Diminutivele pot fi dăunătoare pentru dezvoltarea copilului. Cum vă asigurați că nu greșiți

Mihaela Călin
diminutivele la copii

Venirea unui nou membru în familie este o mare provocare pentru părinţi, dar şi o sursă de emoţii pozitive. Apoi, dintr-o dată bebeluşa Carina, de exemplu, se dovedeşte a fi atât de drăgălaşă încât devine „ursuleţ” sau „găluşcă” sau „bombonică” sau „Carinuţa” şi lista de diminutive poate continua. Părinţii consideră că bebeluşul lor este atât de dulce şi de scump încât diminutivele sau orice alt apelativ sunt mai bune decât propriul nume. Un astfel de limbaj, repetat în mod continuu, poate avea un impact negativ asupra dezvoltării copilului, ne atrage atenţia Robin Burkholz, logoped în Westlake Village, California, SUA.

Diminutivele şi apelativele drăgălaşe cu care ne alintăm de obicei copiii sunt rezultatul exprimării sentimentelor noastre faţă de ei. Pentru că ne iubim foarte mult copiii, ne simţim încărcaţi cu emoţii pozitive, iar atunci îi apelăm în diverse moduri. Tot o manifestare a emoţiilor sunt îmbrăţişarea, pupatul, mângâierea şi adresarea unor cuvinte drăguţe unui copil ceva mai mărişor. Iar acesta, sub influenţa sentimentelor plăcute, poate deforma sau chiar crea cuvinte noi, lipsite de sens. Desigur, copilul are nevoie să se simtă iubit, răsfăţat şi înconjurat de iubire, iar cuvintele calde şi tonul vocii favorizează acest lucru.

Dar dacă bebeluşa Carina, din exemplu de mai sus, este acum o fetiţă de aproape 3 ani şi vorbeşte despre sine ca fiind o „găleşcuţă”? O ce?, vă puteţi întreba.

Trebuie să înţelegem că un bebeluş de numai câteva săptămâni, care este ţinta limbajului nostru afectiv şi inovativ, poate avea mai târziu mici probleme lingvistice.

Diminutivele şi apelativele drăgălaşe pot duce la probleme de limbaj

Copiii încep să dobândească abilităţi lingvistice încă din perioada prenatală. Ei sunt obişnuiţi cu melodia limbajului, cu felul în care el sună şi cu accentul. În cele din urmă disting sunetele cuvintelor şi încet-încet încep să înţeleagă ceea ce reprezintă ele de fapt.

Atunci când un copil nu este înconjurat de sunetul corect al unui cuvânt, el îl învaţă într-o manieră deformată, ceea ce este complet inutil pentru viitoarea dezvoltare a comunicării.

Intonaţia nenaturală, pe care o folosim în comunicarea cu copilul, de la naştere, poate face dificilă, pentru cel mic, înţelegerea altor persoane. De asemenea, poate cauza probleme în transmiterea mesajelor vocale. Trebuie să ne amintim că accentul şi intonaţia corespunzătoare afectează în mod semnificativ întregul sens al mesajului. În felul acesta copiii deosebesc enunţurile interogative de cel afirmative, dobândind cunoştinţe despre încărcătura emoţională a mesajului. Deci ei pot distinge, din intonaţie, care sunt sentimentele interlocutorului lor în acel moment.

Limbajul afectiv şi comunicarea într-o manieră dulce şi mereu jovială, mai ales cu un copil de 2-3 ani, îi poate întârzia acestuia asimilarea informaţiilor.

Corectaţi denumirea greşită a obiectelor!

O altă problema a copiilor cu limbaj defectuos este denumirea greşită a obiectelor din jur. Este ca şi cum am învăţa un copil o limbă străină, cunoscută doar de cei din familie. Un copil care are propriul său cod de comunicare nu va fi capabil să comunice cu colegii şi oamenii din afara mediului imediat. Acest lucru poate fi pentru cel mic şi o sursă de frustrare, când va descoperi că nu este înţeles de alte persoane. În această situaţie, când va ajunge la grădiniţă, copilul va trebui să dobândească vocabularul elementar, în timp ce colegii săi şi-l vor îmbunătăţi doar.

Limbajul afectiv este întotdeauna dăunător?

Nu, bineînţeles că nu. Nu trebuie să ne gândim acum că orice diminutiv sau apelativ drăgălaş este sursa imediată a problemelor de dezvoltare ale copiilor noştri. Trebuie să ne amintim, totuşi, că nu ar trebui să exagerăm cu un astfel de comportament. Copilul trebuie să ştie de la început sunetul propriu-zis şi sensul cuvintelor limbii materne. Şi bineînţeles că trebuie să ne rezervăm şi momente de drăgălăşenie şi de sensibilitate în relaţiile noastre cu copiii.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa