Cei care aveau ceea ce azi numim un tantrum erau de regulă etichetați de către martorii de ocazie ca fiind „copii râzgâiați și obraznici”, în vreme ce părinții, bunicii sau alți membri ai familiei considerau că micuțul are doar… „prea multă personalitate”…

Bunicii nu sunt mai presus de reguli, spune o proaspătă bunică, care vorbește sincer despre cum încearcă să-și ajute fiica respectându-i deciziile.

Poate că dacă aș fi mers la Filologie, așa cum consideraseră părinții că ar fi fost potrivit pentru mine, nu mai trebuia să lucrez cinci ani într-o fabrică de încălțăminte, pe bandă, în mediu toxic, înainte să ajung într-o redacție, unde am simțit din prima că mi-e locul.

Dintotdeauna am crezut că un copil este ca o bucată de lut pe care, crud fiind, dacă în aspectele esențiale îl modelezi și îl formezi într-un fel, așa rămâne. Că niciunul nu se naște bun sau rău, ci devine.

Atâta timp cât animalul de companie este deparazitat, vaccinat, i se efectueaza anual analize și i se asigură permanent o igienă corespunzătoare, nu prezintă pericol pentru sănătatea copilului.

Cum a fost vacanța de 7 zile în Grecia cu nepoata. fiica și ginerele

Bunicii care participă activ în viața nepoților trebuie să se informeze constant despre noile recomandări ale medicilor. Perioada diversificării este una dintre cele mai importante pentru că ce era valabil în urmă cu 30 de ani azi poate fi complet interzis.

„Atunci când devii bunic nu te ajută cu nimic faptul că ai avut de-a face cu un bebeluș în urmă cu 30 și ceva de ani. Cu nimic! Cel puțin în cazul meu. Nepoții sunt parcă și mai prețioși decât au fost copiii, iar responsabilitatea parcă și mai mare…”