Mihaela Pintea: „Ca părinte, să cunoşti limbajul bebeluşului e de-o utilitate incontestabilă”

Raluca Dumitrică
Mihaela-Pintea-totul-despre-mame

Dunstan Baby Language sau limbajul bebeluşului, soluţia pe care părinţii o au la îndemână în comunicarea cu nou-născuţii lor

Să-i fie foame? Nuuu, de-abia a mâncat! Sau poate că îl doare burtica? De fapt, am impresia că îi e somn. Sau poate că îi e, totuşi, foame? Cam aşa se gândesc de multe ori pe parcursul unei singure zile toţi cei care sunt părinţi de puţină vreme, părinţi ce au momente în care ar face orice să afle exact ce vrea să transmită bebeluşul lor. Am aflat de la Mihaela Pintea, Educator acreditat Dunstan Baby Language Australia, că există nişte metode testate care reuşesc să-i introducă pe părinţi în universul aparent misterios al bebeluşilor şi care au rezultate pozitive atât pentru părinţi, cât şi pentru copilaşii lor. Cu Mihaela Pintea ne vom întâlni pe 17 iulie, la Connect Hub din Bucureşti, la ediţia cu numărul 11 a Atelierelor cu mămici.

TOTUL DESPRE MAME: Mihaela, cum comunică bebelușii?

Mihaela Pintea: Din fericire, trăim timpuri în care multe dintre teoriile vechi și care nu creditau deloc un copil până după vârsta de doi ani ca fiind demn de observat și apreciat ca o adevărată ființă umană au fost demontate și infirmate. Acum atenția cercetătorilor în ceea ce-i privește pe bebeluși nu mai este fixată exclusiv asupra laturii fizice, a bunăstării copilului. Teoriile din domeniul parentalității converg înspre reîntoarcerea la natură, la a valoriza copilul ca fiind capabil a ne îndruma, a ne învăța cum să îl înțelegem, cum să îl ajutăm să se adapteze la locul în care s-a născut, în familia în care a sosit.

În aceste condiții, este mai mult decât evident că ideea de comunicare cu bebelușii e acceptată ca fiind posibilă de mulți specialiști din domeniul psihologiei, pedagogiei, medicinei și chiar de către părinți. Copilul traversează mai multe etape succesive de dezvoltare importante, atât la nivel inconștient, cât și conștient. În funcție de această clasificare a stării sale mentale la un nivel inconștient vs.conștient, constatăm că în primele luni de viață, copilul se comportă diferit, trăiește diferit.

Astfel că, din perspectiva comunicării, păstrăm aceleași coordonate, anterior menționate, și spunem că primele patru luni de viață stau sub semnul inconștientului, al unei exprimări neintenționate. Bebelușii nu sunt conștienți de ceea ce li se întâmplă, dar, într-o formă inconștientă, ei simt și ne vorbesc prin singurul mod pe care îl au la îndemână, adică prin sunete, prin câteva zgomote legate între ele.

Este vorba, prin urmare, de o comunicare preverbală, primitivă, care, în timp, se va rafina și va deveni extrem de complexă, semn al unei dezvoltări sănătoase și armonioase a copilului.
În momentul 0-4 luni, bebelușii reușesc să producă sunete concrete, într-un mod involuntar, pentru diversele nevoi biologice pe care le au, urmând ca după cinci-șase luni să producă sunete silabice, să li se trezească interesul conștient de a vorbi. Asistăm la debutul unei alte etape în care bebelușul va încerca să imite vorbirea celor din jur, va face eforturi considerabile până când spre un an va spune un prim cuvânt intențional.

Am insistat pe comunicarea prin sunete, și nu pe plâns, deoarece bebelușii ajung să reverse prin plâns ceea ce simt atunci când nu au beneficiat de o înțelegere a nevoilor biologice și afective pe care le-au transmis calm și liniștit într-o etapă inițială, premergătoare plânsului.
Vedem, prin urmare, cum comunicarea se produce prin sunete, prin plâns, prin gesturi, în funcție de momentul la care se află copilul în dezvoltarea sa.

TDM: Dar ce este Dunstan Baby Language? De ce ne este util acest limbaj si de ce să nu așteptăm pur și simplu ca cei mici să crească și să înceapă să se exprime verbal?

Mihaela Pintea: Fiecare bebeluș se naște cu abilitatea de a-și exprima nevoile de bază prin sunete. Dunstan Baby Language este un sistem care te învață cum să descoperi nevoile bebelușilor exprimate prin sunete și plâns. Este un limbaj simplu și universal care permite părinților să aibă acces la un limbaj folosit doar de bebeluși, să descopere diferența dintre a auzi și a asculta, a comunica cu un copil de numai o zi.

Dunstan Baby Language este format din cinci cuvinte. Cu doar cinci cuvinte se deschide un canal de comunicare între adulți și nou născuți. Pare incredibil, nu? Însă, pe cât de imposibil ar părea la prima vedere, pe atât de fascinant este să asculți și să știi că bebe este obosit, ar vrea să doarmă sau să se retragă într-un loc liniștit unde, alături de mamă, să se liniștească. Sau vrea dimpotrivă să fie hrănit ori ajutat să râgâie. Este atât de important să distingi cât mai corect între nevoi, de fapt acţionezi în cunoștință de cauză, conştient de moment. Cu cât părinții ascultă și identifică mai repede nevoile bebelușului, împlinindu-le, cu atât acesta va plânge mai puțin. Aceste sunete sau cuvinte formează bazele DBL. Ele au un sens, nu sunt produse la întâmplare. Dunstan Baby Language îi învață pe părinți cum să identifice sunetele specifice produse de bebeluși pentru a comunica nevoi precum foamea (alăptatul la cerere), oboseala/somnul, nevoia de a râgâi, balonarea, disconfortul, resimțite de nou născuți.

Utilitatea cunoașterii acestui limbaj este incontestabilă. Părinții încep să ştie, să fie siguri pe ei că își înțeleg bebelușii și că îi îngrijesc bine, iar nou născuții se simt în siguranță și sunt liniștiți, de vreme ce nevoile lor sunt împlinite la cerere.

Spre deosebire de lunile petrecute în burtica mamei, când bebelușul primea automat hrană, liniștire/somn, mișcare, aer etc., acum este forțat să ceară, să semnalizeze că are aceste nevoi. De aceea, este esențial să devenim conștienți că există comunicare, că, iată, acum avem un sistem, un limbaj care ne ajută să înțelegem ce ne transmit bebelușii, un sistem care ne permite să împlinim corect orice nevoie ar avea copilul.

Cum spuneam mai devreme, fiecare etapă a dezvoltării copiilor conține și o modalitate prin care, în ciuda vârstei, aceștia pot să ne transmită nevoi, dorințe. Și, dacă suntem în fața unei certitudini, de ce nu am vrea să vorbim aceeași limbă pe care o folosesc copiii noștri? De ce să lăsăm să treacă luni de zile până când copilul face achiziții verbale specifice limbii materne vorbite de noi toți, ca să comunicăm cu el? Iată, acum ştim: comunicarea începe de la naștere și durează o viață întreagă. Depinde de noi, de disponibilitatea noastră în a ne accepta rolul de elev, recunoscând bebelușul ca fiind profesorul nostru. Acum, Ziua 1 după naştere este momentul oportun de a ne cunoaşte copilul, a-l înţelege. Exprimarea verbală este etapa în care copilul începe deja să imite părintele, să mimeze modul în care mama şi tata îşi mişcă buzele pentru a vorbi, făcând şi el acelaşi efort, surprinzându-şi părinţii când spune în jur de şase luni: mmmmammma…. Dar până aici mai există acel punct în care, dincolo de cuvinte, bebelușii, copilașii transmit mesaje clare asupra nevoilor şi stărilor pe care le resimt prin sunete, plâns, corp. Sunetele DBL sunt un limbaj al corpului, bazat pe răspunsuri fizice involuntare, universale şi predictibile.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa