După o lungă și grea luptă cu infertilitatea, după tratamente FIV eșuate, în 2022 soții Georgiana și Aurelian Nichifor au hotărât să pună punct acestui capitol și să deschidă altul. Timpul trecea nemilos, casa tot goală era… Până în ziua în care au intrat în ea David și Andrada, cei doi copii adoptați.
Nimeni nu va putea spune când este momentul potrivit pentru o familie să adopte. Nu bate un gong care să anunțe asta. Pentru Georgiana și Relu lucrurile au venit exact atunci când trebuiau să vină. Decizia de a adopta a venit natural, din partea amândurora, fără niciun regret. Pur și simplu, la un moment dat n-au mai vrut să meargă pe două planuri: și tratamente, și adopție. Au pus punct unuia și l-au îmbrățișat pe celălalt. „Am plecat la drum cu prejudecăți, cu concepții total greșite, că vrem un copil de 3, cel mult 6 ani. Până am ajuns în teren, să zic așa. Până am ajuns la lista cu minuni. Când ne-am îndrăgostit și nu a mai contat nimic”, mărturisește Georgiana.
S-au oprit de două ori la aceiași copii
În august 2022 au mers la DGASPC să ceară toate informațiile de care aveau nevoie pentru a deveni părinți adoptatori. O lună mai târziu au revenit cu toate actele necesare, pentru ca în noiembrie să și obțină atestatul. Planul inițial a fost să adopte un singur copil. După două „potriviri” eșuate ( o procedură în cazul copiilor adoptați), și-au zis că e timpul să vadă lista copiilor adoptabili. Asta se întâmpla la jumătatea lui ianuarie 2023. L-au văzut pe el, pe David, care era și în plaja lor de vârstă, avea puțin peste 5 ani. „Citindu-i profilul, ne-au copleșit toate stările, toate emoțiile. Am văzut și că are o soră, Andrada, care tocmai împlinise 9 ani. Ne-am zis: OK, nu trebuie să luăm acum decizia, mergem să discutăm și mai vedem.”
Au lăsat puțin timp ca să se așeze gândurile, iar în februarie s-au dus să vadă lista încă o dată. Și tot la David și la sora lui s-au oprit. Iar și-au spus să nu se pripească, să mai caute. Doar că în ora care a urmat, au dat scroll în gol… Sufletul li se lipise deja de cei doi frați și nu era putere să-l mai smulgă de acolo. Și-au zis că ăsta-i semnul că ei sunt copiii lor. ”Ne-am uitat unul la altul și l-am întrebat pe Relu: «Ce facem?» «Îi blocăm, ce sa facem?!»”
Patru mâni care, unite, au făcut magie
La sfârșit de februarie 2023 a avut loc prima întâlnire între copii și viitorii lor părinți. A fost dragoste la prima vedere încă de când au intrat pe ușă. Totul a decurs apoi șnur. „Am plecat amândoi de acolo cu lacrimi în ochi. De fericire, de emoție. Până și cadourile cu care am venit pentru ei au fost ce trebuia. Lui David i-am dus o mașinuță care își schimba culoarea în funcție de temperatură. După ce a stat la congelator, ne-am împreunat toți patru mâinile și căldura lor a făcut magia. Culoarea mașinuței s-a schimbat din roz în alb. Clipa aceea de uimire a tuturor a fost de nedescris. Așa arată, deci, fericirea…”
13.000 de kilometri, vise, visuri…
După prima vizită, timp de două luni, până în aprilie, vizitele au fost săptămânale. Săptămână de săptămână, Georgiana și Relu au tăiat țara în două, 650 de kilometri. Ei erau la Călărași, copiii la Lugoj. „După 13.000 de kilometri, câți am adunat în total, și câteva ore dormite în mașină, pe Valea Oltului, că să ne reîncărcăm bateriile, în aprilie 2023 am ajuns cu copiii noștri acasă, pentru perioada de încuviințare. Iar din august 2023 ne-au fost încredințați definitiv. Un an a fost cu totul, dar eu aș spune două luni. Cele mai importante și mai pline: august 2022 și august 2023.”
În duminica plecării spre Lugoj, ca să aducă acasă copiii, Georgiana și Relu s-au trezit în miezul nopții, în același timp. S-au uitat unul la altul. „L-am visat pe tata”, a spus Georgiana. „Și eu pe tataie”, a spus și Relu. Bunicul care îi fusese ca un tată… Dimineață aveau să afle că și mătușa lui Relu, care locuiește cu ei în aceeași curte, îl visase pe bătrân deschizând poarta și căutând ceva cu privirea. Pentru ei, toate acestea au fost semnele noului capitol ce urma să se deschidă în viața lor, cu ei în rol de părinți.
Asistenta maternală a ajutat ca acomodarea celor doi copii să fie ușoară
Soții Nichifor s-au dedicat 100% copiilor, pentru ca acomodarea să le fie ușoară. În ziua venirii lor acasă au fost fericiți dar și temători. „Oare vor să vină? Dacă o să vrea înapoi? Cum o să fie prima noapte? Dacă nu o să le placă să-și petreacă timpul cu noi? Ce va fi?”. Însă nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Copiii au plecat cu zâmbetul pe buze de la asistenta lor maternală, un om minunat datorită căruia, spune mama, copiii au acceptat ușor schimbarea. „Am avut noroc de o asistentă maternală profesionistă care a știut să-și facă treaba, iar asta a ajutat ca și partea noastră de acomodare să fie ușoară.”
”Încă mai are momente în care nu știe să-și exprime bucuria”
David are acum 7 ani și Andrada 10. Sunt diferiți ca fire, dar au și avut experiențe diferite. Andrada este mai matură fiindcă, într-un fel, i-a fost și mamă fratelui ei. Și continuă să fie foarte atentă la tot ce se întâmplă. Este un copil iubitor și sensibil, care are încă momente în care nu știe să-și exprime bucuria. Dar învață. Oricum, s-a schimbat mult într-un an, de când a simțit că, în sfârșit, se află acolo unde trebuie să fie. „Dintr-un copil care era ușor retras, care își găsea destul de greu cuvintele pentru că începutul de viață a fost foarte greu pentru ea, azi este copilul care când intră pe poartă salută și îmbrățișează câinele.”
David este opusul ei. „Este foarte jucăuș, plin de energie și veșnic pus pe șotii, veșnic pregătit să spună sau să facă o glumă, de ne trezim că ne pufnește râsul. Pe cât sunt de diferiți, pe atât de minunați sunt și îi iubim așa cum sunt.”
„Când le va fi greu, vom fi lângă ei. Mereu.”
Fără să le fi dat ei viață copiilor, soții Nichifor au învățat să fie părinți de la propriii părinți și de la oamenii minunați pe care i-au avut și îi au alături. Au învățat să fie părinți urmându-și principiile și valorile, fără să se abată de la ele, care sunt valabile indiferent de vremuri.
După sosirea copiilor, întreaga lor viață s-a schimbat. În primul rând, prioritățile sunt altele acum. Și timpul lor s-a schimbat, dar încearcă să-l valorifice cât mai bine alături de cei mici. „Ceea ce s-a schimbat semnificativ în familia noastră este că acum știm ce înseamnă fericirea supremă: când ai copii și te simți împlinit cu adevărat.”
Pentru David și Andrada își doresc să fie sănătoși, să fie independenți, să facă în viață lucrurile care le aduc satisfacție și mândrie și să aibă și-un gram de noroc. „Să fie înconjurați de oameni frumoși și buni, cum am fost noi, și să știe că în perioadele în care le va fi greu, noi o să fim mereu lângă ei. Mereu.”
Comunicarea deschisă între parteneri, cheia unei adopții de succes
Georgiana crede că multe lucruri contează și sunt importante atunci când un cuplu decide să adopte. Dar cel mai important dintre ele este ca partenerii să-și ia un angajament unul față de celălalt. „Când e vorba de copii adoptați, decizia este foarte importantă pentru amândoi. Pentru ca în perioada de acomodare – și nu numai – să existe armonie, secretul este ca între cei doi părinți să fie o comunicare deschisă. Adică la prima ezitare, la prima nelămurire, să nu stai să zici «Ah, să nu cumva să-l supăr» sau «Fac asta de dragul ei» ori «Fac asta de dragul lui». Să existe o comunicare deschisă.”
Poveștile de adopție nu sunt toate cu zâne, dar în marea lor majoritate au un final fericit. Prin Campania editorială ”Adopția schimbă destine”, desfășurată de Totul Despre Mame pe toată perioada lunii iunie, vom prezenta informații actualizate despre procedura de adopție, povești ale unor familii care au adoptat și interviuri cu specialiști despre provocările cu care se confruntă atât părinții adoptivi, cât și copiii lor. Ne dorim ca, prin această campanie, copiii care nu au putut fi crescuți de părinții care le-au dat viață să-și găsească familii noi, care să le ofere un „acasă”. Dacă vrei să ne spui și tu o poveste de adopție, scrie-ne pe contact@totuldespremame.ro.
Poți citi și alte articole publicate în cadrul campaniei „Adopția schimbă destine”:
- Mama a doi copii adoptați la 9 și 7 ani: „Dați o șansă copiilor mari! Sunt minunați!”
- Două surori din Vaslui au fost adoptate împreună. Mama: „Nu am sentimentul că le-am adoptat, ci că sunt făcute de noi”
- Adopția fraților refuzați de 11 familii. „Nu am căutat copiii perfecți, pentru că nici noi nu suntem perfecți”
- Adopția schimbă destine. Copii și părinți deopotrivă capătă o viață nouă. Una mai bună
- Relația cu un copil adoptat. Psiholog: „El nu are nevoie de un părinte perfect, ci de un părinte rezistent”
- Adopțiile în România: „Numărul de copii adoptați crește de la an la an și tot mai puțini copii au ajuns în grija statului”
