Cum ar arăta Crăciunul dacă am decide că ar trebui să îl bifam exact cum o făceau mamele noastre? Cum am sărbători împreună cu familiile noastre de Crăciun, dacă nu am renunța la tradițiile legate de sfânta curățenie de iarnă, de tăiatul porcului, de pregătit salate, sarmale, piftii și prăjituri craciunesti? Ar fi mai bine sau mai rău?
Așa ar fi fost Crăciunul
“Mai sunt câteva ore și vine Moșul, desfacem cu toții cadourile, ne prefacem că suntem surprinși, copiii o să fie măcar o oră absorbiți de darurile pe care și le-au comandat, noi o să ne așezam din nou la mesele pline cu zeci de feluri de mâncare, o să ne prefacem că ne place să fim cu tot neamul de sărbători și o să ne lăudăm care cu ce a gătit mai bine. Asta după ce am făcut curățenie în casă trei zile încontinuu și în a cincea era din nou vraiște, după ce am plănuit meniul de Crăciun vreo două zile la shopping și alte trei în bucătărie, timp în care nu am stat deloc cu copilul care e în vacanță de o săptămână, și nu-ți dorești, de fapt, decât să zaci, să nu vezi pe nimeni și să le pui farfuriile crăciunești în cap. Pentru că, zilele de Crăciun, sunt un coșmar.” (Delia, jurnal imaginar)
Asta aș fi scris în aceste zile, dacă, într-un moment de luciditate recent nu m-aș fi văzut fix în imaginea de sus: o victimă, rolul pe care mamele noastre l-au jucat zeci de ani și pe care l-am detestat mereu. Pentru că în loc să fie bucurie, de Crăciun era mereu stres, vinovăție, grijă și mulți nervi. Nervi magici, desigur. Așa că mi-am zis că e timpul să sparg tradiția și să refuz că acestea să fie amintirile copilului meu legate de vacanță de iarnă și de Crăciun. Crăciunul e mai mult decât angoasă, e în mod sigur liniște, calm și conectare cu cei dragi.
Delia, revoluționară
Planul a început cu o vacanță de trei săptămâni. În care nu am plănuit decât o singură seară, cea de ajun, în care vom primi și vom colinda printre vecini și prieteni. Toate celelalte zile le vom petrece după starea zilei, fără presiunea programului prestabilit. Aceasta va fi singura concesie pe care o voi mai face de-acum încolo: renunțăm la șorici și sarmale, însă niciodată la colinde. Iar cele cinci feluri de prăjituri cu cremă le-am anulat de tot, și am comandat un singur cozonac cu nucă pe care îl vom savura timp de câteva zile. Salata de boeuf+cârnații+piftia le vom servi cu plăcere la masă principală dată de părinții noștri. Sărut mana pentru masă!
Unde sunt zăpezile de altădată?
În lipsa zăpezii, am pus în cui și curățenia de iarnă, aia generală, în care covoarele erau bătute și zbătute în zăpada din fața blocului, iar perdelele atârnau greu de la atâta apret. Și le-am înlocuit cu zile de joacă sau de filme cu copilul, care, a și bifat vreo 3 tantrumuri sănătoase de la atâta conectare cu părinții săi. Dacă prindeam și ceva zile cu zăpadă, le rezolvam mai simplu, cu o bulgăreală tot în fața blocului; așa, la 14 grade, le-am acceptat în casă, cu aceeași nervi cu care îți aștepți cozonacii să crească.
Noile mele tradiții
Dacă o să îmi păstrez luciditatea și n-o să cad în păcatul consumului excesiv, probabil că următoarele două săptămâni mi le voi petrece în același spirit al noului meu Crăciun: în așteptare, bucurie, grijă și conectare cu familia și prietenii mei. Voi alege să fiu acolo, nu doar fizic, ci și mental și emoțional, mă voi bucura de bucuria copilului meu atunci când își va primi mult așteptatul avion de pasageri despre care i-a scris Moșului. Voi găti doar ceea ce mâncăm în mod obișnuit, voi dormi și mă voi bucura de orice zi liberă cu familia mea. Pentru că simt că e timpul să ne facem propriile tradiții care vorbesc în sfârșit despre iubire, autenticitate și bucuria de a fi împreună.