A trebuit să aud și să înțeleg că expresia „am dormit ca un prunc“ nu poate veni decât de la o persoană care n-a dormit niciodată lângă un prunc! A trebuit să trec prin toate sfaturile din carte cu primul născut, ca să înțeleg că somnul bebelușilor, ca și al adulților, este odihnitor când totul e bine la interior.
Cu primul meu născut, nopțile erau coșmaruri cu ochii deschiși. Deși se vedea după cearcănele mele de sub ochi, toată lumea mă întreba cum doarme copilul? Nu dormea! Și pune-te cu sfaturi, fiecare ce-a făcut cu al lui, ce să nu-i mai fac, ce să încep să-i fac, sau cât timp să nu-i mai fac nimic că vine ea și noaptea AIA în care o să doarmă șnur. Pe vremea aia, mă gândeam că noaptea asta o să fie când va fi la facultate…
Ce știam și ce nu știam, dar urma să aflu despre somnul bebelușilor
Fără să mai amintesc de faptul că știam cât de important este somnul atât pentru copii, cât și pentru adulți (simțeam pe propria-mi piele asta!), știam că bebe trebuie să doarmă cu noi, într-un pătuț lipit de patul mare. Deși îi pregătisem camera lui, am decis că e mai bine așa pentru a fi lângă el când are nevoie de mine peste noapte. Pentru că are! Și are pentru că este normal. Cu primul meu copil am absolvit „Academia Somnului“, cu el mi-am dat rezidențiatul în bebelușie. Când a venit al doilea, deja dădeam meditații altora… 😊 Cum fac acum, când vă povestesc ce m-a ajutat pe mine:
Trezirile de peste noapte sunt normale chiar și după vârsta de 1 an
Așadar, știam că bebelușii se trezesc peste noapte pentru că li se face foame, dar nu știam că asta poate dura și până dincolo de vârsta de 1 an. Până pe la trei luni, puiul meu se trezea și de 8-10 ori pe noapte. Foamea era motivul. Îl alăptam, îi schimbam scutecul, îl ajutam să scoată aerul și îl puneam înapoi în pătuțul lui, ținând mâna peste el. Îl simțeam când cădea în somn.
Mi-am imaginat că după ce vom începe diversificarea alimentației, nu-l va mai trezi foamea în timpul nopții. N-a fost așa, pentru că vârsta diversificării vine cu alte noutăți. Învață să meargă în patru labe, se ridică sprijinit – și toate astea îi modifică somnul. Hopa, am zis, apar regresiile de somn! Pediatra – Doamne, cât o iubesc! –, mi-a zis că le pot numi și așa, dar că, de fapt, ce învață acum să facă peste zi îl excită de mi-l trezește peste noapte.
Cam cum eram eu când m-am întors la job după ce a împlinit el doi ani și am dat ochii cu imprimanta pe care uitasem cum s-o folosesc. Mă trezeam noaptea de grija ei. Așa și el, mititelul, își repetă în minte mișcările pe care trebuie să le facă pentru a desăvârși mersul în patru labe. Însă, oricum, somnul lui devenise nițel mai consistent, adică de pe la 5 luni dormea mai multe ore legate
Îl hrăneam la cerere, dar îl culcam la program. Aici greșeam!
Îmi amintesc că eram foarte încântată de cât de fără greș suntem făcuți când începea să-mi curgă lapte din sâni și la nici 5 minute copilul se trezea și își cerea drepturile. Recunosc, acest lucru mă făcea să mă simt mult mai relaxată, cumva știam că suntem programați perfect – când lui îi e foame, eu sunt pregătită.
Nu la fel stăteau lucrurile când venea vorba de culcare. Încercasem să organizez un program în așa fel încât să pot îngrămădi în 24 de ore toate orele de somn recomandate la vârsta lui prin cărțile de parenting citite. Într-o zi, eram la cabinetul doamnei pediatru pentru controlul lunar al lui bebe. Nu reușisem să-l adorm peste zi. Eu am pus asta pe seama faptului că eram pe fugă, dar nu era așa.
Când l-a văzut doamna doctor cum moțăia la mine pe piept m-a trimis la plimbare prin curtea spitalului, spunându-mi că e ora lui de somn. Nu era, după orarul meu, dar după nevoile lui, era. Așa că în ziua aceea am învățat de la pediatra lui că așa cum simte și foamea, un copil simte și când i se face somn. Dacă e vesel și se joacă fericit, înseamnă că e bine. Nu-i e foame, nu-i e somn. Dacă însă e morocănos sau iritat, probabil că e ora lui de culcare. După nevoile lui.
Rutina noastră de somn începea la semnalul dat de bebe
Da, aveam zile, uneori la rând, în care parcă funcționa pe baterii care nu aveau nevoie de reîncărcare. Sus-jos, stânga-dreapta, iar sus, iar jos. Și gimnastica asta putea, dacă era după capul lui, să dureze câteodată până seara târziu. Instruită, am instaurat rutina de culcare: băiță, masaj, lăptic și somnic. Numai că baia se transforma în petrecerea de pe Titanic înainte de scufundare (ce să mai zic, era o nebunie de bucurie!), masajul se lăsa cu râsete și gâdiliri, iar când venea vremea lăpticului de dinainte de culcare era treaz băiatul și cu chef de joacă. Ce să fi făcut, s-o iau de la capăt cu baia?!
Nu, trebuia doar să mă bucur că e sănătos și cu chef de joacă. Deși eu eram frântă și aș fi renunțat la orice numai să adorm lângă el după ce-i serveam lăpticul. Ei, până la urmă, am renunțat la ceva: la ideea mea cu programul impus am renunțat. Am avut grijă doar să nu trec peste momentul când îl lua somnul după nevoile lui. Și când îl toropea, îl luam în brațe pe canapea, îl ascundeam în halatul de baie de pe mine, îl alăptam și-mi adormea fericit la piept. De multe ori, dormeam prima parte a nopții pe canapea, acolo unde ne prindea, dar erau cele mai faine ore de somn de care aveam parte!
Ce am învățat eu cât era el bebeluș:
Că regresiile de somn nu sunt, de fapt, probleme ale somnului. Că trezirile repetate și multe sunt la fel de normale și după vârsta de 1 an, pentru că așa dorm bebelușii. Că așa cum plânge de foame, tot așa poate da semne și când vrea să doarmă. Că totul se reglează din interior. Că evenimentele de peste zi, îi pot strica somnul de noapte, la fel cum și noi, adulții, pățim când suntem stresați.
Mâncarea, imunitatea și somnul. Sau triunghiul Bermudelor la vârsta preșcolară
Alta-i treaba cu somnul când crește! Dacă lipsa somnului bebelușilor ne afectează pe noi, părinții, calitatea somnului copiilor începe să-și facă simțită prezența și asupra vieții celor mici. Dacă nu dorm bine, nu te poți înțelege cu ei peste zi. Nu dau randament la grădiniță ori pot să se accidenteze. Se îmbolnăvesc pentru că le scade imunitatea. În triunghiul format între mâncare, imunitate și somn (de proastă calitate) cea care dispare este sănătatea.
După alăptare la cerere, somn la semnalul lui, diversificarea trebuia să fie naturală
L-am lăsat să iubească mâncarea. Să murdărească totul în jur și pe el din cap până-n picioare. Mesele erau bucurie pură. Mă îngrijeam să-i fac cunoștință cu cât mai multe gusturi și mă înarmasem cu răbdare ca să-l las pe el să decidă ce-i place și ce nu. Eu treceam pe listă ceea ce mânca bine și alimentele la care strâmba din năsuc. Apoi le-am combinat în rețete ale căror gusturi eu nu le găsisem potrivire. Lui îi plăceau merele coapte făcute piure cu friptura de porc. Eu nu mă gândisem niciodată la asemenea pereche în farfurie.
Când nu știa să vorbească, îi puneam pe masă ceea ce credeam eu că e sănătos – pește, ceapă, bețe de morcov fierte, bucățele de fructe, cuburi de brânză. Doar i le numeam, repetându-le denumirea până când a început să ceară sese. Ăsta era pește. Boco era morcov, iar moo era măr. Iar rețeta lui preferată se numeau Sese cu moo, desigur.
Imunitatea a fost singura pe care i-am „antrenat-o“
Încă de mic, din prima săptămână de viață, pediatra lui mi-a recomandat Childlife® Vitamin D3 500UI de la Secom®. Mi-a spus că, de regulă, se întâmplă să nu reușim să obținem cât avem nevoie din alimentație. Și, în lipsa ei, oasele devin slabe pentru că, fără vitamina D, corpul nostru nu știe să absoarbă calciul pentru oase. Se poate obține și stând afară, în lumina soarelui, așa că eu îl țineam afară cât era soarele pe cer, doamna doctor se asigura că-i dădea pe gură vitamina D.
Tot ca să-i antrenăm imunitatea, pediatra mi-a zis să-i dau Childlife® Vitamin C 250 mg (copii). Începuse să aducă acasă, de prin parcuri, apoi de la grădiniță, ba câte un pui de nas înfundat, ba câte o tuse sâcâitoare. Deh, socializa puiuțul meu, își făcea prieteni, avea și el gașca lui deja. Fiecare avea câte un simptom de răceală… am decis să merg pe mâna minunatei lui doctorițe și să ignor lucrurile. Dacă am răcit? Da, normal că am răcit! Vitaminele nu te țin departe de îmbolnăvire, doar te ajută să faci răceli mai scurte și mai puțin zgomotoase. Dar e nevoie și de răceli, căci fiecare răceală sau gripă e ținută minte de organism și când se întâmplă din nou, corpul știe cum să înfrângă boala, înainte de a crește mare.
Somnul bun face cât vitaminele
Tot de la pediatra lui știu asta – somnul ajută sistemul imunitar. Mi-a plăcut povestioara pe care i-a spus-o fiului meu, așa că o să v-o spun și eu: există în corpul nostru niște soldați. Soldații sunt supușii regelui, însă slujitorii de la curte nu-i plac pe soldați. Mereu pregătiți să apere cetatea (corpul nostru) de dușmani (virusurile gripale, de exemplu), aceștia au nevoie de o armă specială, magică, pentru a reuși să înfrângă dușmanul. Această armă se află în Împărăția Somnului și este ținută sub observație de însăși Somnul. Iar soldații nu pot să câștige lupta decât în Împărăția Somnului, de aceea e bine să dormim ca să înfrângem gripa.
Uneori, când „dușmanul“ e prea aprig, am și eu armele cu care să ajut soldații. Suplimentele alimentare, din surse naturale, special create pentru copii, de catre medici pediatri. Cum ar fi cele care conțin vitamina C, zinc, argint coloidal, care ajută sistemul imunitar, adică exact soldații din povestea noastră. Sau formulele naturale de colostru, care susțin sistemul digestiv, locul pe care dacă îl dereglăm cu mâncare de proastă calitate, ne vom îmbolnăvi. Ori probioticele, acele bacterii folositoare, un fel de trupe de rezervă care ne ajută soldații sistemului imunitar.
Produsele din Gama Childlife® – Vitamin C 250 mg (copii), Vitamin D3 500 UI (copii) si First Defense, vă ajută să aveți un copil pregătit să facă față provocărilor din primii ani de viață. Găsiți mai multe informații despre ele aici: www.provocarideparinte.ro
