Despre alăptare și mese în oraș la vârste mici, mici de tot
Text câștigător la concursul de povești despre alăptarea în public.
Autor: Luiza Druță
Am devenit mămică fix pe data de 8 martie, ora 6:25, era o dimineață de vineri, se schimbau turele, iar asistentele își făceau complimente una alteia. Fiecare se lăuda cu poezia și cadoul oferit de copilul ei de 8 martie…
Am ajuns acasă cu băiețelul meu drag, Mihail. După ceva timp de stat prin casă, am decis să ies cu bebelușul meu la plimbare. Am uitat să menționez că Mihail avea momente când mânca din 5 în 5 minute la sân, însă nu știu cum s-a nimerit că, înainte să ies afară, am încercat să-l îndop bine ca să nu am probleme și mi-am făcut un traseu nu departe de casă.
Mi-am propus să nu stau mult, astfel încât dacă va plânge să vin repede și să-i dau păpica… Dar planul făcut acasă nu s-a potrivit cu cel din târg! M-am depărtat destul de mult de casă, pentru că am căscat ochii pe la magazine. Dintr-o dată, Mihail a început să plângă. Am încercat să-l calmez luându-l în brațe, însă nu a avut efect. Mihail a început și mai și să plângă. Lumea care trecea pe lângă mine se uita așa de dubios… Eu am început să mă pierd.
Alăptare de succes? 12 reguli de urmat
Într-un final, mi-am făcut curaj și m-am așezat pe o banca amplasata cu spatele la trotuar însă cu fața la strada pe unde circulau mașinile. I-am dat copilașului meu masa. Nimic special până acum, însă „din fericire” s-au așezat lângă mine doi bătrânei: un domn și o doamnă. Cireașa de pe tort a fost că fix domnul se așezase lângă mine. La un moment dat s-a întors câtre mine încruntat și mi-a spus pe un ton sever:
– Prost obicei, prost obicei!
Eu m-am înroșit.
– Îl înveți de mic să ia masă în oraș!
Auzind continuarea frazei m-a bușit râsul și i-am răspuns:
– Acum îl scot eu în oraș, ca atunci când va crește mare să mă invite și el pe mine în oraș.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
