Exercițiu de imaginație: Scufița Roșie în 2015
– Scufiţa Roşie, mămică, du-te la bunicuţa, că au apucat-o iar crizele de sciatică şi du-i, te rog, coşuleţul ăsta-n care am pus nişte d-ale gurii: o sticlă cu apă uşor mineralizată, vreo două muffins şi nişte şniţele de soia!
Copila îşi ridică scufiţa din tableta la care se joacă Dress-up Barbie:
– Mă duc, mamă, da’ stai să termin nivelul, că mai am puţin!
– Bine. Până termini tu acolo, eu îţi activez GPS-ul pe Iphone, ca să nu te mai rătăceşti ca data trecută!
Fetiţa-şi termină jocul şi se ridică fără chef. Îşi ia MP3 Playerul şi-şi bagă căştile-n urechi. Mama îi pune hăinuţa pe ea, o leagă la şireturile converşilor şi-i spune:
– Te rog să ai grijă de ecosistemul pădurii şi să nu mai rupi flori! Bine?
– Bine, mormăie fetiţa şi-şi porneşte muzica-n urechi. Se aude destul e tare coloana sonoră a serialului Violetta.
Mama o sărută pe frunte, fetiţa se şterge pe furiş şi pleacă la drum pe cărarea din pădure
De după un copac, îi apare, bineînţeles, lupul. Se repede spre ea, cu balele curgându-i pe la bot. Scufiţa, calmă, îşi opreşte muzica şi-i spune lupului pe-un ton răspicat:
– Dacă te apropii de mine cu încă un pas, te acuz de hărţuire!
Lupul se opreşte brusc. Înghite-n sec, iar expresia-i devine mieroasă, la fel ca tonul:
– Hai, pisi, nu fi rea! Mi-e o foame de lup! De când cu defrişările-astea, au dispărut din pădure o grămadă de animăluţe şi nu mai are lupul pe ce să bage-n gură!
– Cu respectul pe care-l merită orice fiinţă din lumea asta, îţi comunic faptul că alimentaţia ta nu reprezintă un aspect de interes pentru mine! Fiind totuşi o fiinţă umană, deci superioară ţie în lanţul trofic, simt că este de datoria mea să te avertizez că regimul tău nutriţional nu este benefic pentru sănătate. Aşa că îţi recomand un regim vegetarian, în virtutea a numeroase studii ştiinţifice, care atestă că acest tip de regim, din care lipseşte cu desăvârşire carnea, poate asigura totuşi aportul de substanţe nutritive de care are nevoie organismul.
Lupul se uită la ea ca… viţelul la poarta nouă (Ce nu înţeleg eu este de ce poarta nouă este mai interesantă pentru viţel decât poarta şapte, să zicem!):
– Şi-atunci, eu ce mănânc?
– Păi… Scufiţa Roşie e descumpănită pentru o secundă, dar îşi revine repede: fructe, frunze, natura, în imensa ei generozitate, ne oferă o grămadă de opţiuni. Ne trebuie doar puţină imaginaţie! Uite, îţi fac un sandviş din două frunze de brusture, între care pun… (caută frenetic cu privirea în jur) nişte mere pădureţe (se-ntinde şi ia două mere din copacul de lângă).
Lupul, înfometat, muşcă din sandviş
Scuipă rapid ce a muşcat, împroşcând-o pe Scufiţa.
– Vai, manierele tale lasă de dorit! De ce nu mesteci cu gura-nchisă? Şi, dacă nu-ţi place, scuipi delicat, într-un şerveţel. Serios, trebuie să mai şlefuim un pic comportamentul tău grobian! Oricum, acum nu am timp să mă ocup de acest aspect, e necesar să ajung la casa bunicuţei în timp util, pentru a-i livra aceste alimente pregătite cu sârg de mama.
Se îndepărtează,iar în urma ei se aude:
– Parcă-s serviciu de catering…
Bineînţeles, lupul a luat-o pe alt drum şi-a ajuns la casa bunicuţei, pe care o găseşte-n pat. Când dă buzna-n casă, bunicuţa, jenată, îşi acoperă cu pilota piciorul scos la aer.
– Vai, lupule, ce m-ai speriat!
– Bunicuţo, nu mai pot! Mi-e o foame de lup!
– Da’ n-am cum să te ajut! Sănătatea mea deficitară nu mi-a permis în ultima vreme să mă mai ocup de treburile casnice, aşa că nu am mai gătit şi nici nu am mai făcut curăţenie, după cum se vede. Dar hai să nu ne impacientăm, căci am o idee! Vino lângă mine!
Bunicuţa feeling sad împreună cu Lupu’
Bunicuţa se trage uşor la o parte, făcându-i loc şi lupului. Scoate un telefon, îşi aşază scufia pe cap şi face o poză.
– Aşa… O uploadez pe Facebook…”Bunicuţa feeling sad împreună cu Lupu’ la căsuţa bunicuţei din „Scufiţa Roşie”. Şi scriem aici (bunicuţa tastează repede): „Hai să-l ajutăm pe Lup! 1 like=1 ajutor! Nu ignoraţi! Este şi el o fiinţă care merită să trăiască!” Aşa! Acum vom aştepta să vedem câte like-uri strângem şi-o să vezi că se va rezolva!
Pe faţa (?) lupului se citeşte nedumerirea. Intră Scufiţa, care, la vederea lupului, aruncă deoparte coşul şi strigă:
– Dă-te de lângă bunicuţa mea! Ridică-ţi labele să le pot vedea!
– Dar, Scufiţo, intervine bunicuţa, acest comportament al tău nu reflectă educaţia primită! Te rog să te opreşti şi să te apropii pentru a evalua împreună situaţia!
– Bunicuţo, vârsta dumitale relativ înaintată te poate împiedica să evaluezi corect situaţia! Lupul, din familia Canidae, este un animal feroce, care, în situaţii extreme, atacă omul!
– Da, în situaţii extreme! Dar el este un animăluţ înfometat…
– Înfometarea este o situaţie extremă! o întrerupe Scufiţa. Te rog să-mi scuzi impoliteţea, te-am întrerupt!
– Nu face nimic, accept scuzele, dar trebuie să ne gândim şi la semenii noştri, cu două sau cu patru picioare! Te rog să reevaluezi situaţia!
Lupul se uită la cele două ca un spectator la un meci de tenis: ba la una, ba la cealaltă, rotindu-se alternativ. Sătul de această dispută, dar încă înfometat, se repede la bunicuţă, apoi la Scufiţă şi le devorează. Adoarme apoi, spunându-şi:
– Câteodată am impresia că sunt singura fiinţă normală din pădurea asta!
Îți place să scrii și vrei să împărtășești gândurile și experiențele tale nu numai prietenilor, ci și lumii întregi? Scrie-ne pe [email protected] și poți deveni una dintre vocile TOTUL DESPRE MAME!
