De cand nu mai avem o singura carte de puericultura, ci o suta, de cind sfaturile bunicii sunt bune de aruncat la gunoi iar ale mamei intampinate doar cu un zambet dispretuitor, de cand am pierdut reteta de crescut copii, am pierdut si ceva mult mai pretios: increderea ca ceea ce facem, facem bine.

Copilul meu nu ia in greutate conform graficelor. Unde am gresit? Baiatul meu e agresiv cu ceilalti copii in parc. Unde am gresit? Fetita mea de trei ani nu stie inca sa adoarma singura. Unde am gresit? Copilul meu nu mananca alimente de culoare verde. Of, Doamne, unde am gresit?

Sursele vinovatiei

Sentimentul de vinovatie si teama ca ai putea face ceva gresit sau chiar foarte gresit a devenit un companion de nedespartit al mamei secolului 21. Desigur, parintii si bunicii nostri foloseau metode pe care acum le consideram rudimentare daca nu chiar daunatoare. Copiii erau lasati sa planga singuri in patut pana cand adormeau, erau trimisi la cresa de la cateva luni si purtati apoi cu cheia de gat in primii ani de scoala. Erau invatati prematur sa faca la olita de cum se puteau aseza pe ea si erau obligati sa manance tot din farfurie. Parintii secolului 21 au revolutionat puericultura, au negat si abolit fiecare percept pe care vechile metode de crestere a copilului se bazau. Si ce a ramas in urma? Multe lucruri bune, idei si solutii noi dar si multa, multa indoiala, nesiguranta si sentimente de vinovatie.

“De ce nu sunt o mama buna?”

Cine mai stie in ziua de azi ce inseamna sa fii o mama buna? Un sondaj efectuat printre mamele nord-americane a relevat ca doar 10% din mamele care si lucreaza se considera mame bune, in timp ce dintre mamele casnice un procent inca mic, 24% se considera mame de nota 10. Adevarul ingrijorator este ca marea majoritate a mamelor nu cred despre ele ca sunt mame bune. Mai mult, cu cat dorinta de a fii o mama buna creste, cu cit o generatie de mame este mai preocupata de a-si imbunatati performantele in cresterea copiilor, cu atit autoevaluarea lor va fi mai slaba si sentimentele de auto-dezamagire mai profunde.

Mamele se simt vinovate ca stau prea putin timp cu copilul lor, sau ca stau prea mult timp si isi doresc cu vinovatie putin timp pentru ele, se simt vinovate ca isi tin copilul prea mult sau prea putin in brate, ca il alapteaza prea des sau prea rar, se simt vinovate ca il cearta sau ca nu il cearta indeajuns, se simt vinovate pentru sentimentul de furie care insoteste fiecare trezire in miez de noapte, uitand ca deprivarea de somn este o tortura si oboseala cronica o conditie medicala.

6 ganduri bune pentru a depasi sentimentul de vinovatie

Daca te simti coplesita de nesiguranta si vinovatie iata cateva ganduri bune care te vor ajuta:

• Asculta-ti mai degraba vocea interioara si mai putin regulile la moda in cresterea copilului.
• Stabileste-ti asteptari realiste. Nu esti mama perfecta si nici copilul tau nu este copilul perfect
• Da-ti voie sa ceri ajutor. Nu incerca sa faci totul de una singura!
• Da-ti voie sa faci greseli. Daca nu gresesti, nu ai cum sa devii un parinte mai bun.
• Vorbeste cu o alta mama. Vorbeste despre temerile si sentimentele tale si asculta problemele pe care le intampin alte mame. iti vei da seama ca nu esti singurul parinte care simte teama si nesiguranta.
• Vorbeste cu un terapeut. Uneori si o singura sedinta te poate ajuta sa iti regasesti resursele si formulezi solutii noi pentru probleme vechi de cand lumea!

Si nu uita, sentimentul de vinovatie nu te face un parinte mai bun. Ceea ce te ajuta sa cresti si sa devii un parinte responsabil este felul in care stii sa depasesti si sa rezolvi momentele dificile.