Cum mi-am salvat fiica de o eroare medicală

Cristina Călin, redactor
copil nou nascut spital

Erori medicale apar peste tot în lume, iar pentru un părinte nu este ușor să ia decizia de a pleca din spital, împotriva recomandărilor medicilor. Automat te alegi cu etichetele de ”nebun” sau ”inconștient”, însă uneori nu ai de ales. Când copilul tău de patru zile (vă dați seama, era cât un pisoi zgribulit!) este complet lipsit de ajutor, când starea lui se deteriorează de la o oră la alta, iar personalul medical îți ignoră teama, îți dai seama că trebuie să faci ceva. Altceva. Atunci hotărăști să îți iei copilul din pătuțul lui de spital, să îl pui într-un scaun de mașină și să cauți salvarea în altă parte. Este povestea unui cuplu de medici din SUA care a recurs la un astfel de gest pentru a-și salva fetița.

Varum Verma este medic și a fost pus în această situație dificilă atunci când copilul său era doar un bebeluș. A povestit experiența sa traumatizantă pe site-ul KevinMD.com, dând și câteva sfaturi despre cum trebuie să reacționăm atunci când simțim că ceva este în neregulă cu spitalul unde ne aflăm internați. Mai jos, povestea celor doi părinți așa cum a fost scrisă chiar de ei.

 Atunci când erorile medicale se țin lanț

„Ca medic internist este greu să nu observi faptul că în mod constant apar erori medicale. Multe dintre ele sunt foarte mici și nu pun în pericol viața pacienților. Din cauza fluxului mare de oameni, apar deseori întârzieri, uneori se pot încurca anumite tratamente sau lipsa comunicării între personalul medical poate produce breșe în sistem.

Având în minte toate aceste observații, de fiecare dată când am ceva de făcut verific de două ori. Uneori chiar și când plec de la muncă, mai dau un telefon pentru a vedea care este situația. Din fericire, de un pacient se ocupă o echipă întreagă și atunci când, din nefericire se întâmplă ceva, sunt acolo asistentele, alți medici, sau chiar farmaciști care să stabilizeze situația.

Totuși, cu toate aceastea în SUA numărul erorilor medicale este extrem de mare. După cancer și boli de inimă, erorile sunt pe următorul loc ca pricină a deceselor. A greși este omenește, dar totuși este important modul în care instituțiile implicate învață din aceste situații și cum implementează proceduri care să aducă schimbări în bine.

Erori în cascadă la internarea fetiței care avea icter

Atunci când bebelușul nostru nou-născut a fost internat din cauza unui nivel foarte ridicat al bilirubinei, am fost martorul ocular al modului în care erorile pot să vină în cascadă și să degenereze. Nu m-am mai gândit la icter de când am terminat Facultatea de Medicină, așa că în drum spre spital am făcut un mic rezumat a ceea ce știam: ”bebelușii trebuie să facă fototerapie pentru a scădea nivelul bilirubinei și pentru a preveni problemele ce pot apărea la nivel cerebral”. Nici nu m-am impacientat din moment ce este o situație ce apare în mod frecvent în cazul bebelușilor. Calmul mi-a dispărut imediat ce am ajuns în spitalul de pediatrie, care pe deasupra mai era și considerat celebru.

Nu știau să folosească un aparat utilizat din anii 80 în pediatrie

Primul semnal de alarmă a fost tras după ce am observat că nimeni nu ne aștepta, deși pediatrul copilului sunase înainte pentru a anunța urgența. După ce am primit în final o cameră, aceasta nu avea echipamentul necesar pentru boala pe care o avea copilul. Atunci când a fost adus, asistentele nu păreau să știe cum se folosește un astfel de aparat, utilizat totuși în pediatrie din anii 80. În cele din urmă, rezidenții nu păreau să aibă niciun fel de grabă în a selecta parametrii potriviți pentru bebelușul meu. Singura lor preocupare era istoricul celui mic. Simptomele au început să se înrăutățească. În cele din urmă, soția mea care este și ea medic a început să plângă din cauza faptului că nu avea încredere în ceea ce făcea personalul medical de la spitalul în care ne aflam.

„Orice întrebare îi puneam asistentei părea s-o enerveze”

Am fost șocați pentru că timp de zece ore au fost doar trei vizite ale personalului medical sub pretextul că este bine să fim lăsați în intimitate să ne hrănim și monitorizăm copilul. La una dintre acestea, soția mea i-a atras atenția asistentei că bebelușul stă prea departe de sursa de lumină a aparatului, aceasta i-a răspuns că este ”în ordine”. Orice întrebare îi puneam asistentei părea s-o enerveze. Nu am mai putut suporta atunci când, referindu-se la noi, unul dintre rezidenți a folosit expresia ”leziuni cerebrale”, iar una dintre asistente mi-a raportat nonșalant la miezul-nopții că ”planul nu a mers cum au prevăzut”.

A fost momentul în  care cuplul a vrut să ia copilul și să plece.

„Echipa de terapie intensivă de la neonatologie a apărut în salon imediat ce noi am plecat. La insistențele lor ne-am întos la spital, dar fără prea mare tragere de inimă”, mai povestește tatăl. Totuși, am descoperit că la terapie intensivă echipamentul era foarte modern, iar personalul foarte bine pregătit și prompt. După doar 24 de ore starea bebelușului nostru s-a îmbunătățit considerabil.

Administratorul spitalului și-a cerut scuze

În cele din urmă, am hotărât să scriem o scrisoare în care am explicat politicos că gestul nostru a avut menirea și de a preveni ca astfel de erori medicale să apară și pentru alte familii. Ne-am exprimat recunoștința pentru echipa de la terapie intensivă și ne-am arătat empatia față de provocările la care sunt supușii medicii rezidenți. Am atras atenția asupra faptului că personalul medical nu ne-a oferit suficiente informații legate de starea copilului. În mod surprinzător, la scurt timp am primit un telefon de la administratorul spitalului care și-a cerut scuze pentru ceea ce ni s-a întâmplat.

Deși fiica mea nu a suferit leziuni permanente, ceea ce a dus la reacția noastră a fost amestecul de erori care ne-a dus într-un final la terapie intensivă, iar acest lucru era prevenibil. După acest episod, mă întreb ce se întâmplă cu familiile care nu au niciun fel de educație medicală sau care nu au capacitatea de a înțelege termenii de specialitate. Părerea mea, după ce am lucrat în zece spitale din 5 state de pe teritoriul SUA, este că personalul medical este suprasolicitat, nu există posibilitatea de a avea suport din partea colegilor și, uneori, nu au nici suficiente cunoștințe. Mai mult, nu există un sistem prin care pacienții să poată raporta erorile pe care le observă. Este un cerc vicios trist și distructiv.

Cum să reacționezi când observi erori medicale?

În urma experienței mele, am câteva sfaturi pentru pacienții care vor să scadă efectul acestor erori medicale din spitale.

În primul rând, atunci când ajungeți în spital, trebuie să fiți pregătiți. Aveți la dvs analize mai vechi, lista cu tratamentul curent și datele de contact ale medicului de familie sau ale celui curant în cazul unor afecțiuni cronice.

Puneți multe întrebări. În mod insistent, încercați să aflați care este planul după care echipa medicală acționează. Pacientul este singurul care se luptă cu efectele erorilor medicale.

Fă-te auzit! Dacă crezi că ceva este greșit, spune cu voce tare ce erori medicale observi. În cazul în care ești ignorat cere să vorbești cu un superior.

Cere clarificări. De fiecare dată trebuie să știi cu cine vorbești: numele și rolul său în spital.

Păstrează documentele. Trebuie să ai grijă să ai în posesie toate actele/analizele rezultate în urma spitalizării în cazul în care se întâmplă o eroare și ai nevoie să dovedești.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa