Copilul interior. De ce e important să îl iei în seamă și să îl vindeci

Theodora Fintescu, redactor
copilul interior
Rănile nevindecate ale unui copil rănit ies la suprafață în momentele vulnerabile ale adultului.

Vulnerabil, furios, impulsiv ori fericit? Cum arată copilul tău interior? Câtă atenție îi acorzi, cât de mult scanezi ce se întâmplă acum când ai enigmaticul statut de adult gândindu-te la cum a arătat versiunea ta din copilărie? Avem, cel puțin, o datorie față de noi să ne întoarcem și să restructurăm tipare care ne fac să suferim în prezent. Putem începe prin a ne conecta la copilul interior.

Iată ce scrie psihologul Cristina Chiriac pe smartliving.ro despre copilul interior și modul în care ne influențează viața:

Cât de nebunește ți-ar părea să îți spui dimineață: ”Salutare, copilule interior! Sunt eu, adultul, am venit să îți ofer protecție, afecțiune, să îți vorbesc despre limite și să rescriem povești. Cine știe, poate devenim prieteni de joacă, prieteni de viață”. Copilul interior este partea inconștientă care influențează felul în care trăim în prezent, modul în care gândim, suferim, iubim. E amprenta trecutului asupra prezentului la nivelul ADN-ului psihologic, parte invizibilă, și totuși mereu activă.

Cuferele cu emoții și suferințe

Conștient sau nu, ajungem să căutăm răspunsuri pentru anumite comportamente sau gânduri care par să apară peste noapte în față unor experiențe noi. Fiecare dintre noi are un muzeu al cuferelor unde ține sub cheie experiențe însoțite de emoții, imagini, cuvinte, nu din rândul celor mai prietenoase. Am trăit în maniere diferite și conforme cu unicitatea individului experințe traumatizante în copilărie.

Nu putem măsura intensitatea durerii, nu avem instrumente precise întrucât funcționăm în baza interpretării și a percepției personale a unor evenimente de viață necorespunzătoare nevoilor noastre. Să lăsăm filtrele personale să piardă din putere când ne raportăm la ceilalți.

Copilul interior și modurile sub care se manifestă

Manifestările copilului interior le putem calibra sub egida a patru moduri:

  • Copilul vulnerabil face arc peste timp și devine „omul mare” singuratic, ușor izolat social, temător în relații, din cauza fricii de abandon. Își activează mecanismele de supraviețuire și poate avea relații de subjugare sau predare în fața celorlalți. Dacă frica mea principala e că voi fi părăsită, atunci o să dezvolt o grijă nefirească să fiu pe placul celorlați și o să mă avânt spre neglijarea propriilor nevoi, dorințe.
  • Copilul impulsiv a crescut fără un cadru parental care să implice limite, unde disciplina nu a avut niciun cuvânt de spus și se poate erija într-un viitor adult cu o autodisciplină redusă, care nu poate la rândul lui să fixeze limite și se îndreaptă către un tipar de personalitate narcisică. Adultul care e într-un permanent bilanț de revendicare a drepturilor crede constant „că i se cuvine”. Nu se apropie de alternative până nu intră într-un proces de conștientizare al sinelui și o întoarcere spre copilul interior. Un copil care nu a avut limite sănătoase va avea dificultăți de integrare și adaptare.
  • Copilul furios se activează ușor, își poartă suferințele bine ascunse şi când resimte frânturi din traumă, abuz nu poate face față deprivarii emoționale. Nu a învățat un alt limbaj principal al iubirii, iar suferința scoate la iveală de fiecare dată o furie extremă care de fapt, ascunde o tristețe de neconsolat, de neexplorat.

Purtăm cu noi și valențele copilului fericit și liber și îl ținem de mâna fix când pericolele sunt departe, când ne simțim în siguranță, apreciați și validați. Urmărește-l, poate îl aduci mai des în prim planul tău relațional.

Citește continuarea articolului pe smartliving.ro pentru a afla următoarele:

  • Ce se întâmplă când copilul interior este rănit
  • Cum influențează copilul interior relațiile de serviciu
  • Cum sunt afectate relațiile celor respinși în copilărie de propriii părinți
  • De ce este necesară vindecarea copilului interior

 

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa