Terapia prin dans şi muzică - Totul Despre Mame

Terapia prin dans şi muzică nu înseamnă doar să cânţi cântecele şi să dansezi împreună cu copilul tău. Terapia presupune programe special concepute pentru copiii cu diferite dizabilităţi şi afecţiuni, organizate de persoane cu o pregătire serioasă în domeniul artei şi mai ales al psihoterapiei. Prin metodele folosite, atent alese şi create în funcţie de tipul fiecărei afecţiuni, copiii sunt ajutaţi să se integreze mai bine în mediul înconjurător, să îşi depăşească obstacolele de ordin fizic, psihic, cognitiv şi social cauzate de afecţiunile de care suferă. Copiii fac mişcare şi interacţionează într-un mediu plăcut şi în care se simt apreciaţi şi, cel mai important, acceptaţi aşa cum sunt.

Cine poate face astfel de terapie?
Muzica şi modul în care corpul nostru reacţionează faţă de aceasta prin dans fac parte din natura umană. Ritmul este un prilej de bucurie pentru oricine, de la mic la mare. Cercetătorii au descoperit că pentru a “traduce” muzica, creierul uman foloseşte aceleaşi circuite neuronale ca şi în cazul vorbirii. Sunetele sunt traduse însă nu în cuvinte, ci în mişcări corporale, în mod “instinctiv”. De câte ori nu ne-am trezit oare că batem ritmul cu piciorul sau cu degetul în masă fără ca măcar să ne dăm seama? Pe acest tip de reacţie cerebrală mizează terapeuţii atunci când fac terapie cu copiii pentru următoarele afecţiuni:

tulburări din spectrul autist (TSA);
ADHD;
retard de dezvoltare psiho-emoţională;
dizabilităţi de învăţare;
probleme de respiraţie cauzate de diverse traume şi fobii emoţionale;
copii abuzaţi sexual;
copii hipoacuzici;
copii cu diverse dizabilităţi fizice.

Cum funcţionează şi care sunt rezultatele?
Alina Porumboiu, terapeut în cadrul proiectului Diversitate în relaţionare şi co-organizator al atelierului de dans experimental Explor-DArtE, explică: „Corpul are inteligenţa de a comunica mai mult decât o pot face cuvintele, ajutat fiind de legăturile pe care creierul uman le face în mod natural între muzică şi mişcare. În cadrul grupului terapeutic, specialiştii creează înainte de toate o atmosferă plăcută, în care copiii să se simtă în siguranţă. Se lucrează cu particularităţile fiecărui copil şi fiecărei probleme. Pentru copiii cu autism, de exemplu, se ţine cont de refuzul lor de a avea contact fizic cu alte persoane şi se încearcă crearea unei relaţii empatice şi de încredere între terapeut şi copil, scopul principal al fiind acela de a-l ajuta pe copil să îşi construiască o imagine corporală proprie şi de a-l ajuta să-şi exteriorizeze energia (auto)agresivă.”

În cadrul grupului terapeutic, prin joacă, însoţită întotdeauna de muzică, copiii învaţă să se simtă acceptaţi şi valorizaţi, învăţând tehnici de a-şi îmbunătăţi punctele slabe. Se folosesc instrumente de percuţie pentru a-şi exterioriza furia sau teamă acumulată. Deasemenea, problemele de echilibru, orientare spaţială, percepţie a propriului corp şi pe cel al celorlalţi oameni sunt în atenţia terapeutului care se foloseşte de dans în grup, jocuri pe echipe sau jocuri de rol pentru a-şi stimula micuţii pacienţi să descopere singuri metode atractive de învăţare şi relaţionare. Prin muzică ei învaţa să fie atenţi şi să aibă reacţii de răspuns atunci când li se cere acest lucru. Copiii devin mult mai încrezători în ei înşişi şi în capacităţile lor de a face noi achiziţii.

Putem face şi acasă terapie prin dans şi muzica?
Bineînţeles că orice contact pe care îl au copiii noștri cu muzica şi mişcarea nu le poate face decât bine! Însă terapia înseamnă însă cu mult mai mult. Poţi să apelezi la un terapeut cu experienţă şi să îi ceri câteva sfaturi “pentru acasă”, speciale pentru copilul tău. O va face cu plăcere. Iată şi din partea noastră câteva idei generale:

Procură-ţi câteva instrumente muzicale de mici dimensiuni şi CD-uri cu muzică pentru copii.

Arată-i copilului zgomotul pe care fiecare obiect din casă îl face; loviţi în capace, căni, uşa, jucării de plastic şi de lemn etc.

Instrumentele de suflat sunt şi distractive şi folositoare. Un fluier banal îl va învăţa pe cel mic cum să îşi folosească respiraţia pentru a produce sunete.

Ar fi bine să înveţi cântecele despre tot felul de jucării pe care le are cel mic sau despre părţi ale corpului pe care să le cântaţi împreună: Iepuraş coconaş, Trenuleţul, Degeţelele, Ochişorii, nasul, guriţa etc sunt doar câteva.

Însoţeşte fiecare cântec de mişcări ale corpului. Arată-i şi pune-l să imite cum fuge căţelul, cum se spala pisica, cum răsare soarele etc.

Alege cântece cât mai ritmate. Frazele muzicale care se repetă, clar şi simplu structurate sunt cele pe care creierul le reţine şi procesează cel mai uşor.

Orice lucru se învaţă mai repede dacă este pus pe muzică. Adaptează melodii cunoscute pentru activităţi cotidiene: ne îmbrăcăm, facem băiţă, punem jucăriile în coş etc.

Lucrul cu un copil cu dizabilităţi implică în general o abordare complexă, iar multe dintre terapiile de care are nevoie pot fi obositoare sau costisitoare. Nu minimiza însă beneficiile terapiei prin dans şi muzică! Poate că nu va aduce schimbări peste noapte, dar cu siguranţă va îmbunătăţi starea emoţională atât a copilului tău cât şi a ta, ca părinte.