articol susținut de

Cum am transformat spălarea pe cap a copilului din coșmar în experiență de vis

Până să descopăr formula magică, momentul băii a traumatizat întreaga familie.

Theodora Fintescu, redactor
Cu organizare, răbdare și câteva alegeri inspirate, poți face ca baia copilului să devină o plăcere.

    După ce devii mamă, se întâmplă ca o serie de manifestări ale copilului, dintre cele mai diverse, să te sperie și chiar să te șocheze: plânsul imposibil de consolat provocat de colici, regurgitările din senin care te obligă să schimbi hainele tale, ale copilului și lenjeria de pat, prima febră care te ia pe nepregătite, primele rostogoliri urmate de căderea din pat și multe altele. Dar dacă toate trec relativ repede, una singură pare că rămâne constantă și-ți aduce vecinii în pragul de a chema Protecția Copilului: scandalul din timpul spălării părului.

    Nu știu în alte familii cum o fi, dar la noi, pentru mult timp, acela a fost momentul din zi/ săptămână când simțeam că merg pe ouă care, invariabil, se spărgeau când prima picătură de șampon atingea părul copilului. „Ceva sigur nu faci bine!”, „Ce-i faci copilului acolo?” „Nu mai chinui copilul!”- răzbăteau, printre țipetele copilului, acuzele soțului și ale soacrei, prezenți pentru susținere în ușa băii.

    „Dar, poftiți, descurcați-vă voi mai bine!”, îi invitam în fața căzii și treceam eu în spate, urmărind spectacolul în plină desfășurare. Indiferent ce și cum făceam, indiferent cine și cu ce produse îl spăla, cel mic urla ca din gură de șarpe la spălarea părului. Momentul acesta din zi ne dădea peste cap întreaga familie: eram epuizați, nervoși și frustrați, neînțelegând adevăratele motive pentru care cel mic face atât de urât.

    În căutarea soluțiilor minune

    Se pare că nimeni nu știe de fapt ce îi face pe unii copii să fie atât de reticenți la spălatul pe cap. Nici măcar faimoșii cercetători britanici. Iar în vreme ce unii fac ca trenul la spălare, alții sunt veseli și senini, se joacă liniștiți cu rățuștele și vaporașele în timp ce părinții îi spală și clătesc. Vai de cei care au trasul bățul scurt însă! În cazul nostru, scandalul s-a declanșat după 2 ani și jumătate și s-a încheiat puțin după 3 ani. Privind în urmă, realizez că nu a durat mult, doar nouă ni s-a părut o eternitate.

    Ce am făcut eu ca să depășim momentul? Cam tot ce e omenește posibil. Am intrat cu cel mic în cadă și ne jucam în timp ce tatăl sau bunica îl spălau pe păr. L-am lăsat pe el să-mi spele părul și i-am arătat cum mă clătesc. L-am lăsat pe el să se spele singur. Am modificat de N ori temperatura apei de clătire. Am încercat spălarea în cadă, spălarea la duș, spălarea în lighean. I-am citit în timp ce altcineva îl spăla. I-am pus desene animate pe tabletă, la baie. I-am cumpărat o vizieră specială, dintr-un plastic moale, care împiedica apa să îi ajungă pe față. I-am cumpărat o căniță din același plastic moale, special pentru clătire.

    I-am cumpărat seturi peste seturi de jucării de baie, sperând că unul îl va absorbi atât de tare încât va uita că trece prin ingrata operațiune de spălare. I-am explicat și reexplicat procedura, i-am arătat filmulețe cu copii cooperanți la băiță și imagini similare din cărți. Am schimbat șampoane, gel de duș, săpun, căutând produsele ”minune”! I-am dat un prosop pe care să îl țină pe față la momentul clătirii. Am încercat baia-fulger, foarte scurtă, și baia foarte lungă.

    Cele patru soluții salvatoare

    A funcționat ceva din toate acestea? Unele măsuri nu au funcționat deloc, altele doar temporar. Au dat rezultat însă anumite demersuri combinate, la care s-a adăugat relaxarea mea pe această temă, alături de soluția cu adevărat miraculoasă, timpul. Uneori, timpul chiar e cel care le rezolvă pe toate.

    Voi detalia în cele ce urmează schimbările pe care le-am făcut și chiar au dat roade:

    Mai răruț, că-i mai drăguț

    Primul lucru pe care l-am făcut pentru a reduce din tensiunea familiei legată de spălarea părului copilului a fost să reducem frecvența băilor cu spălare pe păr de la 2 sau 3 pe săptămâna la una singură.

    Așadar, duș rapid sau băiță în fiecare seară, iar operațiunea ingrată doar sâmbăta sau duminica, zile în care toată lumea era mai relaxată decât în timpul săptămânii. Deși copilul transpira mult în zona capului și obișnuia să-și mai pună și piureuri sau diverse alimente în păr, rezolvam urgența cu un prosop umed. Cum era deja copil mare și ne puteam înțelege, îi spuneam de dinainte că a sosit ziua spălatului pe păr.

    Nu l-am păcălit niciodată turnându-i rapid apă pe cap și nici nu l-am mințit ca să reducem scandalul. Când a început să riposteze verbal și să înceapă să negocieze, încercând să amâne momentul, am fost blânzi, dar fermi.

    Fără alai și fără stres

    Cum să te poți relaxa în cadă și cum să te poți bucura de experiența apei când în jurul tău stau trei adulți stresați (mamă, tată și bunică), știind că urmează scandalul?

    Copiii simt tensiunea din atmosferă și-ți citesc în ochi îngrijorarea chiar dacă sunt mici. Prin urmare, am decis că fiecare baie problematică este asistată de un singur adult, iar ceilalți doi stau frumos în sufragerie și așteaptă să preia copilul după operațiunea ingrată, să-l șteargă și să-l îmbrace, lăsându-l pe adultul ”de serviciu” să-și tragă sufletul.

    Uneori, funcționa foarte bine spălarea părului de îndată ce intra în cadă, iar apoi joaca liberă și distracția în apa. Se liniștea mai ușor dacă știa că momentul greu a trecut și se poate ocupa liniștit de jucării.

    Șamponul fără lacrimi

    Nu am reușit niciodată să-mi dau seama ce-l face pe copil să plângă ca din gură de șarpe: apa care îi ajunge pe față, șamponul care intră în ochi, presiunea dușului sau toate la un loc? Nu este exclus ca amintirea unei experiențe anterioare, când apa o fi fost prea caldă, presiunea prea mare sau șamponul prost ales să declanșeze ulterior ripostele.

    Așa că am avut grijă să elimin toate aceste inconveniente. Am ales șampon de bună calitate, cu PH neutru, miros fructat și, foarte important, varianta ”fără lacrimi”. Pentru ca operațiunea să se desfășoare rapid, varianta câștigătoare a fost cea de tipul ”gel de duș și șampon- 2 în 1”, cu pompiță, pe care să o poată apăsa și cel mic. Dacă înainte îl clăteam cu dușul, am văzut că este mai simplu să pun apă într-o căniță cu ”gura” moale, el își lăsa capul pe spate, iar eu clăteam. În timpul acesta, cerea uneori un prosop pe care să îl pună pe față.

    Răbdare, răbdare și iar răbdare

    Nu îmi dau seama care a fost momentul în care băițele de weekend au devenit o plăcere. Treptat, cu timpul, și cu toate măsurile de mai sus aplicate, lucrurile s-au transformat în bine, ba chiar în foarte bine.

    Am avut tot timpul încredere în faptul că cel mic va depăși acest obstacol și i-am spus în permanență cât de mândră sunt că încearcă să fie cooperant. Între noi fie vorba, și de mine eram tare mândră, pentru că reușeam să fiu calmă și eficientă, să nu mă mai panichez când începea scandalul și să fiu fermă atunci când el refuza să se spele. I-am explicat, din nou și din nou, cât de importantă e igiena corporală, de ce este esențial să ne respectăm corpul și să-l menținem curat și sănătos. În timp, liniștea mea i s-a transmis și lui, la fel și convingerea că să fii curat și îngrijit e semn de grijă și respect față de propria persoană.

    Te-ar mai putea interesa