Părul bebeluşului: evoluţie şi îngrijire

Părul bebeluşului este un subiect care îi preocupă pe mulţi dintre proaspeţii părinţi

Am avut parte de trei bebeluşi care s-au născut cu o grămadă de păr pe cap. Un perişor şaten spre negru, moale şi pufos pe la ceafă, adorabil mirositor şi care a trecut rapid prin tot felul de schimbări de formă, culoare şi textură, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul altor bebeluşi din familie sau ai unor prieteni apropiaţi. Dar pentru că, indiferent de transformările acestuia, părul bebeluşului trebuie îngrijit într-un anume fel, iată ce trebuie să ştiţi despre acest lucru!

Mulţi bebeluşi au la naştere o claie de păr pe cap, în timp ce la alţi bebeluşi părul se găseşte în cantităţi mici, neuniform distribuit pe scalp, în momentul în care aceştia apar pe lume. Nu se ştie exact care este motivul pentru care cantitatea de păr diferă de la bebe la bebe, posibilele explicaţii fiind fluctuaţiile hormonale ale mamei din timpul sarcinii sau, pur şi simplu, materialul genetic al celor doi părinţi, dar ce se ştie este că acest păr trebuie şi el să beneficieze de o îngrijire adecvată, la fel ca restul corpului celui mic.

Teama de la început: căderea părului

Aşa cum eu însămi am observat, în primele luni de viaţă părul cu care fetiţele mele au venit pe lume a început să cadă serios, fenomen deloc îngrijorător, ci perfect normal pentru sugari. În fieare dimineaţă găseam pe pernă smocuri-smocuri de perişor pufos şi scurt, de ai fi spus căvreun spiriduş vine noaptea şi le tunde. În locul părului căzut a apărut un puf uniform, al cărui fir s-a întărit uşor pe parcursul lunilor următoare, devenind mai apoi un păr obişnuit de copil. De reţinut că acest procedeu de reînnoire a părului se întâmplă în primele şase luni de viaţă, după ce hormonii mamei nu-şi mai fac prezenţa asupra bebeluşului la fel ca în perioada intrauterină. De asemenea, nu e neobişnuit ca părul să dispară de tot doar pe anumite zone ale pielii capului, acest lucru având loc în mod special în zonele în care scalpul se atinge repetat de un obiect, aşa cum se întâmplă când ceafa sau lateralele capului se freacă de pernă sau de lenjeria de pat în momentul somnului.

Îngrijirea de bază

În ceea ce priveşte modalităţile de îngrijre a părului, este bine de ştiut că părul bebeluşului se spală nu mai des de două ori pe săptămână în primele şase luni de viaţă. În această perioada, scalpul sugarului nu produce foarte mult sebum, astfel încât să avem impresia că părul lui bebe e murdar, aşa că şamponatul părului bebeluşului nu trebuie să fie deloc des. Se recomandă folosirea unui şampon sau a unui gel de duş cât se poate de lipsit de chimicale şi de parfum, iar pentru acele cocoloaşe de păr sau câlţi care se formează în zona cefei se poate folosi ocazional un balsam la fel de puţin nociv, care va permite descâlcirea cu uşurinţă a firelor de păr. Spălatul se face cu blandeţe, fără a apăsa rădăcina firelor de păr, că foliculii să nu fie afectaţi şi să se ajungă la deteriorarea rapidă a părului.

Cochetării şi necesităţi

Părul celui mic, indiferent dacă este proaspăt spălat sau nu, trebuie pieptănat uşor, cu atenţie la zona fontanelei anterioare, care se închide în mod normal între 3 şi 24 de luni. Pieptănatul se face cu o perie moale, cu peri fie naturali, fie dintr-un material sintetic deloc aspru şi grunjos. Dacă părul este deja destul de lung încât să necesite prinderea sa în nişte codiţe drăgălaşe, nu trageţi cu putere de el şi nici nu faceţi codiţe foarte strâns prinse, pentru că părul celui mic este încă fragil şi se poate uşor rupe. În plus, pe bebe s-ar putea să îl doară această manevră ce are ca scop cochetăria de moment, aşa că, în afara situaţiei în care părul îl incomodează la joacă sau în alte activităţi zilnice, iar o banală clamă nu e suficientă, nu e nicio problema dacă apelaţi la foarfecă şi îl tundeţi puţintel. Da, da, chiar dacă nu a împlinit încă vârsta de un an şi n-aţi făcut, încă, tradiţionala tăiere de moţ sau rupere de turtă, căci obiceiurile populare şi superstiţiile n-ar trebui să primeze în faţa situaţiilor importante.