Cât costă creşterea copilului în primul an?

Alina Băisan

Ați calculat vreodată cât costă creșterea copilului în primul an de viață?

Răspunsul la această întrebare ar putea să vă surprindă: pe mine nu m-a costat mai nimic! Asta pentru că am avut noroc de un copil sănătos, care se hrănește la sân și pentru că am acceptat fără rezerve generozitatea celor din jur.

Acum câțiva ani circula pe internet o listă de cumpărături cu costurile creșterii unui copil, întocmită de un tătic conștiincios care notase meticulos cât l-a costat și ultima jucărie cumpărată pentru progenitura sa. Era aproape revoltătoare conștiinciozitatea cu care părintele respectiv consemna fiecare leuț dat din buzunar și mulți au comentat, pe bună dreptate. Dacă ”întreținerea” propriului copil era așa o problemă, la ce l-a mai făcut, s-au întrebat ei.

Realitatea era însă scrisă negru pe alb: un copil te costă. Dar lucrurile nu trebuie să stea neapărat așa. Eu, una, am pornit la drum de la premisa că un copil nu o să mă bage în faliment, că nu o să îmi sacrific nevoile pentru a-i asigura lui toate hachițele pentru ca, mai târziu, când va fi adult, să îi scot ochii cu ”sacrificiile” pe care le-am făcut pentru el.

E drept că am avut și noroc de un copil sănătos. Și de când am devenit mamă, am constatat că oamenii sunt generoși când vine vorba de copii, că mamele se strâng în jurul noilor mame și se ajută între ele, nu doar cu sfaturi, ci și cu lucrușoare de care nu mai au nevoie copiii lor. Totul e să le arăți disponibilitatea ta de a ”primi” ce au ele de oferit.

De multe ori, când mi se apropia termenul de naștere și eram cu antenele deschise să văd de unde aș putea face rost de cele necesare creșterii copilului, am auzit de la alte mămici expresia: ”Am cutare lucru, vrei să ți-l dau ție? dar nu te superi că te-am întrebat, nu?”. De ce m-aș supăra că vrei să mă scapi de o cheltuială în plus? Crezi că îi pasă copilului meu dacă stă într-un căruț nou, de două mii de euro sau într-unul de împrumut? Îți zic eu: nu îi pasă. Unde mai pui că pentru el cel mai de lux transport sunt brațele mele.

Acareturile

Trei cărucioare, două pătuțuri (unul clasic, unul de călătorie), balansoar, scaun de luat masa, landou, scaun de mașină până la 12 luni, scaun de mașină după 12 luni, sling, pompe de sân, sterilizator, cântar: cam astea sunt acareturile de care e înconjurată fetița mea în primul său an de viață. Sincer, nici nu îndrăznesc să fac un calcul cât m-ar fi costat toate astea, dacă ar fi trebuit efectiv să le cumpăr. Dar nu am dat nici un ban pe ele,  pentru că le-am primit, pe unele cu titlu de împrumut, pe altele definitiv, de la mămici care nu mai plănuiesc să facă alți copii.

Am făcut acest recensământ în momentul în care o prietenă m-a întrebat dacă mă descurc financiar să mai fac doi copii, așa cum mi-am propus. Și i-am spus ridicând din umeri că nu înțeleg întrebarea. Pe mine copilul acesta nu m-a costat nimic, exceptând timpul și atenția mea permanente, precum și nașterea într-un spital privat – puteam bine mersi să nasc la stat, cu riscurile de rigoare (și aici nu mă refer la riscuri medicale, ci la interacțiunea cu personalul) și nu aș fi plătit aproape nimic nici aici (da, am auzit și eu de șpăgi, dar ați prins ideea).

Hainele

La acest capitol, iarăși nu am cumpărat mai mult de trei body-uri și trei pijamale în primul an. La început nu m-am îndurat să cumpăr, neștiind ce dimensiuni va avea bebelușul. După care am primit o grămadă de haine, din care copilul a purtat cam jumătate. Cu câteva body-uri am jonglat bine mersi preț de câteva luni, având în vedere că am născut vara. Nu mai zic că am primit o grămadă de rochițe pe care fetița nu le-a îmbrăcat niciodată, pentru că pur si simplu erau incomode și mi se părea că arată caraghios în ele. Când bebelușul nu se deplasează și nu mănâncă decât lapte, hainele nu se uzează și nu se pătează ca atunci când mănâncă diversificat și merge de-a bușilea sau în picioare, așa că ele pot fi purtate de încă unul, doi bebeluși.

Mâncarea

Recunosc că și la acest capitol am fost norocoasă: alăptatul, dincolo de faptul că e foarte sănătos, nu te costă absolut nimic. Doar somn și hrană sănătoasă pentru mămică. Cât despre etapa diversificării, fructe și legume de sezon ar trebui să se găsească în frigiderul oricărei familii. Nu strică și niște rude pe la țară, e adevărat.

Sănătatea

Nu zic că e bine cum am procedat eu, dar la capitolul ”sănătate”, am încercat să îmi ascult instinctele și să nu mă duc în fiecare lună cu copilul la pediatru.  Am fost o singură dată în primele două luni de viață și doctorul nu a făcut decât să îmi confirme că totul e ok. Am făcut doar ecografia de șold, deși am găsit-o o simplă manevră de scos niște bani în plus, ca și zecile de ecografii pe care te trimit doctorii să le faci în sarcină și, deși bebelușul a fost diagnosticat cu talus valgus (nu toți bebelușii primesc diagnosticul acesta la  externare?), m-am rezumat la a-i face acasă masaj (așa mi-a recomandat și doctorul care i-a făcut ecografía de șold).

Vaccinurile la medicul de familie au fost gratuite, iar Vigantolul și picăturile cu fier compensate. Repet însă că am noroc de un copil sănătos și nici eu nu sunt panicoasă din fire, când vine vorba de sănătatea lui. Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la o mămică a fost să îmi urmez instinctul de mamă. Dacă copilul are ceva, tu ești cea mai în măsură să știi asta! Dacă simți că e ceva în neregulă cu el, orice vizită la medic  și orice sumă de bani ai cheltui mi se pare justificată.

În concluzie, un copil nu reprezintă neapărat o cheltuială, chiar și într-o epocă în care se pot face bani frumoși din asta (vezi târgurile sau magazinele de profil care au un așa mare succes în zilele noastre!). Totul e să întrebi fără jenă ce ți-ar putea împrumuta apropiații. Gândește-te că de multe din lucrurile acestea nu te vei folosi mai mult de câteva luni. Plus că principalele resurse pe care le consumă un copil sunt timpul și dragostea părintească, iar acestea sunt, după cum știm, inepuizabile.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa