Eram şatenă cu nuanţe ciocolatii, cu o tunsoare asimetrică şi prin toată asimetria asta aveam atârnată o suviţă blondă perfectă. Părul meu era aranjat în fiecare moment al zilei. De regulă, vizitam salonul cam de două ori pe săptămână.
Aveam o manichiură şi o pedichiură impecabile. Preferam french-ul sau culorile închise. Îmi plăcea formatul pătrăţos cu unghii scurtuţe. Nu-mi plac cele luuungi deloc, mi se par incomode.
Tenul meu ajunsese ca în reclamele la cele mai bune creme. Era coală de hârtie. Obişnuiam să-mi fac măşti singură acasă, dar şi tratamente cosmetice la salon.
Dacă trebuia să ies din casă aveam nevoie de ceva timp. În primul rând, trebuia să-mi aleg hainele, pantofii şi să găsesc o variantă potrivită de machiaj. Îmi plăceau pantofii înalţi, deşi îmi erau uneori incomozi. Oricât de tare m-ar fi durut picioarele, tot dreaptă şi zâmbitoare eram. Asta o reţinusem de la mătuşa mea: lumea nu vede că te dor picioarele, vede doar o femeie care vrea sa fie elegantă, dar merge urât şi are faţa schimonosită când face asta!
În fiecare lună îmi cumpăram cel puţin un parfum şi o lenjerie sexy, era lege! Cu hainele procedam la fel, tot câte una. Una însemnând câte o ţinută din fiecare: casual, de zi, de seară etc.
Nu știu dacă am fost foarte clară, dar cam așa eram eu. În visele mele!
Mda, cam aşa mă proiectam eu pe mine în ultimele luni de sarcină, când nu aveam voie să stau în picioare nici cât să-mi fac un ceai. Eram permanent la pat, dar cu mintea liberă prin magazine și saloane de cosmetică.
Abia aşteptam să nasc şi să pot să-mi pun în aplicare visul. De-abia așteptam să fiu o mamă frumoasă!
Timpul a trecut şi am născut. M-am acomodat repede cu noul statut. Am trecut cu brio de perioada foarte grea ce a urmat naşterii. Bebe a fost atât de cuminţel şi liniştit că am reuşit să mă odihnesc suficient şi să fac şi treburi gospodăreşti. N-am avut deloc o viaţă prea grea. Copilul nu plângea, nu a avut colici, am fost o mămică foarte norocoasă.
Vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu visul meu? Nimic! E tot acolo!
Au trecut doi ani şi jumătate de când am născut şi am trecut pe la coafor de doar două ori: de ziua mea şi când am fost naşă. Şi nu cred că mai am şanse să ajung, dar nu pentru că n-aş avea timp, ci pentru că nu mă mai primesc. Am făcut de atâtea ori programare şi am sunat cu câteva ore înainte să anulez, încât nu m-am mirat că ultima oară nu mi-au mai răspuns la telefon. Vă întrebați de ce nu mă duc la alt salon? Pentru că stau în afara orașului și acesta e singurul suficient de aproape de mine încât să nu pierd chiar o zi la coafor.
Mai fentez câte o manichiură când ajung prin oraș, dar destul de rar pentru că toată lumea lucrează cu programări. În rest, totul e home-made. Orele, minutele – mai exact, de cosmetică se petrec, de obicei, seara după ce adoarme copilul. Așa se explică de ce sunt mereu mirată – mi-am greșit sprâncenele. Sau urmele de material textil de pe unghiile date cu ojă – las această operațiune ultima și, invariabil, până se usucă oja adorm. Și, oricum, prefer modelul textil în locul ojei sărite, fapt ce mă forțează de multe ori să colorez la fel ca fiul meu. Pentru că nu am timp să le șterg și să le fac din nou, le retușez dimineața, înainte să se trezească cel mic, între o gură de cafea și alegerea ținutei pentru grădiniță sau pregătirea ghiozdănelului.
Părul îmi seamănă un pic cu imaginea din vis, în sensul că e asimetric. E asimetric doar bretonul pentru că mi l-am tăiat singură în seara în care mi-am greșit sprâncenele. Nu e aranjat, ba chiar e strâns în coadă (așa pot să maschez cât de cât, din când în când, faptul că e cam murdar).
Tratamente cosmetice? De multe ori uit și să-mi dau cu o cremă pe față. Îmi aduc aminte chiar când mă pun în pat lângă copil și, ca să nu-l trezesc, bâjbâi pe noptieră după crema de gălbenele pe care o folosesc când îl schimb, și o transform în cremă de față.
Vă imaginați că sunt o epavă? Ei bine, nu. Băiatul meu crede altceva: mami moasă (mami frumoasă). Asta e tot ce contează.
Dar m-am decis ca în weekendul care vine am să-l rog pe tată să stea cu copilul și o să plec la răsfăț. O să revin cu un later edit. Voi pune chiar și poze: before & after.
Before
After
Later edit: În weekend copilul meu a avut muci și n-am ieșit din casă. Am anulat toate programările.
Citește cartea ”Dacă eu am reușit poți și tu” și află cum unele mame chiar reușesc să le facă pe toate. Aceasta este disponibilă AICI.
