Aveam 25 de ani, devenisem mamă de numai câteva zile și îmi amintesc cu toată lumea mă întreba când e botezul. Tănără și rebelă, alături de un soț nu chiar atât de tânăr, dar mult mai rebel, luasem decizia de a nu ne boteza copilul.
Ajunsesem, cumva, la concluzia că e un abuz și că ar trebui să ne lăsăm copilul să-și aleagă singur religia când va fi mare. La momentul acela, ni s-a părut cea mai inteligentă alegere pe care o puteam face pentru copilul nostru abia născut.
”Să ne chemați la botez!”
Dar, așa cum vă ziceam, întrebările nu încetau să apară. ”Când îl botezați? Să ne chemați la botez!”. La început, le spuneam tuturor în detaliu cum de am ajuns la această concluzie. Oamenii ridicau din sprânceană, înclinau din cap și nu mai ziceau nimic. Ba chiar un prieten ne-a și zis: ”Stați, mă, liniștiți, nu mă supăr dacă nu mă invitați!”. Nimeni nu ne înțelegea!
”Felicitările, masa și dansul”
Încet, încet, cercul curioșilor și doritorilor de invitații de tipul ”felicitările, masa și dansul” s-a restrâns. Au rămas numai părinții și rudele pe baricade. Ei bine, cu rudele, să zicem, că am fi avut succes, dar cu părinții, adică bunicii copilului, n-am avut absolut nicio șansă. În plus, copilul creștea și asta li se părea tuturor foarte grav: ”Vreți să stea în picioare în cristelniță?”. Degeaba am încercat noi să le ținem piept. A fost în zadar!
În momentul în care am cedat, am avut, din nou, impulsul de a păstra măcar puțin din nebunia noastră. Am vrut un botez la picnic, la iarbă verde. Nu știu de ce, dar și mie mi se părea extraordinară ideea unui picnic, asta până când m-a întrebat mama dacă sunt sigură că vreau s-o pun să stea pe păturică la botezul nepotului.
Și atunci am decis, sătui de toate discuțiile, să facem totul cum trebuie! Să găsim un restaurant, să decorăm sala, să alegem un tort, să ne programăm la biserică etc.
A fost greu!
A fost greu să găsim un restaurant care să ne asigure totul și să fie pe placul nostru și, cel mai important, să fie decent și la costuri. Îmi amintesc cum alergam dintr-un loc în altul și nu găseam nimic care să ne mulțumească. Mi-aș fi dorit fie să fie aproape de casă, astfel încât să pot duce copilul să stea liniștit în timpul petrecerii sau să alegem restaurantul unui hotel și să luăm și o cameră pentru o noapte.
Oamenii care fac lucrurile cum trebuie
Mi-am amintit de acest tur de forță al botezului azi, când am vorbit cu prietena mea despre botezul copilului ei. Sunt un pic invidioasă pentru că abia acum am găsit ce căutam atunci: o ofertă exact așa cum îmi doream, cu meniu tradițional, băuturi de toate felurile (în cantități nelimitate), tort, decorațiuni făcute de profesioniști, sală amenajată și, cadou din partea hotelului, o cameră dublă Superior. Este vorba despre RIN Grand Hotel, dacă vă interesează, oferta o găsiți AICI și veți vedea că prețurile sunt decente. Cei de la RIN Grand Hotel pregătesc peste 100 de evenimente în fiecare an, așa că înţeleg nevoile, cererile şi elementele care vor face diferența. În plus, oferă și consultanţă, vin cu soluţii creative şi fac lucrurile cum trebuie.
Iar dacă sunteți rebeli, așa cum am fost și noi, și nu vreți să vă botezați copilul, să știți de la o rebelă că momentul acela, când copilul e creștinat, e absolut fabulos. Am plâns de-mi curgeau lacrimile pe piept la toată slujba, iar petrecerea e binevenită după toate nopțile de alăptare, colici, spaime, temeri și alte ”provocări” ale începutului.
