Dacă nu a mers în picioare la fel de repede ca și copilul vecinei, dacă nu face ”pa-pa”, deși fetița prietenei tale, cu o lună mai mică decât puiul tău o face, înseamnă că puiul tău are întârzieri în dezvoltare?
Îți urmărești copilul crescând și anticipând evenimentele importante din viața lui. Atunci, e normal să-ți pui întrebări sau chiar să-ți faci griji în legătură cu ritmul în care se dezvoltă („Nu ar fi trebuit să meargă de-a bușilea până acum?”, „La vârsta asta, surioara lui făcea cu mânuța pa-pa. El de ce nu o face?”). Nu trebuie să-ți faci griji, deoarece este posibil ca totul să fie normal, pentru că fiecare copil are ritmul lui propriu de dezvoltare. Cei mai mulți copii ajung la un anumit nivel de dezvoltare (rostogolitul, statul pe șezut, mersul sau vorbitul) aproximativ la aceeași vârstă, iar, dacă nu o fac, recuperează repede. Pe de altă parte, este foarte important să observi din timp dacă are vreo problemă.
Ce înseamnă întârziere în dezvoltare?
Doctorii folosesc acest termen atunci când micuții nu ating diferite stadii de dezvoltare la o vârstă considerată normală. Întârzierea poate avea loc pe diferite planuri: motricitate grosieră – atunci când, de exemplu, nu pot sta în șezut la vârsta la care se presupune că acest lucru ar trebui să se realizeze, motricitate fină – modul în care apucă sau manevrează anumite obiecte, dar și comunicarea și pronunția, capacitatea de a se descurca singur (mersul la toaletă) și capacitatea de a interacționa cu alții (contact vizual sau joacă).
„Este important de reținut că, deși progresele se înregistrează într-un anumit ritm – majoritatea bebelușilor merg de-a bușilea înainte să pășească, scot diferite onomatopee înainte să vorbească – copiii se dezvoltă în moduri diferite”, susține, potrivit Baby Center, Claire Lerner, specialist în dezvoltarea copiilor.
De exemplu, un copil de 9 luni poate avea o capacitate motorie mai dezvoltată pentru că-i place să exploreze, dar nu prea vorbește, în timp ce un altul de aceeași vârstă poate pronunța silabe (ma-ma, ta-ta), dar nu merge bine. „Important este să observăm dacă micuțul se dezvoltă în toate domeniile”, vă sfătuiește Lerner.
Care este posibilitatea ca micuțul meu să aibă probleme de dezvoltare
Numeroase studii arată că 10-15% dintre copiii sub 3 ani au întârzieri – dificultatea de a învăța, de a comunica, a se juca sau a participa la activități fizice sau practice.
Deși intervenția timpurie poate face diferența pentru mulți dintre ei, tot studiile arată că doar 3% primesc atenția necesară. De aceea, este important să iei atitudine dacă observi că micuțul tău este mai „întârziat”. Unele dintre aceste probleme dispar până la vârsta școlară, în timp ce altele nu vor fi identificate decât mai târziu. Aproape 14% dintre copiii sub 17 ani au probleme cu pronunția, o dizabilitate intelectuală sau probleme emoționale și de comportament.
Ce ar trebui să observ?
Mulți părinți sunt foarte sensibili când vine vorba despre primele realizări ale puștilor lor (mersul de-a bușilea sau mersul pe propriile picioare), indiferent dacă aceste activități sunt precoce sau mai târzii. Îi poți testa capacitățile motorii punându-l să ia o boabă de mazăre de pe masă sau sa-i dai o jucărie când într-o mână, când în cealaltă.
În zona exprimării, poți observa dacă nu înțelege anumite cuvinte sau propoziții sau nu-și poate exprima ideile în cuvinte. Poate avea, de asemenea, probleme legate de ceea ce medicii numesc „intenția de a comunica” – abilitatea de a se exprima prin indicare, imitație sau mimică.
E o idee bună să te familiarizezii cu termenele considerate normale pentru dezvoltarea cognitivă și fizică, doar ca să le folosești ca reper. În acest fel, veți ști că pe la 3-4 luni bebelușii pot apuca obiectele, de exemplu, la 9 luni pot sta în picioare dacă se țin de ceva, iar la un an își pot exprima non-verbal dorințele.
Reține, însă, că dacă micuțul s-a născut prematur, ar putea avea nevoie de ceva mai mult timp ca să atingă diferitele stadii de dezvoltare. Doctorul poate urmări evoluția lui folosindu-se de data la care ar fi trebuit să se nască, nu de cea la care a venit pe lume. Asta chiar până la 2-3 ani.
Ce ar putea cauza întârzierea evoluției?
Uneori, aceste întârzieri au o cauză medicală, cum ar fi complicații cauzate de nașterea prematură sau o afecțiune genetică gen sindromul Down. Sau poate fi rezultatul unui accident sau a unei boli grave.
Întârzierile în ceea ce privește vorbirea pot fi cauzate de surditate sau de afecțiuni ale laringelui, gâtului, cavității nazale sau orale, în timp ce dificultățile de comunicare pot avea legătură cu probleme ale sistemului nervos central.Cu toate acestea, sunt multe situații în care aceste întârzieri nu au o cauză medicală, explică Henry Shapiro, medic pediatru la AllChildren’sHospitaldin St. Petersburg, Florida.
Când ar trebui să mă adresez medicului?
Urmează-ți instinctul. Tu îți cunoști cel mai bine copilul, așa că ar trebui să sesizezi din timp potențialele probleme. Dacă ai întrebări, nu ezita să-i le adresezi medicului, chiar dacă o faci doar pentru liniștea ta, te sfătuiește Lerner.
Înainte să mergi la medic, ar fi bine să-ți pui ideile în ordine: e ceva care te deranjează în legătură cu felul în care merge sau comunică micuțul? Pare să fi atins un nivel, după care să fi regresat? Ai observat semne de întârziere psihică?
Pediatrul controlează în mod normal copilul în căutarea unor astfel de întârzieri?
Așa ar trebui. Se recomandă această verificare în timpul vizitelor periodice la medic, mai ales la 9, 18 și 30 de luni. Doctorul ar trebui să-ți pună întrebări prin care să afle dacă te îngrijorează anumite aspecte ale dezvoltării copilului și să caute probleme motorii, de comunicare și vorbire.
Dacă descoperă ceva îngrijorător, ar putea cere teste mai detaliate sau te-ar putea trimite către un specialist în dezvoltare. Acolo, micuțul va fi evaluat mai în amănunt, iar, dacă sunt probleme de vorbire, te va îndruma către un logoped.
Problemele legate de văz și auz – care pot afecta într-o oarecare măsură dezvoltarea – pot fi greu de depistat dacă nu ești specialist. Controlul oftalmologic și cel ORL ar trebui să facă parte din vizita periodică la medic, începând chiar de când copilul e abia născut.
Dacă între două programări observi ceva în neregulă cu copilul, nu aștepta: ia imediat legătura cu pediatrul. Acesta ți-ar putea alunga temerile telefonic sau ar putea urgenta programarea.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
Foto: Guliver
