Cel mai bun aliment pentru nou-născuți și bebeluși este, fără doar și poate laptele matern. Există, din păcate, situații în care alăptarea nu este posibilă sau este contraindicată și în acest caz vei opta pentru o formulă de lapte pentru a-ți hrăni copilul. Cercetările științifice asupra nevoilor nutriționale ale copilului au dus la apariția unor formule de lapte praf destul de bine tolerate de cei mici.
Niciun lapte praf nu este asemenea laptelui de mamă, asta este evident! Dar eforturile specialiștilor au dus la crearea unor formule de lapte praf pentru nou-născuții care nu au parte de laptele mamelor lor și care să-i ajute la creșterea și dezvoltarea armonioasă. Nu te grăbi cu alegerea lor înainte de a face tot ce ține de tine pentru a-ți alăpta copilul. Dar, dacă recomandarea medicului pediatru este să îți hrănești nou-născutul cu lapte praf, iată ce trebuie să știi la început de drum!
- CITEȘTE ȘI: Alăptarea bebeluşului în primele zile de viaţă
Când nu este posibilă alăptarea
„Ideal este ca orice nou-născut/sugar să fie hrănit la sân. Sunt situații în care nou-născutul/sugarul necesită și administrare de lapte praf. În primul rând, atunci este vorba de contraindicațiile alăptării, care pot fi permanente sau temporare, putând ține de mamă sau de copil”, spune dr. Miruna Georgescu, medic specialist pediatrie.
Contraindicațiile alăptării din cauze care țin de copil
Contraindicațiile permanente care țin de copil sunt foarte rare, dar există. Aceste cazuri sunt excepții și trebuie evaluate și gestionate de către profesioniști medicali specializați.
- Galactozemia congenitală. Galactozemia congenitală este o boală metabolică ereditară rară, caracterizată prin incapacitatea organismului de a metaboliza galactoza, un zahăr prezent în lapte și produse lactate. Această afecțiune este cauzată de deficiența uneia sau mai multor enzime necesare pentru descompunerea și utilizarea galactozei. Tratamentul constă în eliminarea totală a galactozei din alimentație, ceea ce implică evitarea consumului de lactoză și produse lactate. Dieta trebuie respectată pe toată durata vieții pentru a preveni complicațiile și a permite dezvoltarea normală.
- Intoleranta primara congenitală la lactoză. Intoleranța primară congenitală la lactoză (IPCL) este o afecțiune rară și moștenită genetic în care organismul nu produce suficientă lactază, enzima responsabilă de descompunerea lactozei (zahărul din lapte) în glucoză și galactoză pentru a fi absorbită în intestinul subțire. Nu este același lucru cu alergia la lapte sau intoleranța la lactoză dobândită în timpul vieții. IPCL este o afecțiune genetică rară, în timp ce intoleranța la lactoză dobândită se referă la scăderea producției de lactază la adulți cauzată de factori precum îmbătrânirea sau alte afecțiuni intestinale. Dieta fără lactoză sau cu conținut scăzut de lactoză este tratamentul principal pentru IPCL. Aceasta implică evitarea alimentelor care conțin lactoză, cum ar fi laptele și produsele lactate, sau administrarea de suplimente de lactază
Contraindicațiile alăptării din cauze care țin de mamă
În cazul mamei, afecțiunile grave, aflate în stadii avansate, sunt principalele cauze ale interzicerii permanente ale alăptării. Este important să subliniem că aceste cazuri sunt excepții și că majoritatea femeilor pot alăpta cu succes și în mod sănătos. Cu toate acestea, există niște afecțiuni care pot interzice procesul alăptarea. Acestea sunt:
- insuficiența cardiacă/renală,
- ciroza hepatică,
- neoplasme,
- boli neuropsihice severe,
- tireotoxicoza gravă,
- o nouă sarcină cu VG>20S,
- tratamentul cronic al mamei cu medicamente contraindicate sugarului.
Infecțiile materne severe, cu germeni deosebiți de virulenți și contagioși, sunt de regulă contraindicațiile temporare ale alăptării care țin de mamă.
Ce conține laptele praf?
Formulele de lapte praf au ca bază laptele de vacă (care nu se va administra ca atare la nou născut/sugar), dar sunt procesate astfel încât să țină cont de necesitățile copiilor.
Există formule speciale pentru prematuri, formule „de start”, formule „de continuitate”, formule hipo/delactozate, formule bazate pe proteine de soia, formule cu proteine hidrolizate, formule de lapte îngroșate, alte formule speciale. De aceea, este necesară colaborarea cu medicul pediatru, pentru stabilirea necesității administrarii celei mai potrivite formule de lapte praf în alimentația nou născutului/sugarului respectiv.
Lapte praf vs laptele matern
Dr. Jack Newman este unul dintre cei mai importanţi specialişti mondiali în domeniul alăptării și autorul Ghidului pentru alăptare pe care îl găsești în portofoliul editurii noastre. Potrivit specialistului canadian, oricât de complexă şi de inovatoare ar fi formula pentru bebeluşi, aceasta nu reuşeşte să întrunească aceleaşi calităţi pe care le are laptele de mamă.
Dr. Jack Newman spune că alăptarea este metoda normală, fiziologică şi naturală de hrănire a bebeluşilor şi a copiilor de vârstă mică. Formulele de lapte praf sunt similare cu laptele matern doar într-o manieră extrem de superficială. Proteinele, carbohidraţii şi grăsimile care se găsesc în laptele praf sunt diferite de cele existente în laptele uman, nu numai din punct de vedere al cantităţii, ci şi din punct de vedere biochimic.
Totodată, ne mai spune specialistul în alăptare, există zeci de componente ale laptelui matern care lipsesc din laptele praf. În acelaşi timp, sunt foarte multe componente de nedorit în laptele praf, precum aluminiu şi plumb în concentraţie ridicată, care nu se regăsesc în laptele de mamă. Toate informațiile despre importanța alăptarii și diferența dintre laptele praf și cel matern sunt explicate de dr Jack Newman în cartea sa „Ghidul pentru alăptare”.
Un alt lucru pe care laptele praf nu poate să îl ofere sunt anticorpii.
Aceştia sunt prezenţi în cantităţi mari în laptele de mamă, iar partea şi mai bună este că ei nu sunt singurele componente imunitare ale acestuia. Există zeci de alte componente de acest fel care interacţionează cu scopul de a-l proteja pe bebeluş de bacterii, virusuri şi ciuperci.
Împreună, aceste componente imunitare căptuşesc intestinul şi tractul respirator cu un fel de scut care ajută la prevenirea pătrunderii în corpul bebeluşului a microbilor. Este știut faptul că majoritatea infecţiilor sunt transmise prin tractul respirator sau cel intestinal, iar alăptarea protejează bebeluşul de aceşti microbi.
Cum alegi laptele praf pentru nou născuți și sugari
Dacă încă alăptezi copilul şi vrei să-i dai lapte praf doar ca supliment, este bine să alegi un lapte al cărui gust este cât mai apropiat de laptele matern – astfel ai şanse ca acesta să fie bine tolerat de către copil.
Dacă ai renunţat la alimentaţia naturală şi ai decis să mergi pe alimentaţia artificială, atunci nu contează foarte mult formula de lapte aleasă, căci toate formulele de lapte praf sunt asemănătoare şi respectă acelaşi standard de calitate.
Laptele praf se alege în funcţie de greutatea şi vârsta copilului:
- sub 3 kg – există formula „pre”
- între 3 kg şi 3-4 luni – formula I (preparat de început)
- între 4 luni şi 8 luni/1 an – formula II (preparat de continuare)
- între 8 luni/1 an şi 3 / 4 ani – formula III (numită şi junior).
Cât lapte praf îi dai nou- născutului și copilului mic:
Sub 1 an este suficient dacă un nou-născut/copil mic mănâncă 750 ml de lapte praf pe zi. După ce începerea diversificării, mesele de lapte încep să fie înlocuite de mâncarea specifică.
Când schimbi tipul de lapte
Cel mai adesea când copilul varsă laptele în jeturi, fără alte motive medicale – este semnul cel mai clar că sugarului nu-i place formula de lapte administrată; în acest caz, întreabă medicul pediatru şi el îşi va recomanda altă formulă. Laptele praf nu se schimbă foarte des. Este greşit să iei la rând toate tipurile de lapte existente pe piaţă. Totul se face numai şi numai la indicaţia medicului pediatru.
Calităţile laptelui praf
- foarte bine tolerat de copii
- săţios
- este steril
- uşor de preparat şi de transportat
- se păstrează uşor
- conţine şi glucoză (nu este deci nevoie să mai adaugi tu zahăr, aşa cum se recomandă în cazul laptelui de vacă).
Ce probleme pot apărea
- constipaţia – este fenomenul cel mai des întâlnit; apare din cauza nehidratării corespunzătoare a copilului
- intoleranţa la lactoză – se manifestă prin diaree, vărsături şi chiar scaune cu sânge; este de fapt o alergie la lapte; în acest caz copilul va fi hrănit cu fomulele de lapte delactozat
Cum hrăneşti copilul cu biberonul
- Când îi dai să mănânce, stai într-o poziţie confortabilă. Pentru a încuraja legătura cu copilul, aşază-i faţa la nivelul sânilor, distanţa optimă pentru contactul vizual. Este foarte important şi contactul direct, piele la piele cu copilul – nou-născutul să fie cât mai dezbrăcat şi, dacă este posibil, să nu ai nici tu tricou (dacă totuşi îi mai dai sân, nu proceda aşa – bebeluşul va mirosi laptele matern şi va respinge biberonul).
- Ţine biberonul în aşa fel încât laptele să acopere gâtul sticlei – această poziţie va face ca sugarul să nu înghită mult aer. Niciodată nu te opri din hrănit, aceasta poate cauza bebeluşului un şoc.
- Schimbă braţele în mod regulat pentru a înlatura disconfortul; astfel bebeluşul va învăţa să mănânce în orice poziţie va fi aşezat.
- La finalul mesei, pune-l pe umărul tău sau în altă poziţie confortabilă şi bate-l delicat pe spate ca să elimine aerul înghiţit odată cu laptele.
- Lasă bebeluşul să-ţi „spună“ cât de mult vrea să mănânce. Dacă se agită, împinge sticla sau îşi întoarce capul, probabil că s-a săturat. Nu încerca să-l păcăleşti să mănânce tot biberonul dacă nu este interesat.
- Cel mai bine este să-i dai puţin lapte şi cât mai des; nu-l vei hrăni atât de des ca atunci când alăptezi, pentru că laptele-formulă dă o senzaţie mai mare de saţietate
Atenţie la termenul de valabilitate şi la condiţiile de păstrare!
Când cumperi lapte praf pentru nou născuți sau copii mici asigură-te că este în termen de valabilitate şi că a fost păstrat corect (cutia nu miroase a mucegai şi cartonul nu arată ca şi când ar fi fost udat înainte).
Dacă laptele este expirat, se poate întâmpla să nu mai asigure principiile nutritive necesare dezvoltării normale a copilului deoarece calitatea proteinelor, vitaminelor etc. se modifică în timp. Asta în cel mai „fericit“ caz, căci se poate întâmpla şi un lucru mult mai grav: să producă intoleranţă, dureri abdominale, vărsături, diaree.
