Nici nu cred că mai are sens să explic cuiva, nu cred că mai e cineva care nu știe. De câteva zile, tot Facebookul s-a umplut de poze cu copii, însoțite de haștagul #37lasută. O
Ziceam, acum câțiva ani, că din cauza diversificării m-am îngrășat eu, pentru că… ați văzut și voi cum e sau poate numai la mine e: a rămas niște piureuț – hap, îl dau pe gât,
Să ne iubim necondiţionat ar trebui să fie scopul lui 2016! Am obosit să tot aud chestia asta cu iubirea necondiționată. Toți știm că trebuie să ne iubim copiii necondiționat, toți susținem că o facem,
Mă uit în jurul meu și mă copleșește tot. Am atâtea lucruri de făcut pentru a fi gata la o anumită oră din noapte și altele pentru a fi gata mâine la masa de Crăciun.
Nu știu cum să încep și cum să vă povestesc toată tărășenia, astfel încât să nu dați cu roșii în mine la final. Long story short: am fost un eveniment festiv (cu, despre și pentru
Știți diminețile acelea de iarnă când te trezești mereu cu un așa entuziasm de îți vine să te bagi în burduful pernei și să te pierzi printre fulgi? Noroc că nu sunt fulg (nici pe
Seară de iarnă, frig afară, cald și dezordine în casă. Plus un copil cu chef de alergat, spart nuci, cocoțat pe minge, lego, macao, v-ați ascunselea și am uitat ce mai era. În orice loc
Îmi amintesc cum primele luni cu Victor erau magice. Erau magice pentru că a fost un bebeluș delicios, care n-a făcut decât să sugă, să râdă și să doarmă. Dacă ați ști de câte ori
Magazin mare, încălțăminte copii, pe seară. Căutam să-i cumpăr lui Victor niște ghete de iarnă, ceva cu care să încalțe ușor, eventual cu scai și eventual și cu închidere automată, astfel încât să nu necesite
Tac. Tac de o săptămână. Era trecut de miezul nopții când Victor se foia pe noptieră (de când nu mai doarme pe mine, în toiul nopții se deplasează cu perna pe noptiera de lângă
Un weekend cu familia extinsă, pardon, cu familia mea extinsă, se rezumă automat la niște lecții de parenting. Dar lecții, nenică, nu așa… doar niște sfaturi. Nu, adevărate lecții și adevărate prelegeri despre ce trebuie
Am un băiat. Am un băiat și mă bucur că am un băiat. Am un băiat și m-am bucurat când am aflat că bebelușul din burta mea e băiat. Deci am un băiat și sunt
Scenariu clasic de toamnă târzie: mers la grădiniță, tuse, muci, stat acasă. Clasic, cum ziceam! Și cum caut mereu partea bună, azi mi-a luat ceva timp s-o găsesc. Eram obosită după o noapte cu treziri
Eram la bucătărie, pregăteam masa, când copilul mă anunță că ar bea o gură de chefir. În casa noastră, de ceva timp, chefirul nu lipsește. Nu mă întrebați cum s-a ajuns aici, presupun că sticluțele
În ultimele zile am fost mama unui butoiaș cu pulbere. Nu-mi ridici tu creionul de jos, uaaaa, plâng! Nu vrei să jucăm cărți la miezul nopții, uaaaaa, plâng! Nu vrei să jucăm un pic de
Mă trezesc când e încă întuneric afară și, de curând, am început să fiu onestă și să recunosc că acvariul îl țin mai mult pentru mine, nu pentru copil. Da, îi plac și copilului peștii,
Nu, n-o să scriu despre cum s-a dus Victor la grădiniță. S-a dus ca un lider, e un fel de șef de trib acum. Este cel mai mare din grupă. S-a curățat clasa de copiii
Îmi amintesc cum, înainte să-l am pe Victor, aveam convingerea că știu foarte bine ce înseamnă să fii mamă, ba chiar mă simțeam atât de pregătită încât aș fi putut să scriu și câteva cărți
Copilul e la mama. În zilele în care mama merge la serviciu, rămâne cu bunica mea acasă, adică străbunica lui. Îi sun cam de 5-6-7-8-9-10 ori pe zi. Astăzi, pe la ora 14, când copilul
Era seară, copilul se parcase pe canapea și se juca mai liniștit ca niciodată cu un carnețel și două creioane. Eu umblam din dulap în dulap, apoi în frigider și nu știam ce să-i propun
Cât am fost copil, am urât vacanța mare. Era așa, ca un an sabatic, dar în care fie nu ieșeam din curte și trebuia să-mi ajut bunicii la treburi gospodărești, în timp ce părinții erau
Două săptămâni. 14 zile. De două săptămâni, adică 14 zile, a avut nevoie copilul meu ca să uite tot ce a acumulat în cinci ani ai lui de viață. Tocmai ce s-a întors de la