Probabil că ai petrecut mult timp gândindu-te care ar fi numele perfect pentru copilul tău, un nume pe care îl va auzi toată viața. Dar cum ajung bebelușii să își recunoască propriul nume și să înțeleagă că se referă la ei? La ce vârstă copilul răspunde la nume?
Cheia prin care bebelușii învață să își recunoască numele, la fel ca orice alt cuvânt care denumește obiectele din jurul lor, ține de repetiție. Înțelegerea propriului nume este esențială pentru dezvoltarea identității copilului și ajută la focalizarea atenției copilului, ceea ce contribuie la o mai bună înțelegere a ceea ce se întâmplă în lumea din jurul lui.
La ce vârstă copilul răspunde la nume
Momentul în care un copil începe să reacționeze la propriul nume este de obicei, înainte de a împlini 9 luni, conform Asociației Americane de Vorbire și Ascultare (ASHA). Desigur, nu toți bebelușii ating acest prag în același timp, însă majoritatea ar trebui să pară că își recunosc numele în mod constant între 7 și 9 luni. Dacă ai îngrijorări, acestea ar trebui discutate mai întâi cu medicul pediatru al copilului. Acesta te poate îndruma spre o evaluare din partea unui logoped sa a unui alt specialist.
Câteva indicii că bebelușul tău își recunoaște numele:
- Bebelușul stabilește contact vizual cu tine atunci când vorbești. Deși bebelușii fac acest lucru cu mult înainte de a-și recunoaște numele, lipsa acestui comportament în primele luni ar putea fi un motiv de îngrijorare.
- Bebelușul se întoarce să te privească, scoate un sunet sau are o reacție evidentă atunci când îi este spus numele. Acest lucru ar trebui să se întâmple în mod constant.
- Ține cont de vârsta copilului. Dacă are doar 5 luni, nu e motiv de îngrijorare faptul că nu reacționează la numele lui. Totuși, dacă are 9 sau 10 luni și nu observi semne de recunoaștere, este timpul să discuți cu medicul.
Ce poți face pentru a-ți ajuta copilul să-și recunoască numele?
Deși este important să îți exprimi îngrijorările medicului și să ceri o evaluare completă, există câteva lucruri pe care le poți face între timp pentru a lucra la această abilitate.
- Repetiția. Când te joci sau vorbești cu copilul, folosește-i des numele. Adresează-te direct lui, privindu-l. Utilizarea constantă a numelui poate ajuta la declanșarea momentului de recunoaștere.
- Reducerea distracțiilor. Dacă în jurul copilului este mereu multă agitație, acesta poate să nu fie atent când îi vorbești. Încearcă să-i vorbești într-o cameră liniștită, cu o atmosferă calmă. Joacă-te cu el o vreme, apoi observă dacă răspunde la numele său.
- Ajustarea tonului. Uneori, logopezii își ajustează tonul vocii când vorbesc cu copiii, făcându-l melodios, entuziasmat, jucăuș. Acest lucru poate atrage mai bine atenția unui bebeluș decât un ton obișnuit.
- Utilizarea indiciilor vizuale. Unii copii învață mai bine vizual. Creează o carte simplă, cu poze drăguțe ale copilului tău și ale familiei. Arată-i fotografiile și spune numele. Acordă mai mult timp fotografiei copilului tău. Folosește-i numele și vorbește despre ochii lui frumoși, obrajii drăguți, părul strălucitor și zâmbetul vesel.
Știai că?
Este probabil ca micuțul tău să-și recunoască propriul nume înainte de a putea să-l spună efectiv. Ar putea dura până la 18 luni sau mai mult pentru ca acesta să răspundă la întrebarea „Cum te cheamă?”. Și este perfect în regulă. Însă, din nou, dacă ai îngrijorări, acestea ar trebui discutate cu medicul copilului și cu un logoped experimentat în lucrul cu copii. Realizatorii unui studiu din 2017 au sugerat că neatingerea acestui prag până la vârsta de 12 luni ar putea fi un indicator timpuriu al autismului, al problemelor de comunicare socială sau al altor întârzieri în dezvoltare. De asemenea, acest lucru ar putea fi cauzat de dificultăți de auz sau de un tip de tulburare de limbaj.
De ce bebe nu reacționează la nume
În majoritatea cazurilor, copiii încep să recunoască propriul nume între 6 și 10 luni, deși uneori acest lucru se poate întâmpla mai devreme, încă de la 4 luni. Nu există un interval de timp exact, deoarece fiecare copil are particularități de dezvoltare. De obicei, bebelușii de 1 an răspund deja la numele lor. Dacă nu există nicio reacție, este bine să acorzi o atenție mai mare comportamentului copilului tău. Până la vârsta de 1,5 ani, un copil ar trebui să înțeleagă chiar și construcții mai complexe, precum „adu-mi, te rog, o lingură”. La vârsta de 2 ani, mulți copii vorbesc deja destul de bine – nu doar prin cuvinte separate, ci în propoziții simple. Dacă sunt observate probleme de dezvoltare, este mai bine să nu amâni vizita la medic.
Principalele cauze pentru care un copil nu răspunde la nume
Dacă un copil nu răspunde la numele său, motivele pot include următoarele:
- Probleme de auz. Bebelușul tău poate pur și simplu să nu te audă, însă este dificil să identifici această problemă de auz la o vârstă fragedă. Dacă nu răspunde la nume și nici la alte sunete, problema ar putea fi legată de auz sau de deteriorarea conexiunilor neuronale responsabile pentru percepția sunetelor.
- Ignorarea. Se întâmplă ca, încă de la o vârstă fragedă, copiii să își manifeste personalitatea. Dacă uneori copilul refuză să răspundă la numele său, dar nu prezintă alte semne de întârzieri în dezvoltare, cel mai probabil o face intenționat. Dacă ai dubii, este bine să consulți un medic și să efectuezi un control, dacă este necesar.
- Alalia senzorială sau agnozia auditivă. Această tulburare de vorbire face ca un copil să nu recunoască vorbirea. Cu alte cuvinte, adresările părinților și ale altor persoane sună pentru copil ca o limbă străină. Nu înțelege cuvintele, astfel că nu reacționează la ele. Din același motiv, copilul nu privește persoana care îi vorbește.
- Alalia motorie. Copilul nu știe și nu poate pronunța sunete. Nu înțelege ce mișcări trebuie făcute cu limba și buzele pentru a spune ceva. Această tulburare nu este direct legată de lipsa răspunsului la nume, dar, în cele mai multe cazuri, alalia motorie este însoțită de agnozie auditivă, conform vivereclinic.
- TSA (Tulburare de Spectru Autist). Pentru a înțelege de ce un copil cu TSA nu răspunde la nume, trebuie să știi că acești copii au adesea suprasolicitare senzorială. Cuvintele sunt auzite pe fundalul diferitelor zgomote (zgomotul electrocasnicelor, traficul etc.), iar fiecare sunet este perceput cu aceeași intensitate de un copil cu autism, astfel că nu poate distinge numele său. Lipsa răspunsului poate fi cauzată și de întârzieri în vorbire sau în dezvoltarea mentală.
Primele cuvinte pe care le poate spune un copil
În jurul vârstei de 4 până la 6 luni, sunetele bebelușului tău vor fi înlocuite treptat de gângurit. Vei auzi sunete consonantice produse în spatele limbii, precum g și c, dar și sunete produse cu buzele, precum m, p și b. Bebelușul tău va începe să se concentreze pe cuvinte familiare, cum ar fi propriul nume sau „mama” și „tata,” pe care le va folosi ca indicii pentru a descompune propozițiile. La 4,5 luni, este posibil să recunoască numele său, dar doar ca pe un cuvânt important, asemănător cu „Salut!” sau „Pa!” Abia în jur de 6 luni, cel mai devreme, va începe să realizeze că numele său face referire la propria persoană, conform Parents. Între 7 și 12 luni, gânguritul copilului tău va începe să semene din ce în ce mai mult cu niște cuvinte. Va repeta intenționat sunete (cum ar fi „gaga”) de mai multe ori. În jurul vârstei de 9 luni, va începe să înțeleagă gesturile, precum arătatul cu degetul sau mormăitul pentru a indica ce își dorește. În jur de 10 luni, va căpăta mai mult control asupra sunetelor și va combina diferite sunete, inventând chiar propriile „cuvinte.”
Când spun bebelușii primul lor cuvânt?
Potrivit experților, acest moment se întâmplă în jurul vârstei de 12 luni. Primele cuvinte obișnuite pot fi saluturi (cum ar fi „hei” sau „pa-pa”) sau cuvinte concrete: persoane („mama” sau „tata”), animale de companie sau alimente („apa”, „lapte”). Aceste cuvinte pot fi adesea incomplete. Tot atunci, bebelușul recunoaște și înțelege câteva cuvinte familiare, precum nume și obiecte din viața de zi cu zi, cum ar fi „biberon” sau „pătuț.” Totodată, începe să acorde mai multă atenție intonației, realizând că un ton ascuțit semnifică adesea „Nu!” sau „Stop!”.
