Primele semne de rahitism la copii

Rahitismul este o afecţiune specifică celor mici şi apare cu precădere în perioadele de creştere rapidă a acestora, fiind cauzat de un deficit (carenţă) de vitamina D, calciu şi fosfaţi.

Ramona Dinescu
primele semne rahitism copii
Profilaxia rahitismului începe chiar de la naştere

Primele semne de rahitism la copii încep să apară, de obicei, în jurul vârstei de 3 luni. La prematuri sau la gemeni pot debuta mai devreme, pe la vârsta de 2 luni.

Rahitismul poate apărea și mai târziu, primele semne putând fi vizibile și după vârsta de 6 luni, sau chiar un an.

Ce este rahitismul?

Rahitismul este o boală a copilului cauzată cel mai adesea de carenţa în vitamina D (avitaminoza D). El determină tulburări în metabolismul fosforului şi al calciului, ceea ce duce la calcificarea defectuoasă a oaselor.           

Rahitismul apare în primele şase luni de viaţă, când poate fi prevenit prin anumite scheme standard de tratament, elaborate în România de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului, şi ajustate, de la caz la caz, de medicul pediatru.

Netratat, după vârsta de 6 luni-un an, rahitismul dă sechelele la torace, coastele devin evazate la bază, apar aşa-numitele “mătănii costale”, mici tumorete la locul de unire a coastelor cu sternul, apar bose frontale (umflături la cap) şi tibii încurbate. În general, picioarele strâmbe (parantezele) devin evidente atunci când copilul începe să meargă.

Explicația mecanismului

În mod normal, calciul este fixat în oase, ceea ce permite osificarea normală a scheletului. Fixarea calciului de face cu ajutorul vitaminei D. Prin urmare, lipsa acesteia duce la un lanţ întreg de perturbări care se prezintă astfel: apariţia deficitului de calciu în oase, calcifierea defectuoasă, osificarea defectuoasă şi, în cele din urmă, rahitismul.

Frecvența rahitismului în România

Rahitismul este o boală extrem de frecventă în România, mai ales în oraşele poluate. Potrivit statisticilor, peste 70-80 % dintre copiii de până în 3 ani suferă de rahitism, în forme mai uşoare sau mai severe. Poluarea tot mai accentuată a mediului, în special în oraşe, lipsa expunerii la ultraviolete au drept consecinţă răspândirea rahitismului în zonele menţionate şi mai puţin la ţară sau în localităţile situate pe litoralul Mării Negre. Ca să vedeţi cât de important este soarele în prevenirea rahitismului, este suficient să menţionăm faptul că în ţările „calde” această boală aproape nu există.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de rahitism este pus pe baza semnelor şi a câtorva examene de laborator (radiografia oaselor, analize ale sângelui şi urinei). Cu cât este depistat mai devreme, cu atât este mai uşor de tratat. De aceea, vizita lunară cu bebeluşul la medicul pediatru, pentru consultaţie, este obligatorie.

Cum apar primele semne de rahitism la copii

Dr. Simona Pecec, medic specialist pediatru, spune că primele semne de rahitism la copii sunt cauzate de sistemul nervos. Acestea apar înainte ca manifestările osoase să poată fi detectate. Copiii devin neliniștiți din cauza unor zgomote nesemnificative, nu doar în timpul somnului, ci și atunci când sunt activi. Tonusul muscular este mai scăzut, iar copiii devin relaxați. Însă, în cele mai multe dintre cazuri, aspectul general al copilului este unul bun.

  • Probabil extrem de important este că printre primele semne de rahitism al copilului se numără transpirația excesivă. Bebelușul transpiră în timpul alăptării sau în timpul somnului.
  • De asemenea, faptul că fontanela nu s-a închis la timp (craniul pare moale) este un alt semn de rahitism. De obicei, fontanela se închide până la vârsta de un an și primele semne că se întâmplă acest lucru sunt vizibile până la vârsta de 3 luni.

În cazul copiilor cu rahitism, fontanela rămâne deschisă până pe la 14-16 luni, uneori chiar după vârsta de 2 ani.

Semnele de rahitism sunt fruntea bombată, lăţirea extremităţilor antebraţelor (copilul are aşa- numite brăţări rahitice), evazarea bazei toracelui, strâmbarea membrelor inferioare (în X sau O), dar şi apariţia tardivă a dinţilor, tonus muscular scăzut, vulnerabilitate crescută faţă de infecţii. Factori predispozanţi ai rahitismului sunt prematuritatea, regimul scăzut de însorire, bolile cu malabsorbţie, insuficienţa renală, tratamentul cu fenobarbital sau fenitoina, ca şi tratamentul prelungit cu corticosteroizi (de ex. Prednison).


Dr. Alexis Cochino, medic pediatru la Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului „Alfred Rusescu“ din Bucureşti
Cum arată coastele și oasele copiilor cu rahitism

Costele și celelate oase la copiii cu rahitism

Coloana vertebrală și sternul suferă mai multe modificări în cazul copiilor cu rahitism. Chiar și la 4-5 luni pot apărea primele semne ale rozariilor rahitice (noduli la nivelul toracelui cauzați de îngroșarea coastelor). Alte semne pot fi sternul împins înainte sau cocoașa provocată de scolioză la coloana vertebrală.

Din cauza slăbiciunii mușchilor dorsali, atunci când copiii încep să stea în șezut, oasele spatelui se distorsionează sub greutatea corpului.

În cazurile cele mai severe de rahitism, oasele pelviene se pot deforma. Acest lucru se întâmplă din cauza forței gravitației ce apasă pe organism.

De asemenea, oasele membrelor pot suferi diferite grade de afectare la copiii cu rahitism. Pe de o parte, acumularea de țesut osteoid în epifiză duce la îngroșarea lor, iar pe de altă parte, înmuierea oaselor provoacă distorsiunea lor.

Îngroșarea epifizei osului radial de la încheietura mâinii formează așa zisele brățări rahitice. Acestea apar în jurul vârstei de 5-6 luni. Distorsiuni la nivelul oaselor picioarelor apar după 2-3 ani. Femurul este îndoit și nu mai formează curbura normală a piciorului în raport cu corpul, iar aspectul este asemănător ca în cazul copiilor cu displazie congenitală de șold. Picioarele copilului cu rahitism descriu adesea literele O, K sau X, iar distorsiunea este cea mai pronunțată la nivelul genunchilor.

Oasele rahitice sunt dureroase din moment ce copiii sunt reticenți în a păși și a sta drepți în picioare. De obicei, copiii cu rahitism învață să meargă mai greu, uneori chiar după vârsta de 2 ani.

Erupția dinților copiilor cu rahitism este și ea întârziată, după vârsta de 10-12 luni. O caracteristică a rahitismului este încălcarea ritmului normal de erupție a dinților, premolarii penetrând gingia înaintea incisivilor.

Coastele și toracele copiilor cu rahitism

Manifestările rahitismului sunt extrem de variate şi foarte evidente. La sugar, toracele „se evazează“ – ultimele două-trei coaste ies în relief. Un alt semn pregnant al rahitismului este ceea ce specialiştii numesc „mătănii“ costale. Apar acolo unde coastele se leagă prin cartilaje de stern. Cartilajele devin mai evidente şi se aseamănă cu un şirag de mătănii.

Picioarele în paranteză pot, de asemenea, să fie cauzate de rahitism. Atunci când copilul începe să se ridice pe propriile picioare, acestea se vor curba şi vor semăna cu două paranteze. Fontanela care nu se închide este un semnal de alarmă mai ales după ce copilul a trecut de un an şi jumătate.

Rahitismul poate fi prevenit prin administrarea vitaminei D.

Hipotensiunea musculară

Un alt simptom caracteristic al rahitismului este hipotonia musculară. Hipotensiunea mușchilor abdominali dă naștere unui abdomen mărit.

Hipotensiunea musculară respiratorie duce la o maturitate incompletă a plămânilor, ceea ce favorizează dezvoltarea mai frecventă a pneumoniei la copiii rahitici.

Hipotonia musculară contribuie în unele cazuri la oase și picioare plate, hipotensiunea este atât de pronunțată încât chiar și copiii de peste un an nu pot sta bine în picioare și dorm pe mâini seamănând cu o pisică ghemuită pe labele din față. Se întâlnesc adesea ficatul și splina mărite, dar și ganglioni limfatici la dimeniuni anormale. Așadar, aproape toate sistemele corpului sunt afectate.

Tratamentul rahitismul este complex, se face doar sub supreveghere medicală, și se bazează în primul rând pe iradieri cu lumină ultravioltet și terapie cu vitamine, în special vitamina D.

Cum poate fi prevenită apariția rahitismului la copii

Profilaxia rahitismului începe chiar de la naştere. Dar nu există reţete standard, ci diferenţiate, în funcţie de vârsta copilului, stadiul de dezvoltare, starea lui de sănătate, condiţiile de mediu şi alimentaţie. Tratamentul este început de medicul neonatolog şi continuat de pediatrul copilului, conform unei scheme terapeutice stabilită de Ministerul Sănătăţii şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Orice mămică primeşte la ieşirea din maternitate indicaţii privind administrarea de vitamina D, zilnic, până la vârsta de un an.

După vârsta de un an, profilaxia rahitismului nu se mai face permanent, ci numai în sezonul rece (în lunile numite popular „cu R“, din septembrie până în aprilie inclusiv). Administrarea de vitamina D3 se face cel puţin până la vârsta de 5 ani, dar cel mai bine până la 7 ani, pentru a preveni apariţia rahitismului tardiv.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Te-ar mai putea interesa