Să ai grijă de un bebeluș, fie că ești mamă, tată, bunic(ă) sau bonă, este una dintre cele mai provocatoare experiențe, care stârnește în adâncurile tale un iureș de emoții și trăiri: bucurie, uimire, încântare, dar și teamă, frustrare sau neputință. Acest tip de solicitare declanșează uneori reacții comportamentale mai mult sau mai puțin controlate.
Despre o asemenea reacție și consecințele ei foarte grave, denumite generic Sindromul copilului zgâlțâit, ne vorbește Dr. Tatiana Ciomârtan, medic primar pediatru, coordonator al Proiectului pentru siguranța copilului în cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului „A. Rusescu”.
Sindromul copilului zgâlțâit – Ghid pentru părinți
Totul despre Mame: Doamnă doctor, explicați-ne, vă rog, ce este este, de fapt, Sindromul copilului zgâlțâit?
Dr. Tatiana Ciomârtan: Nu este o boală în sine. Noi folosim doi termeni în medicină, unul este sindrom, celălalt este boală. Sindromul este o constelație de semne și simptome, care se încadrează într-un anumit tipar. În cazul Sindromului copilului zgâlțâit (SCZ), cunoscut în limba engleză cu termenul de Shaken Baby Sy
drome, vorbim despre o serie de leziuni la nivelul creierului, coastelor, al retinei și la nivelul membrelor, ca urmare a zgâlțâirii violente a copilului.
De cele mai multe ori, această manifestare apare atunci când copilul plânge, iar adultul depășit de situație, îl ia de subsuori și-l zgâlțâie cu putere, în încercarea de a-l face să nu mai plângă, fără a fi neapărat un act răuvoitor.
Datele arată că atât femeile, cât și bărbații de toate vârstele și toate nivelurile economice și educaționale sunt capabili să zgâlțâie un copil ca urmare a frustrării pe care o simt atunci când un copil nu se oprește din plâns. Ceea ce vreau să subliniez este că Sindromul copilului zgâlțâit poate apărea în orice grup economic, orice strat social și orice țară din lume.
Totul despre Mame: Cum apar aceste leziuni? De ce sunt consecințele zgâlțâirii atât de grave?
Dr. Tatiana Ciomârtan: Copilul mic are niște particularități anatomice și de funcționare a creierului, care îl predispun la leziuni. În primul rând, capul său este destul de greu, el având cam 25% din totalul greutății corporale. În al doilea rând, mușchii gâtului sunt nedezvoltați și nu pot limita mișcările capului în timpul mișcărilor bruște.
Astfel, atunci când trunchiul unui copil se mișcă înainte și înapoi, tot capul este în mișcare de accelerare-decelerare, efectul fiind asemănător impactului pe care-l suferă un adult în timpul unui accident de mașină. Da, atât de grav este!
În al treilea rând, spațiul dintre cutia craniană și creier este mai mare decât la un adult, lucru care permite creierului copilului să se deplaseze pe distanțe mai mari și să sufere o accelerație mai mare înainte de a întâmpina rezistența.
Apoi, să nu uităm, creierul copilului este foarte sensibil, pentru că nu este complet dezvoltat, iar vasele cerebrale sunt fragile și nu sunt ancorate în siguranță.
Tocmai de aceea, zgâlțâirea, fie ea și de doar câteva secunde, conduce la producerea leziunilor la nivelul creierului. Mai exact, pe suprafața emisferelor cerebrale niște vene care drenează sângele de la creier. Venele aduc din țesutul nervos produșii de metabolism și-i duc către ficat și rinichi, pentru a-i elimina.
Dacă aceste vene se rup, se produc niște bălți de sânge pe suprafața emisferelor, pe car le numim hematoame. Ele pot fi subdurale sau epidurale. Deoarece creează presiune asupra țesutului cerebral, comprimându-l, acestea pot cauza pierderea stării de conștiență, intrare în comă, mișcări anormale ale globilor oculari, convulsii.
Dacă se produce hematom epidural la nivelul coloanei cervicale, adică în afara meningelui, copilul poate chiar să facă stop respirator sau cardiac.
De ce? Pentru că în zona de la baza creierului mare se află bulbul, în care se găsesc centrii nervoși cardiaci și respiratori. Ei, în această situație, există două variante: ori își revine spontan, ori nu-și mai revine deloc. Da, există și deznodământ fatal. Un procent de 25-30% dintre cei afectați de Sindromul copilului zgâlțâit mor.
Există și alte tipuri de leziuni, destul de grave, dar care nu pun în pericol viața. Este vorba de hemoragiile retiniene. Globul ocular este ca o biluță care stă înt-o cavitate osoasă – orbita.
Atunci când capul se zgâlțâie, se mișcă și globul ocular în interiorul orbitei și are aceeași mișcare „de bici” care apare și la nivelul cutiei craniene. Din nou, pentru că există un spațiu mai mare în interiorul orbitei decât la adult, accelerația din momentul în care ochiul se lovește de peretele orbitei este mult mai mare.
Leziunile apărute în urma acestui impact pot determina hemoragii pe suprafața retinei sau în jurul nervului optic, afectând în mod ireparabil vederea.
Vorbim de orbire care ține de sursa achiziției informației – retina și de orbire care ține de calea transmiterii informației de la ochi la creier – nervul optic. Iar dacă și creierul e afectat de hemoragie, lucrurile devin și mai complicate.
Mulți copii orbesc și se pune întrebarea oare ce s-o fi întâmplat? De unde au apărut aceste leziuni hemoragice? Și, atenție, aceste probleme sunt detectate la copii care nu au boli de sânge, asociate cu tulburări de coagulare și risc de hemoragie. Nu, este vorba de copii perfect sănătoși anterior, care nu aveau niciun fel de problemă de coagulare.
Totul despre Mame: Am înțeles de ce suferă creierul și ochii, Dumneavoastră însă menționați că Sindromul copilului zgâlțâit cuprinde și leziuni la nivelul coastelor și membrelor…
Dr. Tatiana Ciomârtan: Într-adevăr, se întâlnesc fracturi costale, dacă în timpul zgâlțâirii s-a exercitat o presiune prea mare pe torace. Acestea pot pune probleme pentru că dedesupt sunt plămânii, pe care îi pot perfora. Uneori, copilul zgâlțâit este apucat de o mână sau de-un picior, în aceste situații rezultând fracturi pe osul respectiv. Fracturile de os la copiii mici nu sunt ca la adult, cu fractură deschisă.
La vârste fragede, periostul, membrana conjunctivă, fibroasă care acoperă osul, nu se rupe. Astfel, apar așa-zisele fracturi în lemn verde. Practic, osul nu se rupe de tot, chiar dacă în interior, miezul este rupt. Asta pentru că exteriorul rămâne integru, ceea ce face ca uneori fractura să fie greu de observat. Durerile în schimb sunt îngrozitoare, în special atunci când zona este mobilizată.
Totul despre Mame: Care este segmentul de vârstă cel mai afectat de acest tip de tratament?
Dr. Tatiana Ciomârtan: În general, victimele SCZ au vârsta mai mică de 12 luni, cei mai mulți fiind mai mici de 6 luni. Totuși, cazuri fatale de SCZ s-au înregistrat și la copii de 5-6 ani. Se mai știe că majoritatea copiilor afectați de Sindromul copilului zgâlțâit sunt sugari de sex masculin și că gemenii se confruntă cu un risc mai mare de a fi zgâlțâiți comparativ cu copiii unici.
De regulă, riscul scade după vârsta doi ani. E mai greu de imobilizat și zgâlțâit un copil atât de mare. În plus, de la această vârstă nu mai există crize de plâns, copilul fiind capabil să comunice și altfel atunci când are un disconfort.
Totul despre Mame: Despre ce incidență vorbim?
Dr. Tatiana Ciomârtan: Sunt între 1400 și 3000 de cazuri anual în lume, însă sunt estimări care urcă această cifră până la 10000. De fapt, numai în Statele Unite ar exista cel puțin 1400 de cazuri noi de SCZ în fiecare an.
Totul despre Mame: Se știe cam câte astfel de cazuri există în România?
Dr. Tatiana Ciomârtan: Din păcate, nu. Nu se știe, pentru că nu s-au făcut studii. În Statele Unite sunt bani foarte serioși alocați pentru în această direcție. După ce au descoperit care este incidența, au făcut programe de informare, iar după ce le-au derulat au verificat cum e evoluat incidența. Vreau să vă spun că a scăzut foarte mult. Cu până la 50%, în diferite state ale SUA.
Apropo, în această țară cauzarea SCZ e pedepsită de lege, iar făptuitorii ajung să facă închisoare, asta chiar dacă, așa cum am mai spus, poate fi vorba de abuz neintenționat. Consecințele zgâlțâirii sunt foarte grave. Așa cum spuneam, în urma producerii leziunilor care definesc Sindromul copilului zgâlțâit, mortalitatea este de 25-30%, iar cei care supraviețuiesc acestora, rămân cu sechele.
Totul despre Mame: Ce fel de sechele poate lăsa Sindromul copilului zgâlțâit?
Dr. Tatiana Ciomârtan: Vorbim, în primul rând, de sechele neurologice, în sensul că acești copii pot avea paralizii și să rămână în scaunul cu rotile sau pot avea retard mental sever și să nu se mai dezvolte din punct de vedere intelectual.
De asemenea, ei pot avea tulburări de comportament sau convulsii. De ce? Pentru că hemoragiile care se produc pe suprafața emisferelor cerebrale afectează și funcțiile motorii, adică mișcarea mâinilor și picioarelor, dar și intelectul, respectiv capacitatea de a învăța, memoria, atenția etc. Și acestea nu se mai pot repara! Aceste leziuni sunt permanente. Odată produse, ele nu se mai pot vindeca.
Atenție, sechelele sunt mai mari sau mai mici, în funcție de gravitatea hemoragiilor, dar nici un copil care a suferit în urma zgâlțâirii nu mai este un copil normal! Ceea ce este cu adevărat foarte grav. Mai mult
, statisticile care au fost făcute în Occident, unde au fost resurse alocate pentru studierea acestui sindrom, au arătat că pentru fiecare caz diagnosticat există 150 de alte cazuri necunoscute, evident de gravitate mai ușoară decât cel care a fost diagnosticat.
Totul despre Mame: Cum ne dăm seama că un copil este atins de Sindromul copilului zgâlțâit? Care sunt semnele imediate?
Dr. Tatiana Ciomârtan: Dacă zgâlțâirea a provocat leziuni, atunci copilul nu va prezenta răspuns la stimuli, va avea mișcări oculare anormale (rotatorii), va respira cu dificultate, se va învineți. De asemenea, el își poate pierde starea de conștiență sau poate avea convulsii. Agitația, tulburările de somn inexplicabile, incapacitatea inexplicabilă de a se alimenta, plânsul neconsolat, slab sunt alte simptome ale SCZ.
Totul despre Mame: Ce investigații se impun atunci când există suspiciuni că un copil a fost zgâlțâit? Se poate stabili și data la care a fost abuzat copilul?
Dr. Tatiana Ciomârtan: Da, se poate stabili data aproximativă, pentru că hematoamele au o evoluție, ca orice vânătaie. Pentru depistarea eventualelor leziuni se face CT (computer tomograf) și IRM (imagistică cu rezonanță magnetică), iar la oftalmolog se face examenul fundului de ochi.
Totul despre Mame: Subliniați la un moment dat că zgâlțâirea nu este întotdeauna un act răuvoitor, vă rog să ne lămuriți dacă jocurile care implică o anumită zdruncinare, cum sunt cele de-a avionul, aruncatul în sus sau alergatul cu bebe pe umerii noștri pot implica riscuri din acest punct de vedere.
Dr. Tatiana Ciomârtan: Acestea nu au efect negativ asupra copilului, atât timp cât nu există mișcarea aceasta brutală de accelerare-decelerare. În timpul aruncării și prinderii copilului, puteți observa că nu se mișcă capul (Dr. Tatiana Ciomârtan face o demonstrație cu o păpușă simulator de mărime naturală, primită ca material didactic în cadrul Proiectului pentru Siguranța Copilului, derulat cu sprijinul Academiei Americane de Pediatrie).
Nici joaca de-avionul nu presupune vreun pericol din acest punct de vedere, deoarece copilul stă într-o poziție oarecum fixă pe brațul adultului, în care axul coloanei vertebrale rămâne nemodificat, iar mișcarea de accelerare-decelerare este lină.
Până și clasicul românesc adormit pe picioare, oricât de viguros ar fi, nu are cum să ducă la asemenea efecte. Într-adevăr, uneori mișcările de legănare sunt destul de rapide și copilul poate ameți.
Cu toate acestea, nu există risc de leziuni, deoarece, din nou, axul coloanei rămâne fixat, iar capul i se mișcă puțin față de trunchi. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fim prudenți și mai ponderați atunci când manevrăm un copil mic. Mișcările line, blânde, sunt întotdeauna de preferat.
Totul despre Mame: Vorbind de prevenție, ce anume se poate face în această direcție?
Dr. Tatiana Ciomârtan: Programe de informare! Lumea trebuie să știe care sunt consecințele zgâlțâirii. Doctorii trebuie să fie și ei informați, pentru a putea transmite mai departe. La IOMC desfășurăm, din 2007, un program de informare cu ajutorul Fundației „Lift the Children”, în cadrul căruia personalul Fundației Inocenți instruiește mamele internate cu copiii.
Pe 28 noiembrie am organizat încă un curs dedicat medicilor și asistentelor, în care am subliniat nevoia de instruire a mamelor nou-născuților cu privire la Sindromul copilului zgâlțâit înainte de externarea din maternitate. Studiile au arătat că programele educaționale coordonate la nivelul spitalelor sunt foarte eficiente, reducând incidența SCZ și încurajând părinții să-i învețe și pe alții.
Este foarte important de subliniat faptul că plânsul copilului este normal și firesc și că un copil nu plânge pentru că o urăște pe persoana care-l îngrijește sau ca să o supere. De ce plânge un copil? Pentru că-i e foame, îi e sete, îi e frig, e prea mult zgomot în jur, pentru că vorbește doctorița Ciomârtan sau e prea puțin zgomot în jur etc.
Este suprastimulat sau plictisit. În general, pregătindu-se de venirea copilului, părinții nu mai știu cum să-i facă spațiul mai frumos și de multe ori îl încarcă foarte tare – e o stimulare senzorială exagerată pentru un copil care de felul lui e mai molcom, altfel spus un stres. Se poate întâmpla și invers, așa cum pățesc eu.
Atunci când văd alb în fața ochilor, e un stres pentru mine. Tocmai de aceea, de peste 20 de ani, nu mai port uniforme albe. Prin urmare, și lipsa de stimulare face rău. Sunt unii copii cu pielea mai sensibilă, care și la cel mai mic pișu, plâng până sunt schimbați.
Copilul poate să aibă o iritație pe piele sau poate fi bolnav. Să nu uităm că el/ea plânge și atunci când este bolnav/ă, dar și atunci când pur și simplu vrea în brațe, pentru nevoia de afecțiune. Este esențial să se înțeleagă că plânsul este un fenomen normal, firesc.
Treaba copilului este să ne anunțe că are un disconfort, iar treaba noastră este să facem față acestui plâns și să-l descoperim și să-l îndepărtăm.
Totul despre Mame: Ce metode de liniștire a copilului sugerați?
Dr. Tatiana Ciomârtan: Putem încerca și liniștirea prin stimulare auditivă. Îi putem pune muzică liniștitoare în surdină. Luatul în brațe, cântatul și legănatul ușor sunt alte metode care funcționează.
Uneori, soluția poate fi o băiță caldă. Alteori, plimbatul în aer liber. Apoi, țin să subliniez că e foarte important ca persoana care are grijă de copil să aibă grijă de ea însăși. Pentru că, dacă are grijă de sine, și copilul va fi bine îngrijit. Dacă se neglijează pe sine, nu c
știgă nimeni din treaba asta, cu atât mai puțin copilul, care ar putea deveni ținta frustrărilor acumulate.
Nu este absolut nicio problemă dacă mama care alăptează se mulge și pune laptele într-un recipient în frigider și lipsește pe perioada unei mese de-acasă, ca să se ducă la shopping, dacă are chef de shopping, sau să facă orice altceva, care-i face ei plăcere. Nu este obligatoriu să stea sechestrată în casă, zi de zi, cu copilul. Are voie și nevoie să iasă și asta n-o face mai puțin mamă. Deci, nu trebuie neglijat acest aspect.
În încheiere, leziunile din Sindromul copilului zgâlțâit pot duce la deces sau sechele grave. Vestea bună este că el poate fi prevenit: informarea tuturor celor care au în grijă copii mici este esențială!
Citește și ”Cartea Bebelușului”, de dr. Sears, cel mai bun și complet ghid al primilor ani, cartea care devine prietena cea mai bună a unei proaspete mămici imediat după naștere. O poți comanda de AICI.