Rahitismul la copii este o afecțiune complexă care aduce prejudicii dezvoltării normale a copiilor. Află tot ce trebuie să știi despre acest subiect.
Rahitismul este o suferință complexă care poate avea cauze multiple, dar cel mai des este efectul secundar al carenței de vitamina D.
Prevenirea rahitismului este cea mai bună metodă de combatere a acestei probleme. Acesta este și motivul pentru care tuturor copiilor, indiferent dacă sunt sau nu alăptați, li se administrează începând din primele zile de viață vitamina D.
Rahitismul apare mai frecvent la copiii care au carențe nutritive și deficit nutrițional de vitamina D și la prematuri.
Principalele cauze ale rahitismului la copil
Medicul este singurul care poate stabili cu certitudine diagnosticul de rahitism și pentru confirmarea diagnosticului clinic sunt necesare investigații de laborator, care arată cauzele exacte ale rahitismului:
Aport sau sinteză redusă de vitamina D: copii născuţi din mame cu deficit de vitamina D, alăptarea exclusivă prelungită, tegumente hiperpigmentate, expunere redusă la soare, aport redus de alimente bogate în vitamina D.
Malabsorbţie sau funcţie intestinală anormală: afecţiuni ale intestinului subţire (ex. boala celiacă), insuficienţa pancreatică (ex. fibroza chistică), obstrucţie biliară (ex. atrezia biliară)
Sinteza redusă sau degradarea crescută a vitaminei D3: boli cronice renale sau hepatice, administrarea de medicamente: barbiturice (fenobarbital), antituberculostatice.
În România, menţinerea ponderii crescute a rahitismului carenţial are următoarele cauze:
– aplicarea incorectă a schemelor de profilaxie cu vitamina D;
– neadaptarea dozelor de vitamina D la nevoile specifice fiecărui copil;
– poluarea crescută a atmosferei;
– expunerea insuficientă a copilului la ultravioletele solare;
– alimentaţia incorectă şi dezechilibrată, cu exces de făinoase.
Care sunt semnele rahitismului la copii?
O serie de simptome și semne clinice pot fi considerate suspiciuni ale rahitismulului. Cele mai frecvente sunt: transpirațiile abundente, întârzierea închiderii fontanelei, deformări ale oaselor craniului, dezvoltarea lentă a mobilității generale la copilul mic, o formă tipică a cutiei toracice și deformarea coșului pieptului (torace bombat sau torace înfundat), articulații proeminente, deformarea oaselor (la copiii care se ridică în picioare, deci mai mari de un an).
În primii doi ani de viață, identificat și tratat corect, rahitismul se vindecă definitiv și nu lasă urme. Netratat la vârstele mici, acesta produce complicații serioase copiilor de 3-5 ani și prejudicii de postură adolescenților. În cazul copiilor mai mari, pot apărea deformări osoase permanente, carii dentare frecvente, întârzierea apariției dentiției definitive, dinți strâmbi și pătați, predispoziție pentru fracturi, probleme articulare și deformări ale coloanei vertebrale.
Cum poate fi prevenit rahitismul?
Profilaxia rahitismului la copil trebuie să înceapă încă din perioada prenatală şi
anume din ultimul trimestru de sarcină, suplimentarea cu vitamina D fiind recomandată pentru toţi sugarii şi copiii sănătoşi.
Astfel, se recomandă un aport suplimentar de vitamina D neîntrerupt până la 2 ani, iar până la 4 ani adminsitrat în perioada rece din an (adică în lunile care au litera ”r” în nume, când expunerea la soare este limitată).
Ce este vitamina D și cum acționează?
Vitamina D este denumirea generică a unui grup de 10 compuşi sterolici dintre care cei mai importanţi sunt:
– vitamina D2 (ergocalciferol), prezentă în cantităţi mici în unele alimente de origine vegetală (cereale, portocale, ciuperci);
– vitamina D3 (colecalciferol) conţinută de alimente de origine animală (pește, lapte, ouă) sau sintetizată la nivelul dermului sub acţiunea razelor UV.
Vitaminele D2 şi D3 au o acţiune similară în organism şi îşi exercită rolul numai
după ce suferă un proces de metabolizare în organism cu transformarea lor în
compuşi metabolic activi.
Rahitismul se vindecă, dar niciodată nu ”trece” de la sine, susținerea prin suplimente alimentare cu vitamina D, calciu și fosfor, dar numai sub controlul medicului, rezolvă problema. Pe de altă parte, respectarea dozei de vitamina D recomandate de medic nu prezintă nici un risc pentru dezvoltarea copilului, iar supradozarea este practic exclusă.
Părinții trebuie să știe că, până la începutul diversificării, mai ales în cazul copiilor alăptați, doza zilnică suplimentară de vitamina D nu trebuie întreruptă. După diversificare, vitamina D suplimentară se administrează în doza recomandată de medic, fiecare copil având o schemă personală în funcție de modul de alimentare și de alte detalii de evoluție.
