Epilepsia la copii: cum acționăm dacă copilul nostru are convulsii
Ca aproape orice altă problemă de sănătate a copiilor noştri, epilepsia apare pe neaşteptate. Nu suntem pregătiţi atunci când se întâmplă prima criză, nu ştim ce să facem şi încotro s-o apucăm.
Atunci când am trăit prima convulsie a Sânzianei, nu mai fusesem niciodată la un neurolog pediatru, nu ştiam unde pot găsi unul şi habar nu aveam ce e un EEG (electroencefalogramă – o înregistrare şi interpretare a activităţii electrice a creierului). Fata mea cea mare făcea frecvent febră de peste 40 de grade C când era mică şi pediatrul ne avertizase că e posibil ca, la un moment dat, să asistăm la o convulsie febrilă. Ne sfătuise să avem în casă Desitin Diazepam, un medicament ce se administrează intrarectal în cazul unei crize. Îl cumpărasem, dar – din fericire – nu avusesem ocazia să îl folosesc.
Cu Sânziana, însă, am învăţat treptat şi unde sunt principalele clinici de neurologie pediatrică din România, ce este un antiepileptic şi cum şi când trebuie administrat.
Așadar, iată mai multe informații despre epilepsie, despre diferențele dintre convulsiile febrile și o criză de epilepsie și câteva indicații de prim ajutor în cazul în care copilul vostru are o convulsie.
Apariția convulsiilor febrile nu înseamnă epilepsie
Epilepsia afectează una din 100 de persoane, însă procentul celor care suferă o convulsie în timpul vieţii este mult mai ridicat – spre 5%.
Cele mai frecvente convulsii sunt cele febrile, care apar de obicei la copiii între şase luni şi 5 ani, iar în cele mai multe cazuri acestea sunt fără urmări. De asemenea, apariţia convulsiilor febrile nu înseamnă automat un diagnostic de epilepsie. Acesta poate fi pus numai în cazul în care crizele se repetă sau dacă prima convulsie este chiar un status epilepticus, respectiv o criză cu o durată de peste 15 minute.
Copiii pot suferi convulsii febrile provocate de o stare febrilă mare (39-40 grade) şi atunci când temperatura creşte foarte rapid. În schimb, crizele de epilepsie pot avea loc şi în stare febrilă, dar şi în afebrilitate.
Indiferent de context, o criză generalizată tonico-clonică (care cuprinde întreg corpul şi este caracterizată prin mişcări ritmice ale membrelor) este extrem de greu de privit. Medicii spun că cele mai multe crize rămân fără urmări. După o primă convulsie, urmează obligatoriu un consult.
Este bine de știut că, de cele mai multe ori, după o criză generalizată tonico-clonică, copiii cad într-un somn profund, de refacere. La prima convulsie a Sânzianei, care a avut loc cu febră, am chemat ambulanţa, care ne-a dus apoi la cel mai apropiat spital de urgenţă. Şi medicul de pe salvare şi pediatrul de la spital ne-au întrebat ce măsuri am luat pentru a scădea febra şi ne-au explicat că se intervine în paralel pe temperatură şi criză. La câteva ore după stabilizare, un neurolog i-a făcut un consult de specialitate. Pe lângă analizele de sânge, care caută o eventuală infecţie sau valori anormale ale calciului, magneziului sau glicemiei, care pot, la rândul lor, declanşa, în unele situaţii, convulsii, pot fi recomandate şi unele teste tipice neurologiei – EEG, tomografie sau chiar RMN. În unele cazuri, aceste teste sunt recomandate de medic doar pentru a elimina posibile cauze şi ele nu reprezintă în sine un motiv de îngrijorare.
De cele mai multe ori, veţi pleca acasă cu recomandări în privinţa gestionării temperaturilor ridicate şi a unei eventuale viitoare convulsii, precum şi cu cea de a reveni la consult după aproximativ trei luni. Dacă un copil a avut o primă convulsie febrilă sau afebrilă este recomandat ca părinţii să aibă mereu la îndemână Desitin Diazepam.
Când se pune diagnosticul de epilepsie
Diagnosticul de epilepsie – care apare după repetarea mai multor crize – se referă, din păcate, numai la manifestări şi reprezintă o recomandare de tratament antiepileptic. O întrebare extrem de importantă pentru părinţii copiilor cu epilepsie – de ce? – rămâne cel mai adesea fără răspuns. Este aşa-numita epilepsie idiopatică, diagnostic care se pune în mai mult de jumătate din cazuri.
În afară de crizele generalizate tonico-clonice, care sunt cele mai impresionante şi, din această cauză, şi cele mai cunoscute, există şi alte moduri în care epilepsia se poate manifesta: crize atonice, de absenţă, mioclonice, parţiale simple, parţiale complexe, în fiecare dintre ele prezentarea fiind diferită.
Pentru fiecare dintre aceste forme există tratamente specifice, de durată, care se introduc şi, mai ales, la care se renunţă treptat. Scoaterea bruscă a unui tratament antiepileptic poate atrage o creştere a frecvenţei crizelor.
Primul ajutor în cazul unei crize de epilepsie:
Iată cum poţi oferi primul ajutor în caz de convulsie:
– copilul trebuie aşezat pe o parte, pe podea sau într-un loc sigur, unde nu se poate răni;
– i se eliberează căile respiratorii (se descheie hainele);
– persoana prezentă va suna la 112;
– convulsia trebuie cronometrată şi ar fi bine să fie şi filmată sau descrisă cât mai exact pentru a o prezenta medicului;
– nu i se introduce nimic în gură în timpul convulsiei.
Aici puteți vedea un film în care se exemplifică cei 7 pași pe care trebuie să îi urmezi în cazul în care ești de față când cineva are o convulsie.
Dacă vrei să afli mai multe despre epilepsie, poţi completa acest chestionar.
Despre sindromul Dravet, o formă rară și foarte gravă de epilepsie, am vorbit în emisiunea Totul despre mame de astăzi, 23 aprilie (în reluare miercuri de la ora 08.30).
