Mama îl hrănește, îl leagănă, îl liniștește, dar primul cuvânt al bebelușului este „tata”. De ce se întâmplă asta

Cristina Călin, redactor
scris pe
mama care vorbeste cu bebelușul
Ordinea în care apar „mama” și „tata” nu ține de preferința copilului pentru unul dintre părinți. FOTO: Shutterstock

    Primul cuvânt al copilului este unul dintre momentele pe care părinții le așteaptă cu nerăbdare. Uneori, după luni întregi în care mama a fost cea care a hrănit, a legănat și a liniștit copilul, primul cuvânt care se aude clar din gura micuțului este „tata”. De ce se întâmplă asta?

    Pentru adulți, „mama” și „tata” sunt două cuvinte încărcate de semnificație. Pentru un bebeluș care abia descoperă că poate produce sunete, ele sunt doar succesiuni de silabe repetate. Diferența dintre un copil care spune „mamama” în timp ce se joacă și unul care strigă „mama” atunci când își caută părintele este însă importantă pentru înțelegerea dezvoltării limbajului.

    De ce „mama” și „tata” sunt printre primele cuvinte ale copiilor

    Există un motiv pentru care cuvintele folosite pentru mamă și tată seamănă în multe limbi ale lumii. Nu este o coincidență că întâlnim forme precum „mama”, „papa”, „dada” sau „baba” în limbi foarte diferite. Explicația are legătură cu dezvoltarea abilității de a produce sunete. „M”, „p” și „b” se produc prin apropierea sau închiderea buzelor, în timp ce „t” și „d” implică mișcarea limbii în partea din față a gurii. Acestea sunt printre tipurile de consoane care apar frecvent în primele etape ale gânguritului.

    Atunci când bebelușul începe să combine consoane și vocale, apar secvențe repetate precum „mamama”, „bababa” sau „dadada”. Lingviștii numesc această etapă gângurit canonic, iar repetarea unor silabe asemănătoare este o parte obișnuită a dezvoltării vorbirii.

    Când ar trebui să spună copilul primele cuvinte? Ce este normal în dezvoltarea lui și când ar trebui părinții să se îngrijoreze? Sunt doar câteva dintre întrebările la care specialiștii vor răspunde sâmbătă, 31 octombrie, la ARCUB București, în cadrul conferinței „Primii doi ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții”, organizată de Totul Despre Mame. Cumpără-ți biletul și vino să afli ce este normal în dezvoltarea bebelușului, ce merită urmărit cu atenție și când este momentul să ceri ajutor.

    Într-un articol publicat în Journal of Child Language, lingvistul John L. Locke a analizat rolul factorilor fonetici în apariția primelor cuvinte folosite pentru a numi părinții. Cercetarea explică faptul că, în unele situații, sunetele care formează „tata” apar înaintea celor care generează „mama”. Una dintre explicațiile posibile ține de ușurința cu care copilul poate produce anumite combinații de sunete, nu de relația afectivă cu părintele respectiv. Cu alte cuvinte, dacă un bebeluș spune „tata” înainte de „mama”, asta nu înseamnă că îl iubește mai mult pe tată sau că mama a făcut ceva greșit. Ordinea apariției cuvintelor nu este un clasament al atașamentului.

    Primul „mama” s-ar putea să nu fie, de fapt, un cuvânt

    Un studiu publicat în 2001 în Journal of Child Language a analizat relatările părinților a 75 de sugari mai mici de șase luni, referitoare la producerea unor sunete asemănătoare cu „mama”. Cercetătorii au constatat că părinții observau asemenea vocalizări foarte devreme, uneori chiar în timpul plânsului. Însă faptul că un copil produce o succesiune de sunete care seamănă cu un cuvânt nu înseamnă automat că înțelege semnificația acestuia. Aceasta este una dintre diferențele importante dintre gângurit și primele cuvinte propriu-zise.

    Un bebeluș poate repeta „mamama” fără să se adreseze cuiva anume. Mai târziu, când începe să folosească „mama” pentru a o chema, a o identifica sau a cere apropierea ei, sunetul capătă o semnificație. Pentru specialiști, nu contează doar cât de clar pronunță copilul un cuvânt, ci și dacă îl folosește intenționat și consecvent. De exemplu, un copil poate spune „apa” într-o formă aproximativă, dar dacă folosește aceeași formă de fiecare dată când cere apă, aceasta poate fi considerată deja un cuvânt cu sens. Prin urmare, întrebarea „Care a fost primul cuvânt?” nu are întotdeauna un răspuns atât de simplu pe cât pare.

    Ce rol au părinții în apariția primelor cuvinte

    Dacă dezvoltarea fonetică explică de ce anumite sunete apar mai ușor, mediul în care crește copilul contribuie la transformarea lor în cuvinte. Bebelușii învață limbajul ascultând oamenii din jur și participând la interacțiuni. Atunci când un adult răspunde la sunetele copilului, îi vorbește, îi arată obiecte sau îi repetă cuvintele, îi oferă ocazii să asocieze sunetele cu persoane, obiecte și acțiuni.

    Academia Americană de Pediatrie explică faptul că, între 8 și 12 luni, copiii încep să asocieze tot mai multe cuvinte și gesturi cu semnificațiile lor. Un bebeluș poate spune întâmplător „mama”, poate observa reacția entuziastă a adultului și, treptat, poate învăța să folosească acel cuvânt pentru a-i atrage atenția. Asta nu înseamnă că părinții trebuie să repete obsesiv „spune mama!” sau „spune tata!” pentru a grăbi vorbirea.

    Mai utile sunt conversațiile obișnuite din timpul zilei. Când părintele schimbă scutecul, pregătește masa, îl îmbracă pe copil sau se joacă împreună cu el, poate descrie ceea ce face, poate numi obiectele și poate răspunde la încercările bebelușului de a comunica. Inclusiv cititul împreună, înainte ca cel mic să poată vorbi, oferă ocazii pentru dezvoltarea limbajului.

    La ce vârstă ar trebui să spună copilul primele cuvinte

    Mulți părinți încep să se îngrijoreze atunci când copilul se apropie de prima aniversare și încă nu spune clar „mama” sau „tata”. Însă dezvoltarea limbajului nu se desfășoară după un calendar identic pentru toți copiii. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC), până la vârsta de un an, majoritatea copiilor pot să numească un părinte folosind „mama”, „dada” sau o altă denumire familiară. La aceeași vârstă, printre reperele de dezvoltare se numără și faptul că bebelușul face cu mâna la despărțire și înțelege anumite interdicții simple, precum „nu”.

    Dacă aceste repere nu sunt atinse, nu trebuie automat să i se pună bebelușului un diagnostic. Un copil care nu spune încă „mama” la 12 luni nu are automat o întârziere de limbaj. Contează și dacă reacționează la sunete, răspunde la nume, folosește gesturi, încearcă să imite și caută să comunice cu cei din jur. Pe măsură ce copilul crește, limbajul devine tot mai complex. În jurul vârstei de doi ani, mulți copii încep să combine cuvintele în expresii simple. Ritmul diferă, însă absența unor achiziții importante sau pierderea unor abilități deja dobândite justifică discutarea situației cu medicul pediatru. Specialiștii recomandă ca părinții să nu aștepte pur și simplu ca timpul să rezolve orice îngrijorare legată de dezvoltare. Evaluarea timpurie poate identifica probleme de auz, întârzieri de limbaj sau alte dificultăți pentru care copilul ar putea avea nevoie de sprijin.

    Primele cuvinte sunt doar o mică parte din dezvoltarea copilului

    Ordinea în care apar „mama” și „tata” nu spune cine este părintele preferat și nici nu permite evaluarea inteligenței copilului. Mult mai important este felul în care bebelușul începe să comunice, să înțeleagă ceea ce i se spune și să interacționeze cu oamenii din jur. De altfel, una dintre dificultățile primilor doi ani de viață este tocmai diferența dintre ritmul real de dezvoltare al copilului și așteptările adulților. Unii copii merg mai devreme, alții încep să vorbească mai repede, unii dorm mai mult, iar alții au nevoie de mai mult timp pentru anumite achiziții. Nu orice diferență reprezintă o problemă medicală, dar nici toate întârzierile nu trebuie puse automat pe seama ritmului individual.

    Conferința „Primii doi ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții”

    eveniment TDM

    Despre dezvoltarea normală a copilului, semnele care ar trebui să îi îngrijoreze pe părinți și situațiile în care este necesar consultul unui specialist se va discuta și sâmbătă, 31 octombrie, la ARCUB București, în cadrul conferinței „Primii doi ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții”, organizată de Totul Despre Mame. Rezervă-ți locul AICI.

    Dr. Raluca Tocariu, medic primar neonatolog, și dr. Ilinca Tranulis, medic pediatru și consultant în lactație IBCLC, vor aborda problemele frecvente din primele luni și din primii ani de viață. Programul include și discuții despre somnul copiilor, burnout-ul parental și sprijinul de care au nevoie familiile, alături de dr. Ilinca Gonța, psihologul Alina Ioana Pop și jurnalista Eli Roman.

    Conferința le oferă părinților ocazia să adreseze întrebări specialiștilor și să primească informații medicale validate, care să îi ajute să facă diferența între situațiile normale și cele care necesită atenție.

    Iar dacă primul cuvânt al copilului a fost „tata”, deși mama îl aștepta de luni întregi pe „mama”, nu este nevoie de nicio competiție. Primele cuvinte reprezintă începutul comunicării, nu o declarație despre cine este mai iubit.

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa