Unii copii se tem să doarmă singuri și cheamă în fiecare noapte un părinte care să-i stea alături până când adoarme profund. Adesea, această situație duce ca cel mic să ajungă să doarmă în patul părinților sau ca unul dintre părinți să doarmă în patul copilului. Pentru unele familii, oricare dintre variante nu ridică probleme, părinților făcându-le plăcere să îi simtă pe cei mici aproape. Există însă și situații în care părinții nu se pot odihni bine cu cel mic alături, iar acest lucru duce la oboseală și frustrare.
Când copilul merge deja la școală dar nu renunță la somnul alături de părinți, ei încep să se îngrijoreze de această dependență. Și mulți simt că ar vrea să își recupereze patul, somnul, odihna și intimitatea. Ce faci când copilul nu vrea să doarmă singur? Cum să abordezi situația astfel încât să induci obiceiuri sănătoase, fără traume, tantrumuri sau frici? Iată ce poți face!
De ce copilul nu vrea să doarmă singur
Dacă te întrebi de ce copilul nu vrea să doarmă singur în propriul său pat, răspunsul simplu este pentru că îi e frică. Această problemă este foarte comună – un număr surprinzător de copii nu pot dormi singuri în propriile lor paturi toată noaptea. Dacă acest lucru se întâmplă și la tine în familie, poate te îngrijorezi că este din cauza unei probleme emoționale a copilului, o insecuritate profundă, dar cel mai adesea starea aceasta este trecătoare.
Cu siguranță, nu ar trebui să forțezi copilul să facă ceea ce nu este pregătit să facă, pentru că e posibil ca dormitul de unul singur să reprezinte o frică profundă, a cărei depășire cere timp. Pe de altă parte, probabil ajungi să simți că această problemă de somn perturbă viața de familie – consumă mult timp, îi privează pe părinți de timp prețios pentru ei înșiși, poate interferează cu relația dintre soț și soție și cauzează conflicte între părinți și copil.
Orice părinte își dorește copiii încrezători, capabili să se relaxeze știind că sunt în siguranță, capabili să ceară ajutor atunci când se simt rău, dar și capabili să se liniștească atunci când sunt deranjați de mici griji și gânduri. Când vine vorba de somn, vrei ca cei mici să se simtă confortabil să vină în dormitorul matrimonial ocazional într-o noapte grea, dar pe termen lung îți dorești ca ei să doarmă singuri în mod regulat.
Trebuie să înțelegi că cei mici au temeri, iar părinții sunt cei care trebuie să le facă să dispară. Temerile sunt adesea induse, rareori întemeiate. Uneori problema începe brusc, de exemplu după vizionarea unui film înfricoșător. Cel mai adesea, însă, este vorba despre faptul că micuțul a avut întotdeauna nevoie de un părinte prezent pentru a adormi de când era sugar sau mic copil. Astfel de copii nu au dezvoltat niciodată obiceiul de a dormi independent. De altfel, este absolut în regulă să alegi să dormi alături de copil de la naștere.
Copiii care au dormit cu părinții mereu au dezvoltat o asociere puternică între începutul somnului și prezența unui părinte -a devenit un obicei. Când un părinte este absent, copilul devine anxios. Când este anxios, copilul face orice pentru a determina părintele să cedeze și să ofere confortul necesar pentru a alina anxietatea. Este un comportament normal și nu ar trebui etichetat drept „răsfăț” sau „moft”. Este o reacție normală, iar fricile lui, chiar dacă sunt induse de imaginația lor, sunt întemeiate. Pe măsură ce copiii cresc, imaginația lor se dezvoltă, inclusiv capacitatea lor de a vizualiza amenințări potențiale. Copiii se gândesc la lucruri care ar putea să le facă rău și apar gândurile din sfera „ce-ar fi dacă”. Această gândire există și la maturitate și poate provoca anxietate severă în unele cazuri. Să îți controlezi mintea poate fi o adevărată provocare pentru un adult, așa că nu poți avea pretenții ca un copil să o facă rapid sau ușor.
Temerile celor mici
Imaginația în expansiune a copiilor poate duce la o conștientizare crescută a vulnerabilității lor. Iar somnul este momentul în care își abandonează vigilența. Somnul este momentul în care se simt cei mai vulnerabili. Dacă se simt anxioși, nu pot dormi. Dar de ce se tem copiii?
- Răufăcători, intruși, răpitori, hoți.
- Monștri, fantome, vrăjitoare.
- Furtuni, fulgere, incendii.
- Să fie ultimii care rămân treji.
- De întuneric.
Soluția unui copil la această problemă a vulnerabilității este să caute protecția părinților. Când sunt speriați, toți copiii caută confortul părinților lor. Instinctul este „stai aproape de mama și tata”, iar această reacție este perfect normală. Timp de nenumărate generații, copiii dormeau cu (sau foarte aproape de) părinți. Uneori, temerile de a dormi singur pot fi parte a unei probleme mai mari, legate de anxietate, iar o astfel de problemă trebuie soluționată cu ajutorul unui specialist.
Dacă copilul tău se confruntă cu teama de întuneric, ai grijă să îi lași mereu o lumină de veghe astfel încât, dacă se trezește brusc în mijlocul nopții, să nu o facă în beznă totală. Asigură-te că în lumina difuză nu se creează umbre care să îl sperie sau despre care să creadă că sunt monștri. Înlătură hainele de pe scaun și pături sau jucării care pot apărea ca lucruri înfricoșătoare pentru el în lumina de veghe. Pune-te în locul lui și imaginează-ți ce ți-ar putea crea sentimentul de frică sau teamă dacă ar fi să te trezești din somn brusc.
Mutarea copilului în altă cameră
Pentru un copil care a dormit în aceeași cameră cu părinții pentru o perioadă lungă, tranziția la a dormi singur poate fi dificilă. Procesul de mutare a copilului în propria cameră ar trebui să fie gradual. Aceasta este o schimbare importantă pentru toată familia și ar trebui să fie acordate timp, efort și răbdare pentru a o face cu succes. Pentru a face lucrurile mai ușoare pentru toată lumea, iată ce ar trebui să faci:
Arată entuziasm. Este cel mai bine să faci tranziția să pară interesantă, nu înfricoșătoare. Ultimul lucru pe care îl vrei este ca cel mic să se teamă de mutare. Poți duce în camera lui jucăriile și obiectele preferate, poți crea acolo un nou spațiu de joacă atrăgător.
Pregătește camera ținând cont de preferințele copilului: culoarea preferată pe pereți sau accesorii, decorațiuni cu personajele preferate, plușurile de care e atașat etc. Îl poți implica în procesul de vopsire/ decorare, alegerea mobilierului. Scopul este ca cel mic să fie nerăbdător să se mute în propriul lui spațiu.
Nu grăbi procesul. Acest lucru este important, mai ales dacă celui mic îi este frică să doarmă singur. Tranziția ar trebui să fie un proces gradual. Începe prin a-l lăsa să petreacă câteva minute în noua cameră și crește treptat timpul petrecut acolo în fiecare zi. Cu câteva nopți înainte de data mutării efective, îl poți ajuta să exerseze rutina obișnuită de culcare în noua cameră, citindu-i o poveste de noapte bună în noua cameră, chiar dacă apoi se mută la somn în cealaltă. În noaptea următoare, stai cu el în noua cameră până adoarme.
Nu sări peste rutina dinaintea somnului
Respectă rutina obișnuită. O schimbare de cameră poate fi o ajustare destul de dificilă pentru orice copil, iar cel mai dificil lucru este să doarmă singur fără frică. Prin urmare, trebuie să faci acest proces mai ușor păstrând restul lucrurilor din viața lui la fel. Ajută-ți copilul să înțeleagă că în cele din urmă se va obișnui cu noua cameră și asigură-l că nimic altceva nu se va schimba. Spune-i că oricând se simte în nesiguranță sau nu poate dormi ori îi este frică, poate veni în camera ta. Cel mai bine este ca la început să păstrezi toate ușile deschise. Explică-i că ești la doi pași de el și că nu i se va întâmpla nimic. Este foarte important ca el să știe că poate apela la părinți orice i s-ar întâmpla. Chiar dacă copilul se mută într-o nouă cameră, ar trebui să urmezi aceeași rutină. Menținerea consecventă a rutinei de culcare și a programului de somn al copilului tău poate ajuta la ușurarea tranziției.
Cum poți pregăti copilul să doarmă singur
Provocările privind tranziția copilului de la dormitul cu părinții la a dormi singur apar frecvent, perturbă rutinele și cauzează un stres considerabil. Conform unui studiu, marea majoritate a copiilor (de la 5 la 12 ani) nu au fost niciodată învățați să doarmă singuri. Rămâi cu copilul tău în primele nopți când adoarme și îndepărtează-te treptat. Există multe moduri de a face acest lucru, dar cheia este să fii alături de copil înainte de culcare, poate ținându-l în brațe pentru confort și liniște. La început, este bine ca cel mic să adoarmă știind că ești acolo.
Fă-i camera cât mai pe placul lui
Amenajează un dormitor confortabil și sigur. Copiii trebuie să simtă că locul lor de dormit este sigur pentru ei. Fii atent la temperatură, lumina de la ferestre (atât pentru somnul de zi, cât și pentru cel de noapte) și folosește patul copilului doar pentru somn – nu pentru joacă – astfel încât să asocieze patul cu odihna și nu cu agitația. Poți pune lămpi cu lumină caldă și difuză ca întunericul total să nu îl sperie, dacă se mai trezește pe parcurs.
Adu-i obiectul preferat sau păturica de care este nedespărțit
Găsește modalități prin care copilul tău se calmează. Acest lucru poate însemna să pui în pat animalele de pluș pe care le îndrăgește sau cărți pe care îi place să le răsfoiască, să îi pui muzica pe care o iubește sau păturica pe care o are de când era bebeluș. Toate acestea ajută la calmarea emoțiilor și permit copilului să se așeze confortabil. Relaxați-vă împreună înainte de culcare și în perioada de tranziție și asigură-te că ești lângă el când adoarme.
Faceți activități în timpul zilei pentru un somn odihnitor
Asigură-te că are activitate bună pe parcursul zilei. Copiii au nevoie de mult exercițiu și aer proaspăt pentru a putea avea somnul de care au nevoie. În plus, nu refuza niciodată copilul dacă are coșmaruri sau vine în patul tău plângând sau fiind agitat. Înțelege că lucrurile prin care trece îl pot afecta profund, oricât ar părea de neînsemnate pentru un adult. Asigură-l mereu că este în siguranță în propria casă și cameră, asigură-l că nu pleci niciodată din casă cât timp el doarme, ci ești prezent să îi porți de grijă. Încurajează-l să vină la tine ori de câte ori are o problemă și nu îi pune interdicții sau pedepse în privința respectării unor reguli care țin de dormitul în camera lui, somn sau vizitele în dormitoul tău ocazional.
Ai răbdare și fii alături de copilul tău
Amintește-ți că este nevoie de răbdare și că cel mic trece printr-o etapă dificilă. Să doarmă singur nu este ceva ce se întâmplă peste noapte. În plus, pot exista zile la rând când copilul tău se descurcă bine, dar apoi ceva se schimbă și pare că s-a întors la punctul de plecare (nu este chiar așa, deși așa pare). Acest lucru se poate întâmpla fie pentru că a văzut un film înfricoșător, a auzit o poveste care l-a făcut să simtă frică ori ceva în rutina voastră s-a schimbat (aveți musafiri, unul dintre părinți e plecat etc). Lucrurile vor reveni la normal și cel mic va învăța să doarmă singur fără frici, dar totul este să ai răbdare și să fii alături de el.
