Metode de adormit un bebeluș

Ramona Dinescu
mama bebelus in brate

Metode de adormit un bebeluș sunt extrem de multe, unele patentate și urmate la nivel internațional. Însă nu știu dacă funcționează pentru toată lumea.

Când eram mămică de bebeluș, recunosc că mi-am pus și eu problema reușitei adormirii bebelușului așa cum scrie la carte. Și pentru că știam teoria pe dinafară, am plecat de la ideea că cel mic trebuie să doarmă în patul lui, în camera lui, așa cum părinții trebuie să doarmă împreună, în camera lor. Acum, după șase ani de dormit cu copiii, mi se pare că nu există o teorie pentru toată lumea. Fiecare mamă ar trebui să încerce și să facă ceea ce simte, ceea ce crede că e bine pentru ea și pentru copilul ei.

Am făcut și un research pe internet pentru a aduna cele mai bune metode de adormit un bebeluș. Nu am găsit decât sfaturi legate de cum să creezi o rutină și cum să-ți pui copilul în pătuț înainte ca el să adoarmă, astfel încât să-l înveți să adoarmă singur. Dar de ce singur?

Metodele mele de adormit un bebeluș sunt altele și vi le voi spune și vouă. Fiecare va alege ce va considera că i se potrivește și va aplica dacă va simți că este cazul sau nu.

Metodele mele de adormit un bebeluș

Înainte de toate vă voi spune că cele mai moderne teorii de parenting încurajează cosleeping-ul. Apoi, eu, după șase ani de cosleeping, acum dorm împreună cu soțul meu, iar copiii dorm singuri în camera lor. Nu s-a adeverit deloc acea teorie care spunea că dacă îi obișnuiesc să doarmă cu mine, nu voi mai scăpa de ei până ce nu vor ajunge suficient de mari ca să-și dorească ei să doarmă singuri. Și, probabil cel mai important lucru dintre toate, acești șase ani de dormit cu copiii au fost cei mai fericiți și, probabil am avut parte de cel mai odihnitor somn, chiar dacă dormeam iepurește și eram mereu deranjată de mișcările lor sau de zgomotele pe care uneori le scoteau în somn. Căldura corpurilor lor lipite de mine, mângâierile și respirația lor călduță m-au făcut să mă simt ca un bebeluș în pântecul mamei. Iată care sunt totuși metodele mele, care probabil, în cărțile de parenting ar fi trecute cu roșu: așa nu!

Despre somnul bebelușilor poți citi mai multe aici.

Legănatul pe picioare. Pe primul copil l-am legănat pe picioare până la vârsta de un an și două luni. Uneori mă dureau picioarele și oboseam legănându-l, mai ales după ce a mai crescut și era destul de greu. Însă priveam această activitate ca pe una sportivă și mă consolam cu gândul că voi avea picioare frumoase.

Legănatul în brațe. Pe cel de-al doilea copil l-am legănat în brațe. Mă plimbam cu el în brațe prin cameră și îl legănam până ce adormea. Mă cam durea spatele, mai ales după ce a trecut de greutatea de 5-6 kilograme, dar mânuța lui pe sânul meu și ochișorii care mă priveau cu atâta dragoste și căldură, îmi îndreptau imediat coloana. Adormea și apoi îl puneam în pătuț.

Cântatul. Ambii copii adormeau atunci când le cântam. La început le cântam melodii mai vesele și puțin mai tare, iar apoi schimbam tonul și ritmul și lăsam volumul mai încet. Știau că e timpul să închidă ochișorii și o făceau.

Ținutul în brațe și mângâiatul. După ce nu i-am mai legănat (am scăpat de acest obicei pe la 1 an și două luni când le-am scos al doilea somn din timpul zilei și am împins puțin mai mult ora primul și singurului somn de prânz. Atunci erau destul de obosiți încât adormeau lângă mine în pat, nemaifiind nevoie să-i stimulez în nici un fel), am început să-i iau în pat cu mine și să-i țin în brațe. Îi mângâiam câteva secunde, le cântam sau le spuneam o poveste și adormeau de parcă le dădeam cu praf de somn.

Au mai fost câteva metode de adormit, însă pe acestea le-am folosit doar atunci când era cazul, la nevoie: adormitul în cărucior și în mașină. Nu am făcut niciodată abuz și niciodată nu mi-am pus copiii în mașină să doarmă pentru că nu au reușit să o facă acasă. Adormea instant în mașină, dar doar atunci când aveam drumuri de făcut, la fel cum adormeau în cărucior, atunci când nu aveam vreun pat la dispoziție. Recunosc că-mi planificam călătoriile în timpul orelor lor de somn, dar doar atât.

În rest, le era suficient să mă simtă. Uneori, dacă mă ridicam din pat, se trezeau și ei, iar unul dintre ei mi-a spus într-o zi „era rece locul tău după ce ai plecat, d-aia m-am trezit”. Adorabil!

Dacă vreți acele metode de a-i determina pe cei mici să adoarmă singuri, internetul este plin. Eu nu știu care e mai bună. Eu doar v-aș sfătui să profitați din plin de aceste momente și să le oferiți copiilor exact ce au nevoie. Ei au nevoie dă părinții lor.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa