Am fost genul de tânără mamă care a reușit să alăpteze în mod surprinzător, în pofida problemelor cu mameloanele și a recomandărilor unilaterale și insistente ale celor din jur de a hrăni copilul cu lapte praf. Grație suportului soțului și surorii mele, am perseverat în ideea de a alăpta, am manifestat deschidere și am apelat la ajutorul unui consultant.
Am născut prin cezariană și, deși în timpul celor trei zile petrecute în spital mi-am notat toate recomandările din partea moașelor și asistentelor, ajunsă acasă cu bebița, am realizat că habar nu aveam să o hrănesc! În spital primea lapte praf și, în paralel, încercam să o alăptez… De fapt, tot când am ajuns acasă, mi-am dat seama că alăptarea a fost mai mult o tentativă de hrănire în spital, pentru că laptele praf era baza și acolo. Eram atât de copleșită de noua experiență, de multele informații, de amalgamul de gânduri și griji, la care se adăugau durerile postoperatorii, încât nu mi-am putut schița niciun plan referitor la cum aveam să îmi hrănesc bebița.
Soțul citea pe net și îmi spunea și mie
Mama m-a liniștit că nici ea „nu a avut lapte” sau nu a știut cum să procedeze să mă alăpteze exclusiv, așa că eram convinsă în proporție de 80% că nu aveam să alăptez niciodată. Totuși, nu renunțasem complet la idee, așa că, în primele săptămâni, mă mulgeam regulat, sub imboldul încurajărilor soțului și al informațiilor pe care le citea pe net și mi le relata mie, conform cărora nu era imposibil să ajung la alăptare exclusivă, deși nu se produsese natural, din spital, imediat după naștere. Mulgându-mă regulat, încercam să stimulez și să mențin lactația.
Fetița refuza sânul
Bebița era hrănită cu lapte praf, respectând orele și cantitățile, conform acestui algoritm precis de hrănire, numai că au apărut două probleme: din cauza faptului că plângea mult și se liniștea numai după un supliment de lapte praf, am tras concluzia că nu se sătura și nu știam ce să facem. Ajunsesem în situația în care depășisem limita de lapte praf pentru o masă, la greutatea și vârsta bebiței noastre, iar medicul pediatru ne avertiza că îi vom încărca ficatul și pancreasul! A doua problemă era că fetița mea nu accepta sub nicio formă sânul, așa că laptele muls i-l ofeream tot din biberon. Citisem că, trecând un număr de zile de la naștere, ea se obișnuise cu biberonul, deci încă un impediment să ajungem la hrănirea prin alăptare.
Specialista în alăptare mi-a dat speranță
Într-o zi, mi s-a revelat brusc lumina de la capătul tunelului: sora mea m-a anunțat că are datele unei moașe de la o colegă de serviciu, dacă mai vreau să continui planul cu alăptarea! M-am simțit mai sigură ca niciodată în viața mea de până atunci să spun: „Da” și să mă și programez la „specialista în alăptare” recomandată.
Am ajuns la întâlnire într-o dimineață, locația era foarte primitoare, iar moașa era o femeie cu o atitudine relaxată, modernă și profi în același timp. Mi-a oferit o cafea mică. Eu știam că nu am voie cafea în alăptare! Mi-a vorbit cu atâta încredere și, în același timp, calm, inducându-mi siguranța în reușita alăptării, încât nu a lăsat loc de nicio îndoială asupra perspectivei de a alăpta și eu!
- CITEȘTE ȘI: Nu am simțit nicio magie cât mi-am alăptat copilul. Doar vină și sentimentul că e ceva greșit cu mine
Au urmat ore întregi la sân
M-a consultat blând și mi-a zis ceva ce nu observase sau nu-mi comunicase niciun cadru medical din spital: că am „mameloanele ombilicate”, motiv pentru care copilul nu se poate atașa corect la sân, dar că se rezolvă utilizând mameloane din silicon – și mi-a și dat o pereche! Mi-a indicat, de asemenea, un tip de biberon care imită fiziologic sânul, ca să pot face tranziția bebiței mele de la biberon la sân.
Îmi amintesc că ne-am dus acasă, pe drum am cumpărat biberonul indicat, în ziua respectivă l-am folosit, iar din dimineața următoare bebița s-a atașat direct și atât de firesc la sân, încât nu s-a mai desprins ore întregi, decât cu mici pauze! Făcuse marea descoperire! Și astfel am reușit să alăptez la cerere vreme de un an, când am decis înțărcarea – o altă etapă grea și delicată, atât pentru copil, cât și pentru mamă…
