Suplimentele cu vitamina D la copii. Când și în ce cantitate trebuie administrate

Andreea Popa

În mod normal, ar trebui să ne luăm viamina D de la soare. De ce recomandă atunci medicii suplimentele? Vitamina D are un rol important în dezvoltarea şi menţinerea sănătăţii oaselor. Deoarece ajută la absorbţia calciului, este necesară pentru oase şi dinţi sănătoşi.

Vitamina D este foarte importantă în special în cazul bebeluşilor, care au o creştere spectaculoasă în primii doi ani de viaţă, dar şi în cazul copiilor ajunşi la vârsta pubertăţii, când ritmul de creştere accelerează din nou.

Vitamina D este de fapt o grupă de vitamine, dar cele două forme relevante sunt vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol). Vitamina D2 se găseşte în anumite alimente, dar în cantităţi mici, în timp ce vitamina D3 se produce la nivelul pielii prin expunerea la razele solare.

În primul an de viaţă, deficitul de vitamina D la copii poate duce la rahitism carenţial, respectiv la demineralizarea oaselor.

În prezent, recomandarea generală este ca toţi copiii să primească picături de vitamina D3, încă din primele zile de viaţă.

Deficitul de vitamina D

Deficitul de vitamina D este una dintre cele mai frecvente cauze ale rahitismului carenţial. Acesta este o boală metabolică specifică copilăriei şi apare din cauza creşterii rapide din această perioadă.

În România, frecvenţa rahitismului carenţial este crescută, iar boala este un factor de risc major în morbiditatea sugarilor. Din cauza deficitului de vitamina D, poate apărea o întârziere majoră în dezvoltarea osoasă. Mai exact, oasele se demineralizează, devin fragile şi se deformează.

Necesarul de vitamina D la copii

Pentru profilaxia rahitismului, în România (şi nu numai), medicii recomandă ca bebeluşii să primească încă din primele zile de viaţă suplimente de vitamina D3. Vigantolul este cel mai des utilizat produs la noi, deoarece este ieftin şi se poate elibera gratuit pe bază de prescripţie medicală. Dar există şi alte produse, dintre care unele naturale.

Recomandarea pediatrilor este ca cei mici să primească vitamina D3 zilnic, până când împlinesc 2 ani.

După vârsta de 2 ani şi până la 7 ani, administrarea se face doar în lunile de primăvară, toamnă şi iarnă. Adică lunile care conţin litera R, pentru a fi mai uşor de reţinut.

Necesarul de vitamina D diferă de la o ţară la alta, în funcţie de condiţiile climatice. Academia Americană de Pediatrie (AAP), de exemplu, recomandă 400 UI/zi, dar în România doza profilactică a fost stabilită la 500 – 1.000 UI/zi, adică 1-2 picături de Vigantol.

Atenţie totuşi, doza optimă poate fi stabilită doar de pediatru, iar deseori ea este ajustată de ortoped, la controlul pentru displazie de şold de la 8 săptămâni. Deci că e una, sau sunt două picături, sau mai multe, nu lua această decizie de una singură, doar pentru că aşa au făcut alte mame. Numărul de picături de vitamina D3 trebuie ajustat în funcţie de ritmul de creştere al copilului, de vârsta lui, de anotimp sau de prezenţa unor afecţiuni precum sindromul de malabsorbţie.

Ideal este ca picăturile de vitamina D să fie picurate direct în guriţa copilului, deoarece fiind o substanţă uleioasă, vor rămâne altfel pe linguriţă sau pe pereţii biberonului.

Doza zilnică de vitamina D, pe vârste

Nu te baza doar pe prospect

Spuneam că Vigantolul este cel mai utilizat supliment oral de vitamina D3 în România, dar că există şi altele. Şi multe mame preferă produsele ce conţin surse naturale de vitamina D, cum ar fi extractul de lanolină, în ciuda faptului că sunt mai scumpe. Dar medicii atrag atenţia asupra unui lucru: dozele indicate de producător pot fi sub dozele minime recomandate pentru ţara noastră.

În concluzie, trebuie să-i spui pediatrului sau ortopedului pentru ce fel de supliment de vitamina D3 ai optat, astfel încât el să poată calcula exact doza optimă pentru copilul tău.

Contează modul de hrănire?

Medicii susţin că picăturile de vitamina D sunt necesare indiferent de modul de hrănire al copiilor. Adică şi cei alăptaţi, dar şi cei hrăniţi cu lapte praf au nevoie de supliment.

Laptele matern, deşi oferă toate vitaminele necesare şi are o acţiune antirahitică evidentă, conţine totuşi o cantitate relativ redusă de vitamina D. Potrivit AAP, laptele matern are o concentraţie aproximativă de vitamina D de 25 UI pe litru. Dar asta diferă şi în funcţie de nivelul de vitamina D din organismul mamei. Astfel, în unele cazuri, medicul poate recomanda şi mamei administrarea de vitamina D.

Iar în ceea ce priveşte laptele praf, deşi e îmbogăţit cu vitamina D, nu este nici el suficient. Mai mult, frecvenţa rahitismului este mai mare la copiii hrăniţi artificial faţă de cei alăptaţi.

După începerea diversificării, alte surse de vitamina D sunt ficatul de viţel, gălbenuşul de ou, ficatul de cod, somonul, untul şi lactatele nedregresate.

Vitamina D şi calciul

Unii medici (încă mai) recomandă, tot profilactic, ca bebeluşilor să li se dea în paralel cu vitamina D şi calciu. Dar această măsură nu mai este de actualitate, iar suplimentele cu calciu sunt necesare doar în cazul copiilor prematuri şi în cazul celor care mănâncă sub 400 ml de lapte pe zi.

Soarele şi Vitamina D3

Poate te întrebi de ce recomandă medicii picături de vitamina D3 dacă acelaşi lucru îl poţi obţine prin expunerea la soare? Răspunsul nu este chiar simplu. Da, vitamina D3 se obţine în mod normal de la soare, însă doar prin expunerea pielii direct acţiunii razelor ultraviolete. Deci nu e suficient să ieşiţi afară, dacă cel mic stă la umbră. În plus, dermatologii recomandă ca bebeluşii sub 6 luni să nu fie expuşi deloc soarelui. Şi tot ei recomandă ca, după această vârstă, copiii să fie daţi întotdeauna cu o cremă cu factor de protecţie mare atunci când stau la soare. Deci cantitatea de vitamina D care se va produce la nivelul pielii ar putea să fie astfel insuficientă.

În plus, există o serie de factori care scad cantitatea de vitamina D pe care o persoană o poate sintetiza de la razele solare. Printre aceştia se numără gradul mare de poluare al aerului, condiţiile meteo şi cât de multă piele este expusă la soare. De asemenea, persoanele din mediul urban, respectiv din oraşele cu clădiri înalte care blochează razele soarelui, pot avea probleme în a-şi face plinul de vitamina D. Contează şi gradul de pigmentare al pielii: persoanele cu pielea mai închisă la culoare au nevoie de o expunere mai îndelungată la soare faţă de cele cu pielea deschisă la culoare pentru a sintetiza aceeaşi cantitate de vitamina D.

Semne de rahitism

Există şi copiii care ajung să sufere de rahitism în ciuda faptului că administrarea de vitamina D s-a făcut corect. Acest lucru se întâmplă de obicei atunci când copiii au o creştere spectaculoasă, mult mai accelerată decât media şi decât cea anticipată de medic. De aceea, sunt extrem de importante controalele regulate la medic, pentru ca numărul de picături de D3 să poată fi ajustat din timp, atunci când este cazul.

Şi copiii născuţi prematur, mai repede de 37 săptămâni, au un risc mai mare de a dezvolta modificări rahitice.

Printre semnele rahitismului carenţial se numără lipsa poftei de mâncare, paloarea pielii, transpiraţia abundentă în zona cefei, fruntea proeminentă, fontanela anterioară mărită.

Pot apărea semne clinice şi la nivelul toracelui (mătănii costale, şanţ submamar Harrison, stern înfundat sau proeminent, deformarea claviculelor etc).

Copilul poate suferi de dureri de mâini sau de picioare, din cauza curbării anormale a membrelor inferioare sau din cauza apariţiei brăţărilor rahitice (îngroşarea extremităţilor radiusului şi tibiei).

La copiii cu deficienţă de vitamina D există o tendinţă crescută de fracturare a oaselor. De asemenea, imunitatea lor este mai scăzută, deci riscul de infecţii este mai mare.

Pentru diagnosticul de rahitism este nevoie de analize medicale şi nu este suficient doar consultul copilului.

Tratamentul constă tot în administrarea de vitamina D, dar în alte doze, iar vindecarea este sigură, deşi lentă (de regulă 2 luni, maxim 6 luni).

Supradozarea de vitamina D

Dacă prea puţină vitamina D poate duce la rahitism, supradozajul poate determina depunerea calciului pe rinichi (nefrocalcinoza) cu formarea aşa-numitelor “pietre la rinichi”. Semnele unei doze prea mari de vitamina D sunt lipsa poftei de mâncare, vărsăturile ce nu sunt cauzate de o altă afecţiune din organism, constipaţie, sete inexplicabilă şi scăderea tonusului muscular.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa