Săptămâna 41 de sarcină

Pregătește-te: dacă ai ajuns la 41 de săptămâni poți naște în orice clipă. Probabil ai vorbit cu medicul tău despre inducerea travaliului, dar fii atentă la contracții sau alte semne că travaliul este aproape. E clar că unghiile bebelușului vor avea nevoie de manichiură și pedichiură după naștere. Deja au crescut binișor. Inima fătului ar putea fi monitorizată săptămâna asta prin teste de stres, iar bătăile inimii se vor accelera la fiecare mișcare.

Săptămâna 41 de sarcină. Cum se schimbă viața ta

Dacă ești însărcinată în 41 de săptămâni, te afli în luna a 9-a de sarcină, trimestrul al III-lea. În curând copilul tău va veni pe lume!

În acest timp, trupul tău este mai pregătit ca niciodată să dea naștere. Până la această vârstă a sarcinii, probabil că medicul a discutat cu tine despre travaliul indus, dar asta nu înseamnă că nu vei intra în travaliu de la sine. Pur și simplu unii bebeluși nu se grăbesc. Există însă o întrebare pe care ți-o pui deseori: vei recunoaște contracțiile travaliului?

saptamana 41 de sarcină

S-ar putea să slăbești puțin în săptămâna 41 de sarcină

Dacă ai ajuns la sfârșitul sarcinii, ai ajuns și la sfârșitul perioadei în care iei în greutate. Această încetinire (sau oprire) este de fapt o modalitate prin care corpul tău se pregătește pentru travaliu – un semn că toate sistemele se pregătesc pentru marele eveniment. Corpul tău este ocupat să scape de lichidul de care nu va avea nevoie odată ce „fabrica de copii” se închide, ceea ce include o scădere a lichidului amniotic, precum și o creștere a cantității de urină eliminate.

De asemenea, s-ar putea să slăbești pentru că transpiri mai mult – un obicei care se va dezvolta în săptămânile după naștere. Prima săptămână postpartum, în special, va fi una foarte umedă, deoarece corpul tău intensifică producția de transpirație pentru a elimina tot lichidul acumulat în ultimele nouă luni.

Săptămâna 41 de sarcină: cum se dezvoltă bebelușul

La 41 de săptămâni, bebelușul tău măsoară între 48 și 54 – cam de mărimea unui dovleac!

Unghiile

Unghiile bebelușului tău sunt lungi, au crescut deja cu mult peste vârful degetelor lui. Cu siguranță în prima zi, după naștere, puiul tău va avea nevoie de manichiură și pedichiură

Încă nu ai întârziat!

Nu-ți face griji, copilul tău nu este considerat întârziat până la 42 de săptămâni de gestație. Mai puțin de 5% dintre bebeluși ajung la acest termen.

Verificarea inimii

Bătăile inimii bebelușului tău vor fi probabil monitorizate în această săptămână prin teste nonstres. Pulsul lui ar trebui să se accelereze de fiecare dată când se mișcă.

Prima respirație a bebelușului

O altă piatră de hotar pentru bebelușul tău va fi să ia prima gură de aer. De fapt, prima respirație la naștere necesită un efort considerabil mai mare decât orice respirație pe care copilul tău o va avea vreodată. Acest lucru se datorează faptului că micii saci de aer din plămâni trebuie să fie umflați pentru prima dată, astfel încât să se extindă pentru a-și îndeplini pe deplin treaba de a respira pentru o viață.

Ce ar trebui să faci săptămâna aceasta

În această perioadă este greu să te gândești la altceva decât la faptul că data nașterii a venit și a trecut! Ar fi bine să faci un efort și să-ți ocupi timpul; încearcă să planifici ceva în fiecare zi (fără să ții cont de cum trece timpul!).

Ieși din casă! Du-te la plimbare (asta ar putea ajuta chiar la declanșarea contracțiilor), fă-ți manichiura sau coafeză-te (e posibil ca după venirea bebelușului să nu mai ai timp, vezi un film sau două, plimbă-te prin mall și cumpără lucrurile pe care le-ai amânat și care-ți vor folosi când vine bebelușului, ia prânzul cu prietenii sau cina cu partenerul tău).

Nu ar fi rău să pregătești câteva feluri de mâncare pe care să le congelezi. Încă un lucru: spune-le prietenilor să nu te mai sune în fiecare zi: nicio veste înseamnă… nicio veste.

Pregătește-te: dacă ai ajuns la 41 de săptămâni poți naște în orice clipă. Probabil ai vorbit cu medicul tău despre inducerea travaliului, dar fii atentă la contracții sau alte semne că travaliul este aproape.

Cum recunoști că intri în travaliu

Cum vei ști că a început travaliul

  • Vei simți că bebelușul este așezat din ce în ce mai jos, în pelvis.
  • La ultimul control medicul va remarca unele modificări ale colului uterin pe care tu nu ai cum să le simți, dar sugerează că se pregătește deja începerea travaliului.
  • Posibil să simți un val neobișnuit de energie, care te împinge să te apuci de tot felul de trebui casnice pe care nu prea ai avut chef să le faci în ultima vreme.
  • Ai contracții care devin din ce în ce mai puternice la intervale regulate și din ce în ce mai scurte. Contracţii dureroase regulate – cresc progresiv în durată şi intensitate (durează mai mult şi apar la intervale din ce în ce mai scurte)
  • Ai dureri de spate și crampe care nu dispar.
  • Ți se rupe apa.
  • Piezi dopul gelatinos, cel care blochează colul uterin. Această pierdere înseamnă, de obicei, că începe să se dilate colul uterin (se deschide) și devine mai subțire și mai moale.

Gândește-te la epidurală

Anestezia epidurală constă în montarea de către medicul anestezist a unui cateter subţire în spaţiul epidural lombar, prin care se introduce intermitent sau continuu anestezicul. Gravida trebuie să fie informată că această metodă de analgezie, pe lângă avantajul principal de înlăturare a durerii (şi alte avantaje), prezintă şi dezavantaje.

Avantaje:
  • Vei rămâne conştientă, cooperantă pe tot parcursul travaliului şi se poate chiar mişca.
  • Incidenţa complicaţiilor este foarte mică, dacă tehnica este aplicată corect.
  • Tehnica epidurală poate fi folosită atât în naşterea pe cale vaginală, cât şi în naşterea prin operaţie cezariană.
  • Având cateterul epidural, se poate evita durerea pe parcursul travaliului, se poate obţine o bună anestezie pentru operaţia cezariană şi o analgezie bună postoperator (12-24 ore).
Dezavantaje:
  • O analgezie perineală mai redusă.
  • Analgezie insuficientă (perceperea durerii).
  • Instalarea întârziată a analgeziei.
  • Dificultăţi de tehnică.
  • Accidente ce pot apărea în timpul manevrelor de montare a cateterului.
  • Hipotensiunea arterială.

Cele 3 etape ale travaliului

Travaliul cuprinde trei etape distincte. Câte ore durează travaliul diferă de la o femeie la alta şi de la o sarcină la alta.

Prima etapă

Prima etapă este cea care începe odată cu primele contracţii până la dilatarea completă a colului uterin (aproximativ 10 cm). Această etapă cuprinde la rândul ei mai multe faze.

Faza iniţială (sau latentă):

  • încep contracţiile, care durează 30-60 de secunde şi se succed la 5-20 minute. Odată cu trecerea timpului, contracţiile devin din ce în ce mai puternice şi mai regulate,
  • durerea este mică în această fază,
  • colul începe să se subţieze şi dilataţia lui poate ajunge la 4 cm,
  • la prima naştere, această fază durează în medie 8 ore; pe de altă parte, fiecare organism reacţionează diferit.

Faza activă:

  • contracţiile apar la 2-4 minute şi pot dura până la 90 de secunde,
  • colul se dilată de la 4 la 7 cm,
  • capul copilului coboară în pelvis,
  • odată cu coborârea bebeluşului vei simţi nevoia să împingi,
  • această fază durează în medie 2-3 ore, însă şi aici lucrurile depind foarte mult de reacţia fiecărui organism.

Tranziţia este reprezentată de perioada dintre prima şi a doua etapă, când colul se dilată până la 10 cm şi este cea mai obositoare parte a travaliului. Contracţiile devin intense şi lungi şi se succed la distanţă foarte mică. S-ar putea ca acum să te simţi rău – să ai senzaţie de vomă, frisoane sau să simţi că lucrurile scapă de sub control. Nici ţipetele nu sunt excluse. Faza aceasta este scurtă, durează între 15 minute şi o oră. Încearcă să fii optimistă şi să nu te dai bătută, pentru că bebeluşul tău este foarte aproape acum. Iată care sunt semnele care indică faptul că eşti în faza de tranziţie:

  • simţi o presiune puternică în partea de jos a abdomenului sau în partea de jos a spatelui,
  • picioarele îţi tremură necontrolat,
  • când îţi este cald, când frig,
  • eşti irascibilă,
  • îţi este greaţă şi/sau te simţi ameţită.

Etapa a doua

Colul a ajuns la dilataţia de 10 cm şi dispare în spatele capului bebeluşului, care e liber acum să coboare şi mai mult. Când capul copilului atinge muşchii pelvieni, se declanşează reflexul Ferguson, care creează nevoia incontrolabilă de a împinge. Contracţiile pot deveni mai puţin frecvente, dar mult mai puternice, având acum rolul de a împinge copilul în jos şi în afară. Medicul sau moaşa îţi vor spune ce să faci ca să împingi bebeluşul prin canalul de naştere.

În această etapă, contracţiile sunt mult mai regulate. La prima naştere, această a doua etapă poate dura între 30 şi 90 de minute.

Mai ai un pic şi gata! Când va ieşi capul copilului, vei simţi o senzaţie intensă de usturime, de durere. Corpul copilului va urma apoi rapid canalul de naştere.

Etapa a treia

Aceasta durează de la naşterea bebeluşului până la eliminarea placentei şi ţine de obicei câteva minute. Odată ce placenta a fost eliminată, medicul curăţă eventualele resturi rămase. Şi orele de după eliminarea placentei (aproximativ 4-5 ore) sunt importante şi vei fi supravegheată îndeaproape, deoarece acum există riscul producerii de hemoragii grave.

Desigur că nu toate naşterile au loc ca la carte. Există o serie de situaţii cu care s-ar putea să te confrunţi. Iată care ar fi acestea:

Naşterea asistată

Uneori, sunt necesare anumite proceduri medicale pentru ca bebeluşul să se nască. Forcepsul şi vidextracţia pot fi folosite pentru a trage capul copilului afară sau pentru a-l întoarce. Acestea sunt necesare când:

  • colul este complet dilatat dar bebeluşul nu poate ieşi,
  • bebeluşul este aşezat cu funduleţul înainte sau cu spatele spre spatele mamei,
  • ritmul cardiac al fătului este anormal,
  • uterul nu se mai contractă,
  • eşti prea obosită pentru a împinge.

Medicul te va ruga să te întinzi pe spate, cu picioarele sprijinite pe suporturile mesei de naştere. Ţi se va administra un anestezic local, în perineu. S-ar putea ca medicul să îţi facă o episiotomie (o tăietură în perineu) pentru a face mai mult loc pentru bebeluş.

Forcepsul se poziţionează de o parte şi de alta a capului copilului, permiţând tragerea lui în afară cu foarte mare grijă.
Vidextracţia este procedeul prin care o ventuză este poziţionată pe capul copilului pentru a putea fi extras.
Epiziotomia este o tăietură care are ca scop lărgirea orificiului vaginal. Medicul va hotărî dacă va face sau nu o epiziotomie. Cercetări recente au arătat că e mai puţin probabil ca ruperea naturală – spre deosebire de o tăietură deliberată – să implice straturile profunde ale muşchilor vaginali şi ca urmare vindecarea este mai uşoară şi fără risc de infecţii şi complicaţii. Epiziotomia ar trebui să fie făcută atunci când perineul este întins la maxim şi amorţit în mod natural. Se poate folosi şi un anestezic local.

Cum poţi evita ruperea sau tăietura

  • prin exerciţii de întărire a musculaturii pelvine în timpul sarcinii,
  • încearcă să nu împingi decât atunci când îţi spune medicul,
  • masează-ţi perineul zilnic în ultimele luni de sarcină (aplică un pic de ulei de măsline pe degetul arătător şi pe cel mijlociu şi introdu-le 3-4 cm în vagin masând şi întinzând perineul timp de câteva minute o dată sau de două ori pe zi,
  • travaliul în apă caldă relaxează muşchii perineului (există şi la noi în ţară clinici unde se practică naşterea în apă).

Bine de știut în săptămâna 41: Poziţii de naştere

Poziţia din timpul naşterii are un impact foarte mare. Se poate ca uneori să fie necesar din punct de vedere medical să stai pe spate, însă această poziţie încetineşte travaliul şi face ca şi contracţiile să fie mai dureroase.

Gravitaţia este aliatul tău în aducerea pe lume a bebeluşului, aşa să foloseşte-te de ea. Plimbă-te sau stai în picioare cu spatele sprijinit de perete. Roteşte-ţi bazinul în timpul contracţiilor.

Discută cu medicul tău şi află dacă în spitalul în care vei naşte există opţiune a de-ţi alege o anumită poziţie de naştere.

Complicații ale nașterii

Majoritatea naşterilor decurg fără probleme. Există însă situaţii când apar şi probleme.

Încetinirea contracţiilor şi a travaliului

Dacă contracţiile nu mai reuşesc să dilate colul uterin sau progresul lor este prea lent, atunci doctorul îţi va sugera să te relaxezi sau va încerca să stimuleze travaliul. Probabil că te va ruga să încerci să dormi, să te plimbi sau să îţi schimbi poziţia. Pe de altă parte, medicul poate considera că e cazul să-ţi rupă membranele şi să-ţi administreze oxitocină pentru a intensifica contracţiile. În cazul în care mama şi fătul se simt bine, travaliul prelungit este acceptat, însă sub monitorizare foarte strictă. Dacă însă se prelungeşte mai mult de 24 de ore, se poate ca medicul să se decidă pentru operaţia cezariană.

Stresul fetal

În unele cazuri, după ruperea membranelor se poate ca în lichidul amniotic să apară urme maronii care provin de la meconiu – primul scaun al bebeluşului – ceea ce reprezintă un semnal de alarmă pentru medic sau moaşă.

De asemenea, o modificare a ritmului cardiac al bebeluşului poate indica o posibilă problemă.

Dacă medicul consideră că bebeluşul este în pericol, atunci scoaterea devine prioritară. Dacă naşterea naturală nu este posibilă, se va apela la cezariană.

Prolapsul de cordon ombilical

Când cordonul ombilical alunecă în afară înaintea copilului poate fi strivit din cauză că bebeluşul se mişcă şi el în jos prin canalul de naştere. Acest lucru face ca oxigenul să nu mai poată ajunge la copil. Prolapsul de cordon ombilical poate apărea la naşteri premature sau după ce se rupe apa. Există situaţii în care cordonul ombilical poate fi eliberat iar copilul se poate naşte pe cale vaginală, însă de cele mai multe ori se apelează la cezariană.

Cezariana de urgenţă

Dacă apare o problemă gravă în timpul travaliului, vei fi operată de urgenţă pentru ca atât tu, cât şi copilul să puteţi fi salvaţi. Ţi se va administra un anestezic general şi vei fi dusă în sala de operaţii.

Iată câteva exemple de situaţii în care este necesară operaţia cezariană de urgenţă:

  • travaliul se prelungeşte prea mult,
  • capul copilului nu coboară aşa cum trebuie,
  • mama sau/şi fătul sunt în pericol,
  • prolapsul cordonului ombilical,
  • mama sângerează excesiv.

Nașterea de urgență acasă

Dacă bebeluşul decide să vină pe lume cu viteza unei rachete şi ajutorul medical nu este posibil, nu te panica! Ai încredere în tine şi totul va decurge bine. Iată ce ar trebui să faci:

  • păstrează-ţi calmul,
  • descuie uşa de la intrare,
  • sună la 112 pentru o ambulanță,
  • dacă eşti singură, cheamă pe cineva care poate ajunge imediat la tine (o vecină, de exemplu),
  • persoana care este cu tine trebuie să se spele foarte bine pe mâini,
  • aşază-te pe spate pe un prosop curat cu genunchii îndoiţi
  • nu încerca să strângi picioarele sau să împingi bebeluşul înapoi, acest lucru cauzând afecţiuni grave ale creierului copilului,
  • încearcă să respiri adânc pentru a încetini naşterea,
  • dacă iese capul copilului, acesta trebuie susţinut cu mâinile,
  • copilul nu trebuie sub nicio formă tras afară prea repede,
  • dacă cordonul ombilical este înfăşurat în jurul gâtului copilului, acesta trebuie tras cu mare grijă peste cap,
  • odată ce a ieşit capul copilului, trebuie să i se şteargă ochii şi năsucul cu un prosop curat,
  • corpul va ieşi probabil cu următoarea contracţie,
  • copilul trebuie ţinut cu un prosop, pentru că pielea lui este alunecoasă,
  • nu tăia cordonul ombilical – acesta va fi tăiat de medicul de pe ambulanţă,
  • ia copilul în braţe (pune-l pe burtica ta) şi acoperiţi-vă cu prosoape curate sau cu o pătură,
  • dacă placenta este eliminată înainte de venirea ambulanţei, aceasta trebuie ţinută deasupra copilului,
  • pune copilul la sân în aşteptarea ambulanţei.

Nașterea prin cezariană

Contrar a ceea ce cred unele femei, naşterea prin cezariană nu este neapărat cel mai uşor mod de a aduce pe lume un copil. Cezariana este o operaţie abdominală serioasă, care necesită 6 săptămâni de recuperare. Presupune efectuarea unei incizii în abdomen, urmată de o altă incizie în uter, astfel încât copilul să poată fi scos teafăr din burtică. Se poate face sub anestezie generală, epidurală sau rahianestezie – în ultimele două cazuri mama rămâne conştientă pe parcursul intervenţiei.

Cezariana electivă – acest tip de operaţie este de obicei practicat din următoarele motive:

  • placenta praevia (placenta este implantată prea jos),
  • poziţia bebeluşului nu permite naşterea pe cale naturală,
  • infecţia cu herpes genital,
  • capul bebeluşului este prea mare în raport cu pelvisul mamei,
  • probleme la o sarcină anterioară,
  • diabet (uneori),
  • sarcină multiplă,
  • preeclampsie (uneori),
  • disfuncţii ale placentei.

Avantaje

  • ştii exact data la care se va naşte copilul şi îţi poţi face planurile ca atare,
  • bebeluşul se naşte între-un mediu sigur şi steril,
  • nu trebuie să înduri durerile unei naşteri normale,
  • perineul rămâne intact şi nu vei suferi rupturi vaginale.

Dezavantaje:

  • ca orice operaţie, implică riscuri, în special infecţii şi afectarea organelor mamei,
  • în ceea ce-l priveşte pe bebeluş, acesta poate avea probleme respiratorii,
  • recuperarea fizică este mai lungă decât în cazul naşterii vaginale şi ca urmare activităţile tale vor fi limitate,
  • până va trece efectul anesteziei, vei fi imobilizată la pat,
  • poate apărea sentimentul de dezamăgire pentru că nu participi activ la naşterea copilului,
  • apropierea de copil poate fi întârziată, deoarece nu îl vei putea ţine în braţe imediat după naştere.

Cum scapi de durere

Naşterea este dureroasă, dar există metode care să te ajute să diminuezi cât mai mult durerea.E bine să te informezi din timp cu privire la metodele de alinare a durerii, pentru ca în ziua cea mare să poţi decide în cunoştinţă de cauză. Scopul tău este ca naşterea să fie o experienţă cât mai plăcută, cu un rezultat fericit – un bebeluş sănătos şi o mămică sănătoasă.

  • Entonox, amestecul anestezic de gaze, este inhalat de mămică cu ajutorul unei măşti. Efectul poate fi divers – te poţi simţi fie veselă, fie ameţită, fie lipsită de control. De asemenea, îţi poate provoca stări de greaţă. Pentru unele femei este suficient pentru a face faţă travaliului. Nu are niciun efect asupra bebeluşului.
  • Petidia este un sedativ care se administrează în prima etapă a travaliului, de obicei sub formă injectabilă. Dacă naşterea este aşteptată în câteva ore, atunci nu se administrează, deoarece medicamentul trece prin placentă şi poate face ca bebeluşul să fie ameţit şi incapabil să se hrănească după naştere.
  • Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS)  implică aplicarea de impulsuri electrice pe pielea spatelui, impulsuri care blochează mesajele dureroase trimise de la uter către nervii spinali şi creier. Se pare că procedura stimulează producţia de endorfine – ucigaşii durerii. Se foloseşte în prima parte a travaliului şi nu are niciun efect asupra fătului.
  • Anestezia epidurală– un amestec de analgezice – este injectat în spaţiul epidural din jurul coloanei vertebrale, amorţindu-te de la mijloc în jos. Se poate administra în cazul unui travaliu prelungit, când mama este foarte obosită, sau la cerere. Se poate întâmpla să nu mai simţi nicio durere, dar nici să nu mai poţi împinge. Această metodă are destule avantaje, dar şi dezavantaje, de aceea este bine să te consulţi cu medicul în această privinţă.

Metode naturale de diminuare a durerii

Dacă vrei să foloseşti următoarele metode, va trebui să le exersezi din timp acasă, pentru a-ţi intra în obişnuinţă. Dacă te-ai hotărât să naşti fără ajutorul niciunui medicament, ar fi indicat să urmezi nişte cursuri de specialitate, care să te înveţe cum să te foloseşti de propriile tale resurse.

Ce poți face în timpul travaliului pentru a diminua durerea/ Shutterstock

Nu e nicio îndoială că naşterea e dureroasă, dar intensitatea durerii pe care o vei simţi depinde de anumiţi factori controlabili. S-a dovedit că durerea este accentuată de oboseală, foame şi sete, stres, frica de necunoscut şi de a fi singur. De aceea, ai grijă să te hidratezi corespunzător, să te informezi asupra naşterii şi, dacă e posibil, să ai lângă tine pe cineva drag.

  • respiraţia controlată este una dintre metodele cele mai eficiente de alinare a durerii. La începutul travaliului inspiră încet şi profund pe nas şi expiră pe gură – îţi oxigenezi corpul, cantitatea de endorfine creşte, iar tu şi bebeluşul veţi fi foarte liniştiţi. Când contracţiile devin mai puternice, respiraţia va deveni mai puţin profundă.
  • masajul te relaxează şi reduce durerile de spate din timpul travaliului.
  • compresele calde aplicate în partea de jos a spatelui fac contracţiile mai suportabile.
  • duşul sau o baie caldă  în prima fază a travaliului te relaxează şi fac ca şi contracţiile să fie mai puţin intense.
  • hipnoterapia, acupunctura şi reflexologia îţi pot fi de ajutor, dar trebuie exersate şi stăpânite bine din timp.

Ce ar trebui să facă partenerul

Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a emis o serie de recomandări pe care le-a trimis managerilor de spitale și tuturor unităților sanitare din teritoriu, urmând ca aceștia să le pună în practică imediat.

Dacă urmează să naști și vrei ca partenerul tău sau o altă persoană să fie lângă tine este bine să te informezi din timp cu privire la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească. De asemenea, trebuie să anunți și medicul care îți urmărește sarcina că va mai fi o persoană în sala de nașteri. Poți să beneficiezi de acestă nouă prevedere chiar dacă naști natural sau prin cezariană sau dacă este vorba despre o naștere de urgență.

Persoana desemnată trebuie să fie echipată corespunzător, cu halat de unică folosință, botoși, capelină, mască, vizieră și mănuși de unică folosință asigurate de spital.

În România, Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind Drepturile Pacientului, Monitorul Oficial nr. 51 din 29.01.2003 prevede, în Capitolul VI. Drepturile pacientului la tratament și îngrijiri medicale, la Art. 32. că:

Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual,  material și de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale.

La solicitarea pacientului, în măsura posibilităților, mediul de îngrijire și tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.

De aici decurge dreptul gravidei, ca pacient în maternitate, de a avea însoțitor la naștere, însoțitor care de cele mai multe ori este tatăl copilului. În spitalele private acest lucru era posibil de cele mai multe ori, însă femeile care doreau să nască în maternitățile publice se loveau de refuzul medicilor.

Documentează-te! Îți recomandăm cărțile din pachetul ”La început de drum”. Detalii AICI.

  << Săptămâna 40                                                Săptămâna 42 >> 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

copilul meu
sfaturi
ce spun studiile