Cezariană la 38 de săptămâni. ”De frică să nu rămân fără medic, am acceptat cezariana. Am rămas cu un gol în suflet”

Theodora Fintescu, redactor
cezariană la 38 de săptămâni
Având doar 23 de ani și o sarcină fără probleme, cititoarea noastră a fost convinsă că va putea naște natural și nu s-a gândit nicio clipă la cezariană.

Una dintre cititoarele noastre ne-a trimis o poveste de naștere prin cezariană la 38 de săptămâni, în maternitatea din Botoșani, experiență care a marcat-o puternic, mai ales că s-a pregătit toată sarcina pentru o naștere naturală. Redăm povestea de naștere prin cezariană la 38 de săptămâni, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră, o tânără mămică de 23 de ani:

”De fiecare dată când vorbesc sau citesc despre naștere simt un gol în suflet. Da, un gol, pentru că n-a fost cum mă așteptam, și nu din cauza durerilor, că ar fi fost greu sau mai știu eu ce. Ci din cauza modului în care a venit și a neglijențelor. Da, poate că așa a vrut Dumnezeu, dar inima mea nu a vrut, n-a fost pregătită pentru asta.

Am avut un medic bun, l-am ales eu, toată sarcina mi-a vorbit numai despre naștere naturală, m-a încurajat, m-a îmbărbătat și mi-a dat speranțe. Eram convinsă că voi naște natural, ascultam numai povești despre naștere naturală, iar dacă cineva încerca să-și spună povestea despre cezariană nici nu voiam să aud, eu eram ferm convinsă că voi naște natural.

Visam nașterea și ora magică, dar totul s-a năruit

Visam la momentul nașterii și îl așteptam cu atâta nerăbdare, visam la ora magică…mi-o imaginam mereu. Dar toată iluzia mea despre naștere naturală a fost zdrobită. Mă întreb mereu cum ar fi fost dacă nu mă duceam în acea zi la control (m-am dus de frică, medicul meu urma să intre în concediu, era ultima zi în spital), dacă nu acceptam inducerea nașterii, dacă trebuia să stau mai mult în picioare (eu adormeam între contracții, pur și simplu nu mă ajuta organismul).

Poate dacă optam pentru alt spital, alt medic.. Dacă și dacă… Mii de dacă în mintea mea, chiar și în ziua de azi. Cezariana încă mă doare când aud povești frumoase despre naștere naturală.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Cărțile sunt disponibile pe Shop Totul Despre Mame.

Să nu se înțeleagă greșit, sunt fericită că am un pui de om acasă, sănătos, frumos și voios. Sunt fericită și împlinită! Atât că, în adâncul sufletului meu, a rămas o rană, o dezamăgire și un regret din cauza faptului că mi-am dorit prea mult să nasc natural, iar mintea mea nu poate să conceapă că nu am reușit. De curând, am auzit povestea unei persoane care a născut natural cu același medic, nu am cerut-o eu, pur și simplu mi s-a povestit. A fost ca un cuțit răsucit într-o rană veche.

Medicul s-a răzgândit brusc în privința nașterii naturale, dar nu din motive medicale

Povestea mea a început în data de 22 noiembrie 2018, când pe testul de sarcină am văzut cele 2 liniuțe. A fost visul nostru împlinit. Toată sarcina a decurs bine, analize în regulă. Eram nerăbdătoare să nasc, să-mi cunosc puiul. Visam la o naștere naturală, magică, cum, de altfel, și medicul îmi garanta. Până în ultimele săptămâni mi-a spus că sunt șanse să nasc natural, ca mai apoi să se întoarcă toată, și nu din punct de vedere medical, ci din alte motive, pe care nu le-am înțeles nici în ziua de azi.

Urma să nasc, data probabilă: 27 iulie 2019. La începutul lunii, am aflat că medicul meu va intra în concediu de odihna, 19 iulie fiind ultima zi de gardă. Am întrebat eu ce fac și cui rămân, mi s-a garantat că voi avea medic la naștere, fără nicio problemă. La fiecare control, bebelina mea nu dădea niciun semn că ar vrea să vină. Colul închis, lung, deci mai așteptăm. Până în ultima săptămână.

Cel mai urât control ginecologic

Cu cât se apropia data de 19, cu cât medicul începea să-mi sădească ideea de naștere prin cezariană, ceea ce eu refuzam cu vehemență în cazul în care nu ar fi fost vorba de de o urgență medicală. Pe data de 19, m-am prezentat din nou la control. În dimineața aceea a fost cel mai urât control ginecologic, medicul m-a internat pe motiv că sângerez, a spus că bebelina trebuie urmărită îndeaproape și că, dacă refuz, plec acasă pe propria răspundere. Așadar, n-am avut încotro.

Toată ziua nu a venit nimeni să mă vadă, mi s-a recoltat doar pentru analize. Seara, a venit și medicul în sfârșit. Tot insista că în acea noapte voi naște și că totul e bine. Aveam mici dureri, pe care aproape că nu le băgăm în seamă. Fiind la prima naștere, mă gândeam că așa or fi durerile nașterii, că oi fi eu vreo norocoasa și nasc repede și usor. Mda, a fost doar un vis.

Dureri groaznice până dimineața

Medicul a început să insiste că am colul mic, că durerile nu acționează pe col, deci nu voi naște natural. Care dureri? Acelea pe care nici nu le băgam în seama. Mi-a sugerat cezariana, m-am încăpățânat, am refuzat. Am acceptat, în schimb, inducerea nașterii, pe care o regret amarnic, a fost groaznică. Medicul mi-a pus perfuzia, mi-a rupt membranele în totalitate și a plecat. Era ora 00.00. Au început durerile groaznice, pe care le-am simțit din 5 în 5 minute, până dimineața.

La ora 3, a venit să mă verifice, dilatație 2. Insista cu cezariana. N-am acceptat. La ora 5, când a venit din nou, wow, dilatație maximă. Până și medicul a rămas uimit. Bun, am răsuflat ușurată, am zis că gata, nasc. Apoi, să-mi spună medicul că bebelina nu se poziționează pe canal, că nu împinge bine și că îi fac rău dacă insist să nasc natural.

O incizie care mă va urmări toată viața

Așadar, la ora 6, m-a dus de urgență în sala de operație. La ora 06:45 bebelina mea a venit pe lume. Singura fericire, după o noapte groaznică, cu dureri groaznice, fără niciun medic sau vreo asistentă care să mă întrebe măcar dacă mi-e sete sau dacă am nevoie de ceva.

Nu am înțeles niciodată procesul acesta de naștere. Aveam 38 de săptămâni, bebelina mea putea ușor să vină pe lume natural, poate și după 40 de săptămâni. Dar frica de a nu rămâne nebăgată în seama după plecarea medicului în concediu m-a făcut să accept asta. Ceea ce regret amarnic. La numai 23 de ani, am o incizie pe abdomen care mă va urmări toată viața”.

DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Te-ar mai putea interesa