De Ziua Adopției, și în cadrul campaniei Adopția Schimbă Destine inițiată de Totul Despre Mame și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, (ANPDCA), Rareș-Petru Achiriloaie, președintele ANPDCA, vorbește pe larg despre situația adopției în România, despre copiii care sunt încă în sistemul de protecție și care așteaptă o familie care să-i ia acasă și despre impactul pe care l-a avut simplificarea legii adopțiilor.
Iată câteva informații importante:
- 6.200 de copii se găsesc pe lista copiilor adoptabili de mai bine de 6 luni, timp în care nu s-a reușit identificarea unei familii pentru ei.
- Dacă în perioada 1997-2020 numărul copiilor adoptați era în medie de 1000-1200/ an, în 2023 au fost adoptați aproape 1400 de copii.
- Cel care a hotărât să adopte știe cel mai bine pentru ce fel de copil este pregătit și nu trebuie judecat pentru asta.
- Un copil mai mare de 6-7-8-10 ani este la fel de dornic să aibă o familie și are aceeași nevoie de iubire ca si unul de 2-3 ani.
Totul Despre Mame: Câți copii adoptabili există în evidențe în prezent?
Președintele ANPDCA, Rareș-Petru Achiriloaie: La 31 decembrie 2023, erau în evidențe 7.057 de copii care aveau deschisă procedura adopției și pentru încă 1.100 de copii urma să se demareze procedura de deschidere a adoptabilității. Însă această cifră, pentru a fi înțeleasă pe de-a-ntregul, trebuie pusă într-un context mai amplu. De exemplu, un amănunt important, care trebuie neapărat menționat, mai ales prin prisma faptului că vorbim în contextul Zilei Naționale a Adopției, este că, din acești 7.057 de copii, peste 6.200 se regăseau în profilul public. Cu alte cuvinte, asta înseamnă că ei se găsesc pe lista copiilor adoptabili de mai bine de 6 luni de la deschiderea adoptabilității, timp în care nu s-a reușit identificarea unei familii pentru ei.
De cealaltă parte, este la fel de important de menționat că, tot la nivelul lunii decembrie 2023, erau înregistrate 3.119 familii sau persoane care dețineau atestate pentru adopție.
Totul Despre Mame: Care a fost dinamica adopțiilor naționale în ultimii ani?
Pe măsură ce legislația s-a simplificat și s-a flexibilizat, numărul adopțiilor a început să crească. Ultimele modificări legislative au avut ca efect atât creșterea numărului copiilor declarați adoptabili, a numărului familiilor atestate, dar si numărul copiilor adoptați. Daca în perioada 1997-2020 numărul copiilor adoptați era în medie de 1000- 1200, am ajuns ca anul trecut să avem aproape 1400 de copii adoptați, iar în 2022 – peste 1500 și în 2021 – peste 1600…
Insist! Și aceste cifre trebuie puse în corelație cu numărul de atestate valabile la data respectivă și, totodată, cu dinamica intrărilor în sistemul de protecție specială, care, din fericire, au scăzut și ele în ultimii ani, în sensul că au ajuns tot mai puțini copii în grija statului.
Totul Despre Mame: Ce îi face reticenți pe părinții din România în fața perspectivei de a adopta?
Decizia de a adopta un copil implică, printre multe altele, acceptarea ideii că vei schimba două vieți: pe a ta și – mai important! – pe a copilului căruia urmează să-i oferi o familie. Prin urmare, această decizie este una cât se poate de personală! Și are în spate istoria particulară a fiecărei persoane, convingerile proprii, evaluarea realistă a disponibilităților și resurselor mentale, sufletești, fizice și, nu în ultimul rând, materiale ale fiecăruia… Așadar nu cred că ar trebui să vorbim despre o reticență, ci despre disponibilitatea fiecăruia, din toate punctele de vedere, de a deveni părintele unui copil și, prin urmare, ar trebui să respectăm și să acceptăm alegerile fiecăruia.
Totul Despre Mame: Care sunt tipologiile de copii cele mai căutate de părinții adoptatori? Dar cele mai puțin căutate?
Cred că ar fi oarecum cinic să vorbim despre “tipologii” de copii preferați și de altele mai puțin căutate… Un copil este un copil și bucuria pe care o aduce într-o familie este nemăsurată. Ea nu are nicio legătură cu modul cum arată, vârsta pe care o are sau eventuale afecțiuni de care suferă…
Sigur, cum explicam și anterior, decizia de a adopta un copil este una importantă, la care nicio persoană sau familie nu ajunge – sau n-ar trebui să ajungă! – fără să ia în calcul toate implicațiile ei. Este o decizie pe care o iei pe viață și trebuie să fii conștient că schimbi cu ea viața și destinul unui copil. Din această perspectivă privind lucrurile, trebuie să înțelegem și să acceptăm anumite “preferințe” pe care și le exprimă unii dintre cei care doresc să adopte, anumite criterii la care nu pot renunța atunci când decid să devină părinții unui copil din sistemul de protecție specială.
Doar cel care a hotărât să adopte știe cel mai bine pentru ce fel de copil este pregătit și sigur că nu trebuie să-l judecăm pentru asta! Dar, în aceeași măsură, noi, cei care îl ghidăm pe acest drum al adopției, avem datoria să-i explicăm că poate e bine să se gândească și la faptul că un copil mai mare de 6-7-8-10… ani este la fel de dornic să aibă o familie și are aceeași nevoie de iubire ca si unul de 2-3 ani… Cum la fel de multă nevoie de o familie și la fel de multe resurse de iubire au și copiii cu dizabilități, de exemplu, pentru că de multe ori, faptul că este menționată chiar și o dizabilitate ușoară a unui copil descurajează familia să-i mai dea o șansă acestuia. Sigur, la modul ideal, cred că aproape orice familie sau persoană care dorește să adopte și-ar dori să primească acasă un bebeluș sau un copil foarte mic, dar ar fi nerealist și nedrept să privim lucrurile așa…
Da, există, din păcate, copii care își găsesc mai greu familii sau care se văd dați deoparte pentru că sunt prea mari, au frați și nu pot fi adoptați separat sau au o problemă medicală chiar minoră sau una de comportament, care însă poate fi corectată. Repet, e și rolul nostru să le dăm soluții celor care vor să devină părinți, pentru că, uneori, aceste soluții chiar există, putem să le explicăm că pot primi în viața lor un copil chiar dacă acesta nu este “perfect”, după standardele pe care și le-au impus chiar ei. Uneori reușim și atunci retincența de la început sau prejudecățile dispar, alteori, nu…
Totul Despre Mame: A intrat în mentalul colectiv faptul că, pentru o adopție mai rapidă și mai ușoară, trebuie să alegi un copil de pe „lista copiilor greu adoptabili”. Cât e mit și cât e realitate aici?
Explicațiile de la întrebarea anterioară sunt, în linii mari valabile și aici. În ultimii ani, legea s-a simplificat mult și asta o pot spune cei care sunt realmente interesați de acest domeniu sau care au făcut demersuri concrete să adopte. Nu există o „listă a copiilor greu adoptabili”! Există un profil public, unde sunt, într-adevăr, copiii pentru care, în termen de 6 luni de la deschiderea procedurii de adopție, nu a fost identificată nicio familie. Evident că procesul de adopție este mult mai rapid dacă cei care își doresc un copil sunt dispuși să acceseze profilul public.
Ce este mit este faptul că aici s-ar regăsi doar copii “cu probleme”, iar asta este complet FALS! Sunt copii care așteaptă să-și găsească o familie a lor și încurajez pe oricine a luat decizia de a adopta să ceară să vadă profilul public, pentru că viitorul lor fiu sau fiică ar putea fi chiar acolo. Știu cazuri de părinți care au ales să consulte profilul public a doua zi după ce au obținut atestatul și tot atunci au întâlnit copilul care în numai câteva luni a fost al lor.
Totul Despre Mame: Cât durează un proces de adopție, de la începutul demersurilor și până la momentul în care părinții adoptatori iau copilul acasă?
Procesul de adopție este unul complex și dinamic, întrucât presupune o modificare permanentă a informațiilor la nivel național privind copiii adoptabili și familiile atestate care pot fi selectate în vederea inițierii unei proceduri de adopție. Este greu de indicat un termen minim clar în care persoana/familia adoptatoare să fie selectată în vederea inițierii unei potriviri practice, etapă obligatorie în procesul de adopție a unui copil. Teoretic, durata medie a unei proceduri de adopție este de un an-un an și jumătate. Și ca să rezum, cu cât familia respectivă va avea criterii mai multe și mai stricte în privința copilului pe care și-l dorește, cu atât acest termen poate fi mai lung.
În general, pentru familiile care doresc un singur copil, pentru care au deja făcut “portretul robot”- să fie mic, bebeluș dacă se poate și perfect sănătos, de exemplu – perioada de finalizare este mai mare si poate dura chiar si peste 3 ani. Sunt peste 2000 de familii care se încadrează în această categorie și sunt aproximativ 200 de copii care corespund dorințelor lor. Calcul este așadar simplu…
Totul Despre Mame: Care sunt principalele dificultăți cu care se confruntă părinții adoptatori în procesul de adopție?
Nu sunt neapărat dificultati, sunt mari diferente intre profilul copiilor adoptabili și profilul familiilor atestate.
Totul Despre Mame: Cum se monitorizează situația copiilor adoptați pentru a se asigura că aceștia sunt bine integrați și beneficiază de un mediu familial adecvat?
Sunt aspecte acoperite de legislația în domeniu. Monitorizarea postadopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi a identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă. Această monitorizarea se realizează de către direcţia de la domiciliul copilului, care are obligaţia întocmirii unor rapoarte trimestriale pe o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei.
Totul Despre Mame: În ce măsură permite legea din România adopțiile internaționale? Au fost făcute modificari legislative și în ceea ce privește adopțiile internaționale?
Potrivit cadrului legislativ în vigoare în materia adopţiei în România, adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție şi numai în următoarele situaţii:
- adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei;
- adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român;
- adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită.
Cu alte cuvinte, legea stabilește că, pentru a putea formula o cerere de adopţie internaţională a unui copil cu reşedinţa obişnuită în România, persoana/familia adoptatoare trebuie să se încadreze într-una dintre cele trei situaţii enumerate.
De asemenea, este de menționat că un copil poate deveni eligibil pentru adopţia internaţională după împlinirea unui termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a deschis procedura adopţiei, perioadă în care se încearcă identificarea unui adoptator/familii adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în România. Prin excepție, adopţia internaţională a unui copil cu reşedinţa obişnuită în România este permisă şi înainte de împlinirea termenului de 1 an, dacă adopţia sa este solicitată de o rudă până la gradul al IV-lea inclusiv sau dacă adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului. În condițiile în care reşedinţa obişnuită a persoanei/familiei este stabilită într-un alt stat și persoana/familia deține cetățenie română, conform legislației române se încadrează în procedura adopţiei internaţionale, care trebuie inițiată la autoritatea statului respectiv, ce deține competenţa în materia adopţiei internaţionale.
- CITEȘTE ȘI: Povestea adopției unor tripleți de către o asistentă maternală. ”Nu-mi pot imagina viața fără ei”
Totul Despre Mame: Există programe de formare sau consiliere pentru părinții adoptatori pentru a-i ajuta să se adapteze la noile lor roluri?
Da, această etapă face parte din procedura de adopție și este un pas importat, prevăzut de lege, în perioada în care se face evaluarea familiei sau a persoanei care a depus solicitare de obținere a atestatului de adopție. Concret, în etapa de evaluare, sunt asigurate acestor persoane serviciile de pregătire sau de consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.
Totul Despre Mame: Ce tipuri de sprijin (financiar, psihologic sau de altă natură) sunt disponibile pentru părinții care adoptă?
În afara celor enumerate mai sus, tot legea privind procedura adopției conține dispoziţii privind susținerea și stimularea adopției interne, inclusiv prin acordarea anumitor drepturi și facilități care să-i susțină pe cei care doresc să adopte. Astfel, pentru a ușura acomodarea copilului în noul mediu de viață şi pentru a crea cât mai rapid o relație de atașament între copil şi viitorii săi părinți, adoptatorul sau unui dintre cei doi soți din familia adoptatoare, care realizează venituri supuse impozitului pe venit, poate beneficia de un concediu de acomodare cu durata de maximum doi ani, precum şi de o indemnizație lunară în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei emiterii hotărârii judecătorești de încredințare în vederea adopției. De asemenea, aceștia beneficiază de o indemnizație lunară de sprijin, raportată la indicatorul social de referință, pentru fiecare copil care se încadrează în una dintre situațiile referitoare la vârstă, grad de handicap sau face parte dintr-un grup de 2 sau mai mulți frați adoptabili împreună.
Totul Despre Mame: Există o reticență cunoscută față de copiii de etnie și față de perspectiva de a adopta frați. Ce arata cifrele? Cum au evoluat aceste lucruri in ultimii ani?
Din perspectiva legislației în vigoare, etnia nu reprezintă un criteriu care poate fi menționat de cei care doresc să adopte un copil, prin urmare nu poate fi considerat nici motiv de respingere, așa încât nu există nici statistici referitoare la acest aspect. Cât privește problema fratilor care nu pot fi separați, încă de la momentul în care se încep demersurile pentru obținerea atestatului de persoană sau familie adoptatoare se stabiliște pentru câți copii va fi valabil acest atestat, astfel încât familiile respective vor decide în cunoștință de cauză dacă vor și pot să-și asume creșterea mai multor copii.
Poveștile de adopție nu sunt toate cu zâne, dar în marea lor majoritate au un final fericit. Prin Campania editorială ”Adopția schimbă destine”, desfășurată de Totul Despre Mame pe toată perioada lunii iunie, vom prezenta informații actualizate despre procedura de adopție, povești ale unor familii care au adoptat și interviuri cu specialiști despre provocările cu care se confruntă atât părinții adoptivi, cât și copiii lor. Ne dorim ca, prin această campanie, copiii care nu au putut fi crescuți de părinții care le-au dat viață să-și găsească familii noi, care să le ofere un „acasă”. Dacă vrei să ne spui și tu o poveste de adopție, scrie-ne pe contact@totuldespremame.ro.
Poți citi și alte articole publicate în cadrul campaniei „Adopția schimbă destine”:
- Adopția fraților refuzați de 11 familii. „Nu am căutat copiii perfecți, pentru că nici noi nu suntem perfecți”
- Adopția schimbă destine. Copii și părinți deopotrivă capătă o viață nouă. Una mai bună
