Probleme în dezvoltarea bebelușilor ce pot fi observate de părinți în primul an

Să-și țină capul când stă pe burtică, să poată urmări cu privirea, să-și ducă mâna la guriță, să apuce obiecte – acestea se numesc repere, indicatori care urmăresc dezvoltarea bebelușilor. Deși achiziția acestora variază în funcție de fiecare copil, lipsa unora poate semnala probleme medicale care au nevoie de o atenție specială.

Laura Udrea, redactor
probleme în dezvoltarea bebelușilor
Nu toate sunt mari motive de îngrijorare, dar, un părinte informat este un părinte relaxat! FOTO: Shutterstock

Probleme în dezvoltarea bebelușilor ce pot fi observate de părinți în primul an sunt destul de multe, dar nu toate grave! De la cum să-și țină capul când e pus pe burtică, cum să-și ducă mânuța la guriță, să apuce obiecte, să se rostogolească, să stea în funduleț, apoi în piciorușe, până la a face primii pași ținându-se de mobilă. Fiecare din cele de mai sus reprezintă o etapă care o va facilita pe următoarea, astfel încât, la vârsta de 1 an, copilul ar trebui să treacă prin toate. „Rostogolirea, spre exemplu, de pe spate pe burtică îl ajută pe copil să-și dezvolte mișcarea de masticație. Așa se dezvoltă musculatura masticației“, ne spune Iulian Nicolae, kineterapeut la Kinetobebe. Iată cum descoperiți acasă acele probleme ale bebelușului pentru care e nevoie să cerem ajutor de specialitate.

Primul an din viața unui copil este important pentru dezvoltarea creierului, a corpului și a metabolismului. Indiciile că un bebeluș se dezvoltă normal din toate punctele de vedere de mai sus sunt împărțite pe patru etape de vârstă:

  • de la 0 la 3 luni;
  • de la 4 la 6 luni;
  • de la 7 la 9 luni;
  • de la 10 la 12 luni.

În primul an de viață, bebelușii învață cele mai multe lucruri, iar specialiștii sunt de părere că întârzierile de dezvoltare care sunt observate acum au cele mai mari șanse să fie îndreptate. Chiar și așa, trebuie să știm că dezvoltarea oricărui copil se face în strânsă legătură cu dezvoltarea sistemului nervos, dar depinde atât de factorul genetic, cât și de mediul social în care crește (un copil stimulat, ajutat să învețe, să descopere, iubit, va avea mereu o dezvoltare mai bună decât unul care este lipsit de ajutor).

De aceea, dacă bebelușul nu se înscrie în reperele vârstei lui „ca la carte“, nu înseamnă că acesta este un semnal de alarmă și trebuie să fugim la medic.

Și, totuși, care sunt acele semne de alarmă care ne spun că ceva nu este în regulă în dezvoltarea bebelușului?

De la naștere la 3 luni – o prelungire a perioadei intrauterine

De la 0 la 3 luni, mișcările unui bebeluș sunt involuntare. FOTO: Shutterstock

În primele zile de viață, bebelușul își păstrează încă aceea poziție flexată pe care a avut-o în burtica mamei, ceea ce este normal. Doarme mult și se trezește doar pentru a mânca. Uneori, adoarme și în timpul mesei. Mișcările lui sunt necoordonate, involuntare, bebelușul mișcându-se spre stimuli cu tot corpul. Pus pe burtă, își menține capul ridicat, sprijinindu-se pe antebrațe. Deși doar câteva secunde, această abilitate va crește. După primele 4 săptămâni, te poate privi în ochi. Se numește contact vizual.

Găsești mai jos reperele normale de dezvoltare ale bebelușului de la 0 la 3 luni, într-o variantă ce poate fi tipărită.

Semne de alarmă 0-3 luni – dacă refuză mereu unul dintre sâni, ar putea fi vorba de torticolis

Cu toate că achizițiile de dezvoltare pot diferi de la copil la copil, anumite întârzieri în dezvoltare ar trebui să ne trimită la medic. Asta dacă nu au fost observate deja de neonatolog ori de medicul de familie. Iată ce semne ar trebui să ne trimită spre doctor dacă nu apar până la vârsta de 3 luni:

  • bebelușul nu-și poate susține capul ridicat sau o face cu greutate;
  • piciorușele lui sunt încordate și le mișcă foarte puțin;
  • pumnișorii bebelușului sunt încă strânși, iar mânuțele le mișcă foarte puțin;
  • când stă pe spate, nu ridică nici brațele, nici picioarele;
  • nu urmărește cu privirea, nu poate susține un contact vizual;
  • își ține capul întors spre dreapta sau spre stânga oricum ar fi ținut, chiar și la sân (torticolis).

Torticolisul este o afecțiune care implică scurtarea musculaturii gâtului, determinând bebelușul să mențină capul înclinat într-o direcție și rotat în direcția opusa. Se clasifică în:

  • congenital -– fiind prezent de la naștere și se observă încă din primele zile de viață;
  • postural – se dobândește după naștere. De cele mai multe ori, poziționările prelungite pe o sigură parte sau prezența plagiocefaliei (cap aplatizat) determină apariția acestuia.

Este de reținut că torticolisul poate determina apariția plagiocefaliei, dar și invers. Când această contractură musculară este prezentă, bebelușului îi va fi greu să își întoarcă activ capul spre partea unde mușchiul SCM (sternocleidomastoidian) este scurtat. De asemenea, nu trebuie confundat cu posibilitățile reduse ale nou-născutului de a-și menține capul pe mijloc, putând, totuși, să își întoarcă liber capul în ambele direcții.

Este de preferat ca în situația în care bebelușul este diagnosticat cu torticolis, kinetoterapia să înceapă cât mai devreme posibil.

Iulian Nicolae, kinetoterapeut

Specialiștii spun că în această perioadă (6-8 săptămâni) se recomandă efectuarea consultul ortopedic și a ecografiei de șold pentru depistarea precoce a unei eventuale displazii de șold.

De la 4 la 6 luni – perioada mișcărilor diferențiate (ridică un picior, doar capul, întinde doar o mână)

Între 4-6 luni, un bebeluș se va ridica de pe spate prin lateral, sprijinindu-se pe palme. FOTO: Shutterstock

Cele mai importante momente ale acestei perioade sunt antrenamentul pentru poziția în șezut și diversificarea alimentației.

Este de preferat ca bebelușul să ajungă singur în poziția așezat, fără a fi poziționat între perne, așa cum se obișnuiește. El se va ridica de pe spate prin lateral și își va sprijini corpul pe palme. Repetând această mișcare, el va ajunge să îndrepte spatele (căzând des într-o parte sau alta în căutarea echilibrului).

Mai jos, găsești reperele normale ale dezvoltării în perioada 4-6 luni, gata pentru a le tipări și folosi zilnic!

Semne de alarmă 4-6 luni – dacă nu inițiază rostogolirea de pe spate pe burtică pot apărea întârzieri în procesul de mestecare a alimentelor solide

Dacă până la această vârstă nu apar achizițiile pe care ar fi trebuit să le facă în etapa precedentă, acesta este, în sine, un semnal de alarmă. Semnele de întârziere în dezvoltarea neuromotorie ale acestei perioade sunt:

  • nu fixează și nu poate urmări cu privirea o jucărie;
  • nu întoarce capul după sunete;
  • nu râde și nu gângurește;
  • are dificultăți în a-și ține capul ridicat;
  • nu întinde mâna după jucăriile aflate aproape de el;
  • nu se rostogolește de pe spate pe burtică;
  • își mișcă puțin sau foarte puțin mâinile și piciorușele;
  • este deseori iritat și plânge mult.

Dacă până la începutul lunii a șasea nu inițiază rostogolirea, dacă nu reușește să prindă obiecte și asimetriile persistă (capul întors într-o singură parte) – acestea ar fi semnele de îngrijorare pe care ar trebui să le verificăm la un specialist. Rostogolirea, spre exemplu, de pe spate pe burtică îl ajută pe copil să-și dezvolte mișcarea de masticație. Așa se dezvoltă musculatura masticației!

Iulian Nicolae, kinetoterapeut

Suprastimularea și lipsa stimulării pot fi factori la fel de nocivi în această perioadă, ne spune kinetoterapeutul. Suprastimularea la această vârstă este legată strict de expunerea la TV, tabletă, telefon, ceea ce duce la o slabă dezvoltare a creierului, aceasta fiind vârsta când un bebeluș are nevoie să descopere folosind toate cele 5 simțuri – văz, auz, simț, miros, gust. Lipsa stimulării este atunci când, pentru a se ocupa de alte treburi, părinții îl lasă pe bebeluș să petreacă prea mult timp într-un dispozitiv gen scoică, leagăn, care nu vor face decât să-i limiteze mișcările și, implicit, dezvoltarea motorie.

Probleme în dezvoltarea bebelușilor de la 7 la 9 luni – de la mișcări grosiere, la mișcări de finețe

Bebelușul între 7-9 luni se pregătește să apuce delicat cu degețelele. FOTO: Shutterstock

Mai independent în mișcări, bebelușul capătă o mai mare posibilitate de mișcare. Mișcările grosiere, în care sunt implicate grupele de mușchi necesare în mișcarea brațelor, a picioarelor, a capului și a trunchiului, sunt completate de acum de mișcările fine, de precizie, realizate cu ajutorul mușchilor mici de la nivelul mâinilor. Apucarea bucăților mici, folosind degetul mare și pe cel arătător, reprezintă cea mai importantă achiziție a perioadei.

Verifică mai jos reperele de dezvoltare ale bebelușului tău în această etapă.

Semne de alarmă 7-9 luni – târârea și mersul în patru labe, două abilități motorii esențiale pentru mersul biped

Nu vă îngrijorați dacă copilașul nu are toate aceste achiziții și nu comparați cu alți copii, deoarece fiecare are ritmul său de dezvoltare; sunt copii care nu vor merge de-a bușilea, ci se vor ridica direct în picioare fără a exista vreo problemă în acest sens. Totuși, conform specialiștilor, următoarele semne reprezintă întârzieri în dezvoltarea bebelușilor în perioada 7-9 luni:

  • folosește predominant doar un picioruș;
  • nu poate să stea în funduleț;
  • nu transferă jucăriile dintr-o mână în cealaltă;
  • nu se deplasează pentru a explora mediul atunci când este așezat pe podea;
  • se sperie de sunetele de zi cu zi;
  • nu pare interesat de interacțiunea cu ceilalți;
  • nu menține contactul vizual în timpul interacțiunii;
  • nu răspunde la sunete sau voci.

Le propun părinților sau bunicilor să exerseze cu bebelușul un joc simplu, care îl va ajuta pe micuț să-și îmbunătățească echilibrul din poziția așezat: pune bebelușul în funduleț pe o masă. Așază-te în spatele lui, susținându-l de la nivelul bazinului. Dezechilibrați-l stânga-dreapta încât bebelușul să fie nevoit să-și folosească mânuțele pentru a se sprijini. Apoi ajutați-l să revină în poziția inițială. Jucați timp de 3-5 minute acest joc, de câteva ori pe zi. Îl veți ajuta să-și îmbunătățească echilibrul și tonusul muscular.

Iulian Nicolae, kinetoterapeut
Un joc simplu care îl va ajuta să-și îmbunătățească echilibrul și tonusul muscular. FOTO: Shutterstock

Copilul trebuie sprijinit să descopere mișcările pe care nu le face încă și ajutat să facă singur, spun specialiștii. Efectuarea unor exerciții de tonifiere a musculaturii împreună cu un kinetoterapeut ar putea să fie în beneficiul amândurora, și copil, și părinte. Un specialist poate explica mișcările de care are nevoie bebelușul pentru stimularea ridicării de pe spate în șezut singur-singurel.

De la 10 la 12 luni – pregătirea mersului independent

Toți bebelușii de 9 luni trebuie să fie capabili să stea în funduleț nesusținuți. Dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci trebuie să consultați un medic pediatru pentru o evaluare complexă și, eventual, un consult neurologic dacă acesta se impune. Aceasta este perioada când, unii dintre bebeluși, mai sprinteni, se ridică singuri, ținându-se de mobilă.

Consultă și reperele de dezvoltare ale bebelușului tău în această etapă.

Semne de alarmă 10-12 luni – folosirea premegătoarelor întârzie procesul de mers, în loc să-l stimuleze

Următoarele semne în comportamentul bebelușului tău ar trebui să te determine să ceri părerea unui specialist, medicului pediatru sau unui kinetoterapeut:

  • nu poate sta încă în șezut;
  • nu inițiază ridicarea în piciorușe;
  • încă are un control slab al capului când stă în poziție verticală;
  • nu reacționează când este strigat;
  • nu arată părți importante ale corpului, nu face „pa“, nu aplaudă și nu spune mama, tata, papa;
  • respinge alimentele solide, preferând doar laptele;
  • nu prezintă interes pentru jucării sau le manevrează cu dificultate.

Când vine vorba de dezvoltarea armonioasă a copiilor, părinții sunt cel mai adesea îngrijorați de asimetriile cutiei craniene (plagiocefalie) sau ale gâtului și trunchiului, de malpozițiile piciorușelor (Talus valgus, Metatarsus adductus), de întârzierile în dezvoltarea neuro-psiho-motorie, de tonusul muscular scăzut (hipotonie – foto) sau, din contră, de tonusul muscular crescut (hipertonie – foto).

Iulian Nicolae, kinetoterapeut

Vârsta corectată pentru copiii născuți prematur. Pentru prematuri se ia în calcul vârsta corectată și nu cea cronologică pentru a observa dezvoltarea psiho-motorie a copilului. Formula de calcul a vârstei corectate este: din vârsta actuală a copilului în săptămâni se scade numărul de săptămâni care au lipsit până la termen. Exemplu: la un copil cu vârsta de 16 săptămâni (4 luni) care s-a născut prematur la 36 de săptămâni, se scad 4 săptămâni (câte au lipsit ca să se nască la termen, adică la 40 de săptămâni) și rămân 12 săptămâni (trei luni). Acesta este vârsta la care ne raportam pentru a observa dezvoltarea psihomotorie a copilului.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa