Omul are creierul cel mai dezvoltat și mai avansat dintre toate mamiferele, deși nu are cele mai mari dimensiuni. Creierul este principalul coordonator și centru de comandă al organismului.
La naștere, creierul bebelușului este constituit din peste 100 de miliarde de celule nervoase, care trimit și primesc semnale către și de la întreg organismul.
Chiar dacă în primele luni de viață bebelușii nu știu să vorbească, creierul lor este mult mai dezvoltat decât ne-am închipui. Funcționează asemenea unei centrale telefonice uriașe care primește atenționări de la organismul micuțului atunci când acestuia îi este foame, sete, somn sau are nevoi fiziologice, pe care, în maxim 5 milisecunde le trimite către organele și sistemele responsabile cu rezolvarea problemelor. Simplul plâns, căscatul sau suptul degetului reprezintă semnale ale nevoilor bebelușului. Dar să vedem cum funcționează această centrală.
Mică lecţie de anatomie despre creierul bebelușului
Localizat sub craniu, creierul uman este alcătuit din țesuturi de consistența jeleului, de culoare rozalie-gri și cântărește aproximativ 1 kilogram la adult și câteva zeci de grame la sugarul prematur. Acest organ primește și trimite semnale în fracțiuni de secundă de la toate părțile corpului și de la mediul înconjurător. Creierul este responsabil cu mișcarea, somnul, foamea, respirația și procesează toate emoțiile și gândurile. Creierul este cel care ne transformă în persoane conștiente și inteligente. O leziune cât de mică pe creier ar putea crea mari complicații, motiv pentru care acesta este acoperit de trei straturi protectoare, numite meninge.
Așa cum am învățat la anatomie, sistemul nervos este alcătuit din patru părți componente: cerebrum, cerebelul, trunchiul cerebral și măduva spinării.
Cerebrumul sau creierul mare controlează funcțiile superioare ale creierului precum gândirea și imaginația. Arată asemenea unei nuci gigantice împărțită în două jumătăți egale, care reprezintă emisferele cerebrale. Emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului, în timp ce cea strângă controlează partea dreaptă a corpului. Stratul exterior al cerebrumului este materia cenușie sau cortexul cerebral, responsabil cu activități precum mersul și vorbirea. Tot cerebrumul este acela care ne permite să simțim durerea, să învățăm lucruri noi și să ne procesăm emoțiile. Stratul interior al emisferelor cerebrale este reprezentat de materia albă.
Cerebelul este a doua mare componentă a creierului localizată sub cerebrum. Cerebelul coordonează mișcările și ne ajută să ne păstrăm postura și echilibrul. Este responsabil de activitățile musculare precum cântatul la pian sau practicarea uni sport.
Trunchiul cerebral este un complex de organe nervoase situate în continuarea măduvei spinării. Reprezintă partea inferioară a creierului. Acesta controlează toate funcțiile vitale precum respirația, pulsul cardiac sau tensiunea arterială.
Măduva spinării este organul nervos situat în interiorul canalului vertebral care face legătura dintre creier şi restul corpului
Dezvoltarea creierului bebelușului
Cercetările au demonstrat faptul că înainte de naștere, creierul copilului este foarte bine dezvoltat și chiar este capabil să învețe o mulțime de lucruri noi încă din uter. Chiar dacă pare greu de crezut, primele 36 de săptămâni de viață ale fătului sunt esențiale pentru dezvoltarea creierului. În mai puțin de opt săptămâni de sarcină, de exemplu, bebelușul începe să-și formeze simțul gustativ și în numai câteva zile el va știi care sunt mâncărurile tale preferate. Pe măsură ce i se dezvoltă simțul auditiv, el va recunoaște sunetul vocii tale iar dezvoltarea memoriei îl va ajuta să-și amintească toate experiențele trăite în uter.
Primele săptămâni
Creierul bebelușului începe să se dezvolte în primele două, trei săptămâni de sarcină. În jurul celei de-a patra săptămâni, secțiunile encefalului care controlează anumite funcții specifice, încep să devină distincte.
La șapte săptămâni
La început, creierul fătului nu este diferențiat pe sexe. Abia la șapte săptămâni de sarcină încep să se elibereze anumiți hormoni și se poate face diferența între creierul fetițelor și cel al băieților.
La 24 de săptămâni
În a 24-a săptămână de sarcină, creierul copilului tău va fi dezvoltat în mod remarcabil. Acum, neuronii, acele celule care conduc impulsurile nervoase de la creier la țesuturile corpului, încep să migreze și să creeze acele legături, denumite sinapse. Această migrație este esențială deoarece asigură funcționarea efectivă a creierului. În acest stadiu, copilul va deveni o „albinuță” foarte ocupată. Va mirosi și va gusta noi arome. Simțul tactil este în plin progres, iar cel auditiv se va familiariza cu o mulțime de sunete noi. Pentru bebelușul tău, capacitatea de a se folosi de simțurile sale reprezintă nu doar o aptitudine esențială, ci și cărămida fundației care stă la baza învățării și memoriei.
Unul dintre primele procese de învățare pe care îl va experimenta bebelușul se numește „acomodarea”. De exemplu, din burtica mamei, fătul va auzi într-o dimineața zgomotul făcut de o mașină care nu pornește. Inițial, el va reacționa prin câteva mișcări și lovituri în uter. Dacă acest sunet se va repeta câteva dimineți la rând, el se va obișnui și nu îl va mai băga în seamă.
La 30 de săptămâni
În timpul celui de-al treilea trimestru de graviditate, creierul fătului crește într-un mod uimitor luând forma unui creier matur. În această perioadă începe să se formeze memoria celui mic, iar amintirile lui din uter îi vor rămâne bine întipărite în creier. Într-un studiu efectuat de oamenii de știință americani, un număr de femei însărcinate au fost puse să citească cu voce tare o poveste pentru copii, de două ori pe zi. După naștere, ele le-au citit bebelușilor aceeași poveste plus alte două necunoscute. Celor mici li s-au oferit niște suzete speciale care înregistrau intensitatea cu care bebelușii sugeau. Astfel, în momentul în care au auzit povestea pe care și-o aminteau din uter, au început să sugă cu mai multă putere din suzetă.
36 – 40 de săptămâni
În această perioadă toți acei neuroni care migrau în timpul săptămânii a 24-a de sarcină, fac din ce în ce mai multe conexiuni importante. Aceste conexiuni îi permit copilului să învețe lucruri simple dar uluitoare precum legătura dintre vocile și fețele părinților.
Incredibil, nu?
Dacă ți s-a părut util acest articol despre filme și sport, dă LIKE paginii noastre de Facebook. Acolo găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante!
