Majoritatea mamelor au suficient lapte pentru bebelușul lor și, dacă-l atașează corect la sân și-l alăptează la cerere, nu vor apărea probleme deosebite. Sunt și cazuri în care producția de lapte scade și te întrebi, pe bună dreptate din ce cauză poți pierde laptele. Hai să vedem ce este mit și ce e realitate în temerile tale!
Secreţia lactată este în mare măsură prestabilită, depinzând de numărul unor receptori hormonali aflaţi la nivelul sânului. Cei mai importanţi hormoni sunt prolactina (care „ordonă“ glandei mamare să producă laptele) şi oxitocina (care „dirijează“ laptele spre mamelon).
Procesul e comandat de creier, care trimite aceste mesaje hormonale spre sân. Sunt însă unele predispoziţii genetice, aşa că e posibil să ai la fel de mult lapte ca alte femei din familia ta sau să poți pierde laptele la un moment dat.
Mitul pierderii laptelui
Cu privire la alimentaţia la sân circulă destule mituri, din neștiință ori reavoință pentru că altfel ar fi greu de explicat de ce – în întreaga lume, nu numai în România – o treime până la 40% dintre copii sunt înţărcaţi brusc, înaintea vârstei optime.
Unul dintre motivele cele mai frecvente pentru care se recomandă înţărcarea este aşa-zisa hipogalactie a mamei, adică afirmaţia: „Mămico, ai lapte prea puţin!“ sau „Vezi din ce cauză poți pierde laptele, că nu mai ai aproape deloc!”
Sunt rare cazurile în care acest lucru este adevărat, numai că afirmaţia trebuie demonstrată. Cum se face această demonstraţie? Simplu, văzând dacă copilul de până în şase luni a câştigat până la 250 de grame în două săptămâni.
Cum verifici:
- starea generală a copilului contează foarte mult
- aspectul scaunului
- faptul că nu apar simptome care să semnaleze vreo boală (febră, vărsături şi altele)
- Proba cântarului. Metoda cântarului a mai suferit unele modificări de-a lungul vremii. Cântărirea copilului înainte şi după supt, pentru a se vedea câţi mililitri de lapte a înghiţit, este considerată mai puţin fidelă. Mult mai de încredere este cântărirea săptămânală a copilului – în medie, un copil alimentat corect câştigă în greutate, în primele patru luni, circa 750 de grame pe lună, extremele normalului putând fi de la 500-600 de grame, până la un kilogram şi chiar peste.
Cauze frecvente pentru care scade producția de lapte
Dr. Conescu Andreea, medic specialist pediatrie, Spitalul de pediatrie Medlife enumeră principalele cauze care pot duce la scăderea sau pierderea totală a laptelui.
Pe tot parcursul sarcinii țesutul gladular mamar suferă o serie de transformări care în final vor determina producția de lapte. Acest proces se numeste lactogeneza.
Producția de lapte este un proces reglat hormonal, iar principalii hormoni implicați sunt prolactina și oxitocina.
- CITEȘTE ȘI: Alăptarea bebeluşului în primele zile de viaţă
După naștere, atunci când copilul va suge la sân, vor fi stimulate anumite terminații nervoase de la nivelul mamelonului care la rândul lor vor determina eliberarea de hormoni, ceea ce va duce la apariția lactației.
Cauzele care pot fi implicate în producerea unei cantități insuficiente de lapte sau care pot duce la pierderea lactației sunt multiple, printre care amintim:
• medicamente: anticoncepționale, anumite terapii naturiste
• o nouă sarcină
• stresul, oboseala
• afecțiuni hormonale (sindromul ovarului polichistic, afecțiuni tiroidiene)
• fumatul, excesul de cafeină
• vârsta avansată a mamei, prematuritatea
• probleme medicale sau anatomice ale bebelușului care determină atașarea dificilă/incorectă la sân
• intervenții chirurgicale la nivelul sânilor.
Prea puține femei pot pierde laptele, este de părere doctorul Jack Newman, autorul cărții „Ghidul pentru alăptare”. Totul funcționează pe principiul cerere-ofertă, adică o mamă care-și va pune copilul la sân corect și la cerere va avea suficient lapte pentru bebelușul său.
Cu toate astea sunt și cazuri în care lucrurile nu se produc natural și evident îți vei pune întrebarea „din ce cauză poți pierde laptele?”
Operațiile la sân
Operația de reducție mamară, așa cum este realizată de obicei, spune dr Newman, poate reprezenta o problemă. „Cred că incizia din jurul areolei, secționarea anumitor canale care duc la mameloane, poate fi motivul care cauzează probleme în pierderea producției de lapte. Se poate, de asemenea, ca secționarea nervului spre și de la mamelon și areolă să joace alt rol.”
Și îndepărtarea țesutului mamar are efectele ei, dar cred că incizia este semnificativă, continuă dr. Newman, având în vedere că există femei care au suferit o operație de mărire a sânilor cu o oncizie similară și au probleme de lactație, în ciuda faptului că nu au pierdut țesut mamar.
Chiar și mamele care au trecut printr-o biopsie au observat o diferență de lactație la sânul care a suferit operația, deși nu a fost îndepărtat țesut mamar, incizia din jurul areolei fiind parțială.
Retenția de fragmente placentare
În cazul în care o porțiune din placentă rămâne atașată de uter după nașterea bebelușului, aceasta poate continua producția de hormoni de sarcină, împiedicând instalarea lactației.
Un alt semn al retenției de fragment placentar este recurența sângerării placentare și/sau crampele, uneori chiar la câteva zile sau săptămâni după naștere.
Sindromul Sheehan
Sindromul Sheehan apare atunci când pierderea de sânge din timpul travaliului și al nașterii este atât de mare, încât tensiunea arterială a mamei scade îngrijorător de mult.
Când se petrece acest lucru, glanda pituitară, care secretă hormonii de lactație (prolactină și oxitocină) și alți hormoni, suferă sau chiar moare, astfel încât nu mai pot fi produși hormonii pentru producția de lapte și pentru ejecție (refluxul de ejecție al laptelui).
Unii consultanți în alăptare, spune dr Jack Newman, cosideră că pierderea semnificativă de sânge, chiar dacă nu este atât de gravă, încât să ducă la o tensiune scăzută, poate cauza o diminuare a producției de lapte.
Dar dacă glanda pituitară nu a fost vătămată, nu ar trebui să existe nicio problemă cu producția de lapte doar pe baza pierderii de sânge. Dar acesta nu este singurul sindrom endocrin care poate duce la pierderea laptelui matern!
Informează-te din cele mai bune cărți:
Dacă vrei să fii pregătită cu adevărat pentru alăptare, achiziționează-ți din vreme “Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman”, de Jack Newman și Teresa Pitman.
Ca să-ți faci o idee mai clară despre structura aceste cărți și informațiile pe care le conține, îți punem la dispoziție în mod gratuit câteva pagini din carte.
[flipbook pdf=”https://totuldespremame.ro/wp-content/uploads/2019/02/TDM-1-merged-1.pdf”]
În acest ghid, cei doi experţi în domeniul alăptării ne oferă informații complete pentru următoarele situații:
- Cum să poziționezi bine copilul la sân;
- Ce poți face când copilul refuză sânul;
- Cum să eviţi ragadele sau iritarea mameloanelor;
- Cum să te asiguri că bebeluşul primeşte suficient lapte;
- Alăptarea unui copil care are colici;
- Alăptarea nou-născuţilor prematuri sau cu nevoi speciale
Cartea poate fi cumpărată de AICI.
