În primii ani viață, mulți copii obișnuiesc să-și sugă degetul, iar acest obicei ajunge să-i neliniștească pe părinți. Gestul apare încă din viața intrauterină, iar medicii surprind, în ecografiile de sarcină, imagini în care fătul are degetul în gură. Acesta nu este altceva decât un reflex esențial pentru supraviețuire, care îi permite nou-născutului să se hrănească imediat după naștere. Îngrijorările apar însă atunci când, deși copilul crește, gestul nu dispare, ba chiar se intensifică în momente de oboseală, disconfort sau plictiseală.
Potrivit specialiștilor de la American Academy of Pediatrics, suptul degetului este un comportament normal de dezvoltare, care apare la majoritatea copiilor. În cele mai multe cazuri, obiceiul dispare de la sine, fără intervenția părinților. Totuși, există situații în care acest gest poate deveni problematic, mai ales dacă persistă mult timp sau este practicat foarte intens. Din acest motiv, este important să înțelegi de ce apare, ce rol are în dezvoltarea copilului și când este cazul să intervii.
De ce își suge bebelușul degetul: un reflex natural
Primul lucru pe care trebuie să îl știi este că suptul degetului nu este un obicei „prost”, nici un semn că bebelușul are o problemă. Este, în primul rând, un reflex natural. Nou-născuții au două reflexe puternice: reflexul de căutare și reflexul de supt. Atunci când ating ceva în zona gurii, instinctul lor este să sugă. Acest mecanism este esențial pentru hrănire, dar continuă să funcționeze și atunci când copilul nu mănâncă.
Dr. Mihaela Guțu-Robu, medic specialist pediatrie și inițiatoarea proiectului „Busola Pediatrică”, explică faptul că acest gest activează mecanisme neurologice care reduc stresul și creează o stare de calm. Este motivul pentru care mulți copii își sug degetul atunci când sunt obosiți sau când încearcă să adoarmă: „Suptul degetului sau al pumnișorului are la bază reflexul înnăscut de supt și este un comportament comun, normal, care satisface nevoile non-nutritive ale bebelușului. Acesta are un rol în reglarea emoțională atunci când copiii sunt obosiți, înfometați, vor să adoarmă sau sunt agitați, dar și în autostimulare. De asemenea, ar putea avea un rol în stimularea receptorilor senzoriali nazopalatini cu rol în eliberarea tensiunii psihice și fizice.”
În al doilea rând, suptul face parte din modul în care bebelușii explorează lumea. În primele luni de viață, gura este principalul lor instrument de descoperire. Ei duc în gură mâinile, jucăriile și aproape orice obiect pe care îl pot apuca. Un alt motiv este plictiseala sau nevoia de confort. Copiii mici nu știu încă să își gestioneze emoțiile. Suptul degetului devine astfel un mod simplu de autoreglare. Studiile medicale arată că suptul degetului este extrem de frecvent în copilărie: estimările indică faptul că aproximativ 75%–95% dintre sugari sau copii mici își sug degetul sau degetele la un moment dat.
Care sunt semnalele de alarmă
Majoritatea pediatrilor recomandă ca, în primii ani de viață, părinții să fie indulgenți vizavi de felul în care copiii își dezvoltă propriile mecanisme de calmare. Potrivit specialiștilor de la American Academy of Pediatric Dentistry, majoritatea copiilor renunță spontan la acest obicei între 2 și 4 ani.
Problema apare atunci când suptul degetului continuă după vârsta la care încep să erupă dinții permanenți. În jurul vârstei de 5–6 ani, structura maxilarului începe să se stabilizeze, iar presiunea constantă asupra dinților poate afecta dezvoltarea lor. Dacă copilul își suge degetul foarte des sau cu presiune mare, pot apărea modificări ale alinierii dentare.
Există câteva semne care îți pot arăta că obiceiul devine problematic:
- copilul își suge degetul mare parte din zi
- exercită presiune puternică asupra dinților
- degetul este iritat sau deformat
- gestul continuă după intrarea la școală.
Este important să înțelegi că nu doar durata contează, ci și intensitatea. Un copil care își suge degetul rar, doar înainte de somn, are risc redus să dezvolte probleme comparativ cu unul care face acest lucru constant.
Ce probleme poate provoca suptul degetului
Dacă obiceiul persistă ani la rând sau este foarte intens, pot apărea câteva efecte asupra dezvoltării copilului. Cea mai cunoscută consecință este legată de dezvoltarea danturii. Presiunea constantă exercitată asupra dinților și a maxilarului poate modifica poziția acestora.
Specialiștii de la American Dental Association explică faptul că suptul degetului poate duce la malocluzie, adică o mușcătură incorectă. În unele cazuri, dinții frontali superiori sunt împinși spre exterior, iar cerul gurii își poate modifica forma. Pe termen lung, aceste modificări pot necesita tratament ortodontic.
O altă consecință posibilă este legată de vorbire. Poziția incorectă a dinților și a limbii poate influența pronunția unor sunete. Deși nu se întâmplă în toate cazurile, unii copii pot avea nevoie de terapie logopedică. Medicul pediatru Mihaela Guțu-Robu subliniază faptul că atenția părinților trebuie să fie sporită mai ales în apropierea vârstei de 5 ani: „Conform Academiei Americane de Pedodinție, majoritatea copiilor vor înceta acest obicei între 2 și 4 ani. Este de reținut că nu reprezintă o problemă comportamentală și este puțin probabil să cauzeze probleme serioase înaintea vârstei de 5 ani. Totuși dacă incisivii au erupt, frecvența și durata suptului sunt semnificative, pot apărea răni la nivelul degetelor, care se pot infecta ulterior. Deformările dentare apar de obicei după vârsta de 5-6 ani.”
Există și riscuri mai simple, dar frecvente, cum ar fi iritațiile sau infecțiile. Degetul introdus frecvent în gură poate aduce bacterii, atunci când mâinile copilului nu sunt curate. În plus, pe măsură ce copilul crește, obiceiul poate deveni o sursă de jenă socială. Copiii mai mari pot fi ironizați de colegi, iar acest lucru le poate afecta încrederea în sine.
Mituri românești despre suptul degetului
În cultura noastră populară circulă multe explicații pentru acest comportament, dar nu toate sunt susținute de specialiști. Unul dintre cele mai răspândite mituri spune că un copil își suge degetul pentru că nu primește suficientă afecțiune. În realitate, reflexul de supt apare la aproape toți bebelușii, indiferent de mediul în care cresc.
Un alt mit este că obiceiul trebuie oprit imediat. Mulți părinți încearcă să îl descurajeze încă din primul an de viață. Totuși, pediatrii spun că intervenția agresivă poate face mai mult rău decât bine, pentru că suptul degetului este adesea legat de nevoia de confort.
Există și ideea că suzeta este întotdeauna o alternativă mai bună. În realitate, ambele pot avea efecte similare asupra dinților dacă sunt folosite mult timp. De asemenea, unele metode tradiționale, cum ar fi aplicarea de substanțe amare pe degete, nu sunt recomandate de specialiști. Acestea pot crea frustrare și anxietate fără să rezolve cauza comportamentului.
- CITEȘTE ȘI: Vocea ta. ”Pentru că și-a supt degetul și avea dinții strâmbi, la 3 ani i-am pus fetiței gutieră”
Cum îți poți ajuta copilul să renunțe la suptul degetului
Ca părinte, cel mai important lucru pe care îl poți face este să privești acest comportament cu calm și răbdare. În cele mai multe situații, copilul nu are nevoie de intervenții drastice, ci doar de timp pentru a depăși singur această etapă.
Dacă obiceiul persistă și copilul este mai mare, există câteva metode eficiente prin care îl poți ajuta să renunțe. În primul rând, încearcă să identifici momentul în care apare comportamentul. Dacă își suge degetul atunci când este obosit sau plictisit, oferă-i alte activități sau ritualuri de calmare. Mulți copii răspund bine la alternative simple: o jucărie preferată, o poveste înainte de culcare sau contact fizic.
În al doilea rând, evită critica sau pedeapsa. Copiii nu renunță mai repede la acest obicei dacă sunt certați sau rușinați. De multe ori, presiunea poate intensifica comportamentul. O altă strategie este încurajarea pozitivă. Poți lăuda copilul atunci când vezi că face eforturi să se abțină. În unele cazuri, medicul stomatolog pediatric poate recomanda dispozitive speciale care împiedică suptul degetului, dar acestea sunt folosite doar atunci când obiceiul persistă mult timp și afectează dezvoltarea dentară.
