, copiilor li s-a oferit ocazia să se joace fie cu o cutie de piese libere alese cu grijă, cum ar fi cuburi, bile, fire, conuri de pin, fie cu o jucărie care avea doar o funcție limitată: instrumente de percuție.
Dezvoltarea cognitivă și a limbajului
Cercetătoarea a colectat date folosind înregistrări video ale jocului copiilor în două sesiuni (una cu părți libere și cealaltă sesiune cu jucăria cu scop limitat), chestionare pentru părinți și un instrument de măsurare cognitivă pentru evaluarea dezvoltării cognitive și a limbajului copiilor.
Studiile sunt acum la nivelul analizării legăturii dintre jocul copiilor cu diferite obiecte libere și dezvoltarea cognitivă a acestora, luând în considerare determinanții sociali cheie, cum ar fi sexul, statutul socioeconomic și educația maternă. Astfel de cunoștințe vor sprijini educatorii și părinții să înțeleagă care materiale sunt cele mai propice pentru anumite tipuri de joc de calitate în mediile copiilor mici.
Pionieratul în România în materie de educație timpurie
Toate aceste principii inovatoare ale educației timpurii sunt deja aplicate într-o grădiniță nou înființată în București. Aici sunt înlocuite prefabricatele, jucăriile standard cu materiale din natură, reciclabile, care să determine copilul să își folosească creativitatea și inventivitatea, senzorialitatea în explorare, deci învățare. Fiecare centimetru din unitatea de învățământ oferă o șansă la joc și învățare.
Spațiile interioare și exterioare ale grădiniței sunt proiectate și organizate în forme interconectate, care să sustină interacțiunea, autonomia, explorarea, curiozitatea și comunicarea, spații ale conviețuirii dintre copii si adulți, copii și copii, adulți și adulți. În grădinița Equilibrum, orice spațiu (bucătărie, baie, curte interioară) este un loc pentru învățare. Mediul se schimbă constant și ia forma ideilor, proiectelor și experiențelor de învățare ale copiilor și adulților într-un dialog constant între arhitectură și pedagogie.
Marina Ștefania Manea, fondator Grădinița Equilibrum
În fiecare sală de activități există un centru de arte (mini atelier), acolo unde se găsesc materiale reciclabile, de texturi diferite, folosite de către educatori și atelierist în activitățile de învățare. Accentul este pus pe componenta senzorială, știut fiind faptul că pielea este al doilea creier al omului, având aceleași sinapse. Instrumentele muzicale sunt și ele prezente în activitățile de învățare.
Jocuri cu și fără obiecte pentru copii de 0-1 an
Iată câteva idei de jocuri care reprezintă prilej de distracție și învățare pentru copilul mic:
De-a-mbrăcatul. De fiecare dată când îl îmbraci, joacă-te cu el şi nu uita să explici tot ceea ce faci. Vorbeşte şi glumeşte cu el, faceţi gimnastică şi numeşte fiecare hăinuţă pe care urmează să o poarte. Fă acelaşi lucru şi cu părţile corpului pe care i le îmbraci, de fiecare dată când le atingi şi îi pui hăinuţele. Vei vedea că în timp va recunoaşte cuvintele şi, deşi le va rosti mult mai târziu, va şti să le recunoască.
Să observăm tot ce-i în jur. În timp ce vă plimbaţi prin casă, vorbeşte-i despre obiectele pe care le întâlniţi. Opreşte-te împreună cu el lângă obiectele viu colorate şi fă-i o descriere în detaliu, arătându-i cu mâna la ce te referi. Dacă obiectele au miros sau scot diferite sunete, exploraţi-le împreună. Să nu te miri dacă oalele şi cratiţele de bucătărie vor ajunge uneori mai atrăgătoare decât cele mai scumpe jucării! Ele sunt cu atât mai importante cu cât mami le foloseşte aşa des!
De-a v-aţi ascunselea sau cucu-bau. Veşnicul joc al copilăriei care reuşeşte să aducă bucurie atâtor generaţii de copii este jocul cucu-bau. Ascunde un obiect care îi place micuţului tău şi arată-i-l zicând BAU! Vei vedea cum i se va lumina faţa. Nu ascunde obiectele decât pentru perioade scurte de timp. Poţi varia acest joc, ascunzându-te chiar tu.
Jocuri de echilibru. Aşază-ţi copilul pe o păturică sau o pernă moale şi plimbă-l în acest fel prin casă, încet şi cu grijă. Învaţă-l să meargă susţinându-l cu picioarele lui pe ale tale si păşind odată cu el. Jucaţi-vă de-a avionul, rotiţi-vă şi daţi-vă huţa fără să uitaţi să vorbiţi şi să glumiţi în timp ce vă jucaţi.
Cunoaşterea corpului. Joacă-te cu copilul tău ţinându-l aproape de tine şi atingându-l cu blândeţe pe mânuţe şi picioruşe, fără să uiţi însă să le denumeşti odată ce le atingi. Într-o primă fază, faţa ta va fii cea mai interesantă jucărie, dar apoi propriile mânuţe şi propriul corp vor deveni şi ele surse de explorare, micuțul învăţând în acest fel despre el şi lume.
Jocuri pentru copii de 1 – 3 ani
Acum, deja micuţul tău ştie să meargă şi mediul înconjurător îi oferă de fiecare dată noi şi noi experienţe.Nu îi îngrădi libertatea de mişcare, dar ai grijă să se deplaseze într-un mediu protejat!
Jocuri cu apă şi nisip. Apa şi nisipul vor fi un deliciu pentru toată familia pe timp de vară. Fie că îl vei învăţa să caute obiecte ascunse de tine în nisip sau îi vei arăta urma piciorușelor lui ude lăsată pe asfalt, toate aceste jocuri îl vor bucura. Încearcă să păşeşti cu picioarele ude înaintea lui pe asfalt si pune-l să îţi „calce pe urme” cu picioruşele lui ude. Pentru fiecare traseu reuşit fără greşeală acordă-i un pupic şi o strângere în braţe.
Joculeţe cu creioane şi hârtie. S-ar putea ca acum să ai surpriza ca pereţii tăi să devină nişte mari planşe de desen pentru cel mic. Deşi nu vei înţelege mare lucru, vei afla că vântul arată ca o mâzgălitură oarecum concentrică. E preferabil să încurajezi acest sport şi să desenaţi împreună pe foi puse pe jos sau chiar lipite pe pereţi. Puteţi folosi pentru desen creioane colorate sau chiar mâinile copilului tău înmuiate în acuarele care nu sunt toxice. Puteţi desena cu mâinile sau picioarele. Puteţi face diferite forme, la întâmplare sau chiar forma piciorului, a mâinii, urmând ca mai apoi să îl pui pe micuţ să recunoască cui aparţine.
Mersul după reguli. Pentru că la această vârstă micuţul tău devine din ce în ce mai abil în ale mersului, poţi deja să joci cu el jocuri care să îi dezvolte motricitatea. Poţi desena diferite linii (drepte, curbe, în zig-zag) sau te poți folosi de o sfoară pentru a desena diferite trasee pe care apoi să îl ghidezi pe piciul tău să le urmeze. Jocul se poate complica mai mult atunci când îl pui să meargă pe vârfuri sau pe călcâie.
Jocul umbrei. Într-o zi cu soare puteţi ieşi împreună la plimbare înarmaţi cu bucăţi de cretă colorată. Poţi desena conturul umbrei copilului tău şi pe el îl poţi ruga să deseneze conturul umbrei tale. Desenaţi-vă umbra în mai multe locuri și cu mai multe culori şi apoi faceţi un concurs: cine ocupă cel mai repede propria umbră. Cu această ocazie puteţi să vorbiţi şi despre culori: cine găseşte cel mai repede umbra albastră (roșie, galbenă etc.)?
Jocuri cu rime. Pentru îmbogăţirea vocabularului dar şi pentru amuzament, poţi încerca să vorbeşti în rime cu piticotul tău. Desigur că el nu va găsi rime la toate cuvintele tale, dar s-ar putea să auzi cuvinte noi şi nemaiîntâlnite pe care să le notezi în jurnalul tău pentru a i le arăta când va fi mare!
Trasul la ţintă. În toiul verii, puteţi folosi pistoale cu apă pentru a trage la ţinte colorate. Ţintele pot fi fixe sau mobile, iar cei ce se joacă se pot afla într-o competiţie pentru premii.
Plăcinte din nisip. Probabil unul dintre cele mai vesele jocuri care se desfăşoară pe malul mării este construirea castelelor din nisip. E drept că la început micuţul tău va construi nişte simple plăcinţele, care se vor transforma în case şi castele odată cu creşterea lui în vârstă. Plăcintele însă nu sunt total inutile, ele îl ajută la dezvoltarea motricităţii și pot fi hrană pentru păpuşi.
Jocuri pentru copii de 4- 5 ani
La această vârstă, copilul ştie să meargă, să alerge, să lovească mingea, comunică cu tine, desenează şi chiar se spală pe dinţi fără ajutor. Toate aceste îndeletniciri pot fi folosite cu succes în joc, în vederea dezvoltării şi consolidării ulterioare a unor abilităţi.
- CITEȘTE ȘI: Jocuri distractive pentru copiii de 5 ani
Desenăm un omuleţ! Desenul omuleţului nu este numai un test psihologic, ci şi o modalitate amuzantă de a-l învăţa pe micuţ să diferenţieze cu claritate părţile propriului corp şi să îşi cunoască schema corporală. Deşi la început omuleţul va fi desenat doar din liniuţe, pe măsură ce exersaţi vei vedea că el se îngraşă şi capătă tot mai multe detalii. Încurajează-l pe micuţ să deseneze obiecte cât mai complexe şi discutaţi despre ele, chiar dacă de multe ori nu îţi este foarte clar despre ce e vorba. Este important pentru el să te vadă interesată şi să ştie că treaba pe care o face e chiar un lucru serios!
Ne jucăm de-a număratul! Numerele şi cuvintele vin de-a valma şi ne întrebăm când a învăţat micuţul aşa multe. Cântecelele clasice îl pot ajuta să înveţe să numere, dar nu uita să le însoţeşti întotdeauna şi de exemple concrete, constând în obiecte din jurul vostru. Elefănţeii nu trebuie să fie doar în cântec, ei pot fi decupaţi din hârtie!
Jocuri cu cuburi. Jocurile cu cuburi sunt o modalitate foarte bună de dezvoltare a motricităţii fine, dar şi a imaginaţiei copilului tău. Construiţi împreună castele şi fortăreţe şi profitaţi de ocazie pentru a imagina poveşti despre ce se întâmplă cu acestea. Căutaţi prinţi şi prinţese care să locuiască în castele.
Jucați-vă de-a numele. Încearcă să îl provoci pe micuţul tău, supunându-l la un mic test. Cere-i să găsească cu ce se potriveşte cel mai bine numele celui mai bun prieten al lui, dar al lui tati, dar al lui mami? Îndeamnă-l să facă asocieri ritmate şi să înveţe cuvinte noi pentru a putea să construiască versuri. Dacă la început numele proprii pot fi asociate cu nume de obiecte, regulile se pot complica mai târziu, ele fiind puse în rimă doar cu alte nume proprii. Găsiţi nume pentru păpuşi şi pentru animalele din casă, pentru obiectele preferate şi pentru orice altceva ce îl inspiră pe pitic.
Jocuri cu mingea. Ajută-l să devină fotbalist şi învaţă-l să dea goluri la poartă pentru a putea să-şi dezvolte cât mai bine motricitatea. Încurajează-l să alerge şi să prindă mingea, să o lovească cu piciorul şi să se îndrepte cu ea spre un obiectiv precis şi felicită-l când va striga cu bucurie „GOL”.
Jocuri în culori. Profită de faptul că ştie să numească unele culori pentru a-l învăţa să sorteze şi să clasifice după acest criteriu. Chiar şi la o plimbare în parc, îi poţi cere să participe la un concurs: Cine numără mai multe tricouri galbene? Cine ştie mai multe culori? Poţi să îi ceri să numească culorile diferitelor obiecte sau să povestească despre ceea ce a văzut în plimbarea cu bunica. Acuarelele şi plastilina, cuburile colorate rămân mijloace sigure pentru exemplificarea culorilor şi jocul cu acestea. Este interesant, de asemenea, să îi arăţi cum culorile se amestecă între ele, atât pe foaia de hârtie, cât şi făcând o bila din mai multe bucăţi de plastilină.
Plăntuţa mea. Poţi să cultivi încă de la această vârstă dragostea copilului pentru natură şi să îi demonstrezi cum aceasta evoluează în timp, ajutându-l să planteze singur o sămânţă din care să răsară mai târziu o plantă frumoasă. De asemenea, îl vei învăţa să îşi asume responsabilitatea atunci când îl vei trimite să îşi ude puiul de plantă ca să crească mare. Va fi foarte mândru când, într-o zi, din planta udată de el, va ieşi un bobocel.
