De la plâns, gângureli și până la primele cuvinte este un drum lung, la finalul căruia copilul va vorbi neîncetat fără ca tu să-ți mai poți auzi nici măcar gândurile.
Până când vorbirea începe să servească drept mijloc de comunicare a copilului este nevoie de un lung proces de învățare care începe încă de la naștere și începe să-și arate roadele abia în jurul vârstei de un an și jumătate, chiar și doi ani.
Toți părinții sunt nerăbdători să-și audă copiii spunând ceva oricât de simplu. De aceea, momentul în care aud, sau poate mai degrabă cred că aud copilul emițând silabe de genul “ma-ma” sau “ta-ta”, are o încărcătură emoțională gigantică.
Limbajul se dezvoltă încet, dar sigur
La naștere, copilul nu posedă vorbirea articulată, nu poate înțelege vorbirea celor din jur. Învățarea limbii se face treptat și odată cu învățarea ei se dezvoltă și nevoia de a comunica verbal cu cei din jur. Copilul învață atât un limbaj activ, cât şi unul pasiv. Prin limbajul pasiv copilul mic începe să înțeleagă ceea ce îi spun alții, iar prin limbajul activ percepe și exprimă dorințele lui. Există și un limbaj interior prin care copilul începe să gândească fără să exprime ceea ce ar voi sau ar putea să le comunice altora.
Primele cuvinte sunt rostite de copil de obicei spre sfârșitul primului an de viață și înțelesul lor se limitează la un singur obiect. Folosirea limbajului de către părinți ușurează procesul educației și al instrucției. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj, precum și defectele vorbirii produc o stagnare în dezvoltarea personalității copilului, modifică relațiile lui cu cei din jur, îl împiedică pe cel mic să participe la joc și la celelalte activități comune celor mici.
Când și cum vorbește copilul, pas cu pas
Comunicarea apare practice în primele zile de viață. În primele luni, comunicarea copilului este non-verbală: zâmbește, plânge, țipă, întoarce ochii în direcția unei voci familiare. Mai târziu, gânguritul este noua formă de comunicare. Acestea sunt “primele cuvinte” ale copilului. Vocabularul continuă să se îmbogățească în salturi mai mari sau mai mici pe măsura ce copilul înaintează în al doilea an de viață. În această perioadă se consideră că mai importantă este abilitatea copilului de a folosi limbajul său propriu pentru a comunica și a se pune în relație cu mediul care îl înconjoară. Un copil care are un vocabular limitat la sfârșitul celui de-al doilea an de viață, dar este capabil să își comunice nevoile prin gesturi, să arate în cărți spre obiectele numite de adult și să urmeze indicații simple, nu are o întârziere semnificativă în dezvoltarea limbajului.
Trebuie reținut că fiecare copil este unic în felul său și nu încerca niciodată să-ți compari copilul cu cel al vecinilor. Dacă acum nu vorbește precum prietenul său din parc, o va face atunci când va fi pregătit să o facă.
Care este momentul când copilul începe să vorbească cu adevărat?
Până la un an și opt luni, vocabularul unui copil este în general deosebit de limitat. Pot fi numărate aproximativ 50 de cuvinte utilizate de copil în mod regulat. Cu excepția câtorva forme gramaticale de genul “asta”, “aia”, “este”, vocabularul conține exclusiv cuvinte ce sugerează hrană, îmbrăcăminte, părțile corpului, necesități vitale, numele membrilor familiei, animale. Se mai pot adăuga și câțiva termeni ce exprimă lucrurile în mișcare: “fuge”, “merge”. De la un an și șapte luni se observă că dezvoltarea vocabularului copilului face un salt destul de important. Copilul începe să facă mici propoziții. El întreabă numele obiectelor, repetă și imită cuvintele adulților. Totuşi, nu te obosi să încerci să îl faci să repete cuvintele spuse de tine. Copilul va refuza cel mai probabil să intre în acest joc iar explicația este că el nu repetă numai pentru că îți face plăcere. El repetă doar ceea ce înțelege, ceea ce a mai auzit, ceea ce îl intrigă și ceea ce a început să cunoască și să stăpânească.
Vârstele pe care le-am menționat mai sus sunt pur orientative. Dacă micuțul tău are un an și 9 luni și nu face propoziții scurte, nu înseamnă că este în urmă. De obicei, copiii care nu sunt avansați cu limbajul au alte abilități pe care le scot în evidență, precum coborâtul și urcatul cu ușurință al scărilor.
Exerciții de vorbire împreună cu familia
Între un an și jumătate și patru ani, este perioada celei mai rapide dezvoltări a limbajului. Toți membrii familiei joacă un rol deosebit de important în învățarea de către copil a limbajului, totuși preponderent este cel al mamei și al tatălui. Întrebările devin din ce în ce mai frecvente. Practic după vârsta de un an și jumătate, vei auzi din ce în ce mai des combinații de cuvinte, practic adevărate propoziții. Copilul tău memorează în fiecare zi un număr din ce în ce mai mare de informații. Problema care se pune în această perioadă este cea a ordinii cuvintelor. De aceea copilul trebuie încurajat în toate încercările sale. El trebuie stimulat să repete frazele corect și să le îmbogățească cu noi cuvinte. Cu cât copilul se va simți mai în largul său și va fi mai mult încurajat de aprobarea celor dragi lui, cu atât va încerca mai mult să vorbească și o va face din ce în ce mai bine.
Mai mult decât atât, propria ta vorbire constituie modelul de referință pe care se bazează în construirea enunțurilor sale. Limbajul părinților este principala sursă de inspirație a copilului. Așa că tu va trebui să ai foarte mare grijă ce și cum vorbești în preajma copilului. Trebuie să vorbești rar și clar, controlându-ți foarte bine modul de articulare a cuvintelor. Vei învăța, de asemenea, foarte repede că nu este cazul să lași să îți scape “cuvinte interzise” pe care nu îți dorești să le repete.
De un real succes în procesul de dezvoltare a vorbirii sunt cântecele şi poeziile numărătoare deoarece ritmul şi rima favorizează memorarea şi permit învăţarea mai rapidă a structurilor. Pentru rezultate și mai bune, este recomandat să se asocieze cuvintele cu gesturi.
