Cu emoție și curaj despre înțărcare, la cea de-a treia ediţie a „Atelierelor cu mămici”

Raluca Dumitrică

Mihaela Drilea, consultant de lactaţie şi alăptare, a vorbit cu mamele despre alăptare şi înţărcare

Mihaela Drilea | Totul despre mame
Mihaela Drilea, la ediția a treia a Atelierelor cu mămici

Astăzi avem acces la o serie de informaţii preţioase despre alăptare, informaţii care sunt disponibile gravidelor, mamelor şi tuturor celor interesaţi de procesul de înțărcare. O atenţie deosebită este îndreptată şi spre înţărcare, act benevol sau, în funcţie de circumstanţe, făcut din raţiuni care nu ţin de voinţa nimănui şi care ridică uneori la fel de multe întrebări ca la debutul alăptării. Mihaela Drilea, consultant de lactaţie şi alăptare certificat internaţional, IBCLC, a vorbit despre alăptare şi mai ales despre înţărcare la cea de-a treia ediţie a „Atelierelor cu mămici” organizate de TOTUL DESPRE MAME pe 14 noiembrie, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Aici, mamele prezente au putut să afle când, cum şi de ce are loc înţărcarea, dar şi care sunt implicaţiile sale emoţionale pentru mamă şi bebeluş.

Înţărcarea, emoţie şi cunoaştere

Înţărcarea este o etapă delicată cu care se confruntă mama, fără ca ea să cunoască momentul precis în care va surveni aceasta. Chiar dacă se ştie că recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţi, OSIM, este ca bebeluşul să fie alăptat exclusiv timp de şase luni, iar alăptarea să continue până la 2 ani şi chiar mai mult, nu se ştie cu exactitate care este momentul în care bebeluşul decide singur să se înţarce sau cel în care mama ia decizia să înţarce. Alăptatul este un act de voinţă care depinde de binomul mamă-copil, iar înţărcarea are în multe cazuri şansa de depinde de acest binom.

Înţărcarea însă, nu este obligatorie în momente în care contextul pare să o impună. Chiar dacă mama se întoarce la serviciu după 1 an sau 2 ani de concediu ori chiar mai devreme decât aceste momente preconizate, înţărcarea poate fi amânată. Când copilul este deja diversificat, absenţa sursei de hrană pe care o oferă mama poate fi suplinită prin alimentele pe care cel mic le preferă, iar la înţărcare se ajunge mai târziu. În acest caz, producţia de lapte se reglează cu timpul, iar sânii vor face faţă cererii copilului din timpul dimineţii, serii sau nopţii.

Tipsuri pentru amânarea înţărcării

Pentru că în România nu există o politică favorabilă alăptării, nici în cazul întoarcerii la serviciu, nici în condiţiile în care mama îşi doreşte să alăpteze în afara casei sale, este greu să se faciliteze alăptarea în ţară noastră, iar acesta este şi motivul pentru care, uneori, mamele recurg la înţărcare.
Pentru prelungirea alăptării, mamele care revin la serviciu mai devreme de 6 luni se pot mulge, iar laptele poate fi dat copiilor cu biberonul, fiind o variantă mult mai bună decât cea a laptelui praf. Mulsul poate fi început cu câteva săptămâni înainte de data întoarcerii la job, iar laptele se poate stoca la congelator doar în pungi sau în recipiente din plastic. Ceea ce se congelează rezistă la congelator peste 6 luni, iar în momentul în care se doreşte folosirea sa, laptele se încălzeşte numai la bain-marie şi niciodată ceea ce nu s-a consumat nu se mai congelează. Chiar dacă prin congelare se pierd 20% din anticorpii existenţi în laptele matern, ceea ce rămâne este superior formulei, aşa că mulsul este o variantă pe care mamele ar trebui să o ia în calcul în momentele în care se gândesc la înţărcare.
Tot Mihalea Drilea ne-a mai spus că, deşi lactația nu se menţine la cote maxime prin muls, deoarece copilul este cea mai eficienta pompă, ea se întreţine foarte bine aşa.

Înţărcarea trebuie să fie blândă

Mihaela Drilea a mai accentuat pe parcursul întâlnirii că dezaprobă cu vehemenţă înţărcarea bruscă, înţărcare ce va fi traumatică şi pentru mamă, şi pentru copil, şi care nu ar trebui să fie acceptată decât în cazul unei situaţii excepţionale. Cazul brusc poate fi gestionat doar de medic care va recomanda medicamentele necesare opririi lactaţiei în fiecare situaţie în parte.
În ceea ce priveşte un alt fel de înţărcare, care apare din dorinţa mamei, Mihaela Drilea a subliniat că există moduri blânde prin care se poate face desprinderea copilului de sân. Dacă mama nu poate trece peste niciunul dintre aceste motive – bebeluşul suge prea des sau prea rar, presiunea celor din jur care şi-ar dori ca mama să nu mai alăpteze, alăptarea nu mai presupune plăcere pentru una dintre părţi, alăptarea nocturnă este epuizantă – , atunci cel mai bine ar fi să se recurgă la înţărcarea blândă. Aceasta ar trebui să fie reciprocă şi să nu implice metode înşelătoare precum ungerea mamelonului cu substanţe colorate sau cu gust dezgustător, aplicarea de plasturi sau strângerea sânului cu eşarfa, metode care circulă prin popor şi care lasă impresia că cel mic poate fi uşor păcălit. Înţărcarea trebuie să se facă treptat, prin eliminarea pe rând a unei mese, totul extrem de lent. În aceste momente trebuie să se acorde o atenţie mărită sânului, pentru evitarea apariţiei mastitei sau a altor probleme.

Alăptarea creează dependenţa de iubire

Întâlnirea a mai adus în discuţie şi frumuseţea alăptării, act imperios necesar la început şi care se transformă cu trecerea timpului în protecţie şi alinare. Mihaela Drilea le-a mai spus celor prezenţi că atunci când copilul este pregătit el va renunţa la alăptat singur, fară să se teamă că mama pleacă, şi că, statistic vorbind, un bebe alăptat exclusiv se va înţărca biologic după împlinirea celor 24 de luni. Mamele trebuie doar să nu uite că alăptatul e ceva simplu, e relaxare şi degajare şi este un act pe care ele nu mai trebuie să-l lase sub presiunea societăţii. Până la urmă, n-au niciun motiv să faca acest lucru, dacă ne gândm că alăptarea este minunată, plină de surprize, ajută la consolidarea familiei şi creează dependenţa de iubire.

Foto: Alexandra Dincă/Fotografii de familie

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa