Depresia la copii

TOTUL DESPRE MAME
depresia la copii

Cum să recunoaștem depresia la copii

De multe ori, părinții nu acceptă faptul că și copiii pot fi deprimați și pun eventualele schimbări de comportament ale celor mici pe seama unor toane de moment, a răsfățului sau a proastei educații. Depresia la copii se manifestă adeseori altfel decât prin tristețe: copiii pot deveni anxioși, se pot îmbolnăvi des sau pot părea foarte plictisiți. Haideți să aflăm împreună cum resimt copiii depresia.

Depresia la copii se poate manifesta prin îmbolvăriri repetate

„Mami, nu fi supărată pentru că m-am îmbolnăvit iar”

Ştiu că astăzi trebuie să lipseşti de la serviciu pentru că eu m-am îmbolnăvit din nou. Am febră mare, am iarăşi infecţie în gât și te-am auzit spunând că poate fac otită din nou. Ştiu că şefului tău nu îi place ca tu să lipseşti de la muncă şi că vei lucra ore în plus săptămâna viitoare, nu îmi place când lucrezi mult şi vii târziu acasă… Aş vrea atât de mult să poţi ajunge odată cu mine acasă, la prânz şi să stăm, să ne jucăm, să citim poveşti, să ne uităm la televizor, să ne aranjăm părul împreună sau să îmi dai cu lac cu sclipici pe unghii. Ce frumos ar fi să vii devreme acasă! Ba nu, mai frumos e când nu mai pleci deloc! Aşa, ca astăzi. Astăzi stai acasă toată ziua, cu mine, o să îmi aduci ceai din acela bun cu multă lămâie, o să mă mângâi mult, o să râzi mult şi o să te văd mult! Azi o să fie o zi tare frumoasă, mami, nu-i aşa?

Depresia la copii poate determina competivitate crescută

„Da! FB pe linie! Sunt cel mai bun!”

Da! Da! Da! Mi-a ieşit FB pe linie! Asta e mai tare decât punctajul maxim de la Cangurul Matematic de săptămâna trecută! Mama şi tata vor fi atât de mândri de mine! Or să fie bucuroşi şi n-or să mai fie supăraţi pe mine. Or să mă iubească mult. Poate tata o să vrea să ieşim la fotbal sâmbătă! Da! I-a spus şi doamna învăţătoare că sunt cel mai bun din şcoală la matematică! Poate că diseară vine şi stă lângă mine până adorm. Îmi e atât de urât seara… Mama şi tata vor fi iarăși fericiţi, aşa cum îi văd eu în pozele lor de demult.

Depresia la copii poate provoca eșec școlar

„Totul este greu la şcoală”

Nu vreau să mai merg la şcoală… Totul e atât de greu acolo! Lecţiile despre tot felul de lucruri care nu mă interesează. Toţi colegii mei sunt buni la învăţătură, numai eu sunt un prost. Iau numai calificative proaste. Dacă nu m-ar ajuta tati la lecţii, aş rămâne repetent, aşa cred… Aici la şcoală nu îmi place. Nu se joacă nimeni cu mine. Când învățătoarea mă ceartă nici nu aud ce spune, mă uit în gol. Aş vrea să nu mai merg la şcoală. Aş vrea uneori să plec departe de aici. Sau să mor…

Copiii deprimați se autoînvinovățesc

„Părinţii mei s-au despărţit din cauza mea”

Dacă aş fi cumpărat pâine la timp, dacă aş fi făcut curat în casă în locul mamei… Ea e mereu atât de obosită… Atunci sigur mama şi tata nu s-ar mai fi certat aşa de rău şi nu ar mai fi divorţat. Trebuia să organizez ceva de aniversarea căsătoriei lor, ceva frumos, cum am văzut în filme. Atunci ei ar fi dansat, ar fi râs şi s-ar fi iubit iar şi nu s-ar mai fi despărţit. Nu sunt bun de nimic. Nu am reuşit să îi ajut să nu se mai certe. Oricum, dacă nu ar fi avut copii, sigur ar fi arătat că oamenii din filme – s-ar fi plimbat şi ar fi râs şi nu s-ar mai fi despărţit niciodată. E numai vina mea, că sunt gălăgios și dezordonat”.

Lenea poate avea drept cauză depresia

„Sunt plictisit”

Sunt plictisit. Nu am chef să fac nimic. Nu am chef de şcoală, de antrenamente sau de parc. Cred că nici la petrecerea Sabinei nu am să mă duc. Tot timpul joacă jocuri prosteşti de care eu acum nu am nici un chef! Mai bine rămân acasă. Îi cer lui tata telefonul şi o să stau aici în pat până e cina gata. Măcar de nu m-ar lua mama la cumpărături. Ar fi aşa de bine să rămân singur acasă. Aici e linişte şi bine…

Agresivitatea și opoziția pot fi determinate de depresie

„Nu vreau să strâng lucrurile în camera mea! Ai înţeles?”

Ei şi, ce dacă am ţipat aşa la mama? A meritat-o! Toată ziua mă bate la cap. Face atâta caz din orice. Se mai şi supăra că i-am tras una lui frate-miu. Şi el a meritat-o! Nu vreau să strâng nici o haină, nu vreau să mă pună ea să fac nimic! Şi să mă mai scutească cu toate sfaturile şi pupicii şi prostiile alea. Asta sunt – prostii! Şi ea e o proastă!

Anxietatea este adesea felul în care se manifestă depresia la copii

„Mi-e frică…”

Ştiu că sunt băiat mare şi nu ar mai trebui să îmi fie frică. Frica e pentru bebeluşi. Nu ştiu de ce, dar de la o vreme îmi e frică de multe lucruri. Înainte nu eram aşa, eram foarte curajos! Acum uite, îmi e frică să dorm singur, îmi e frică să rămân singur în casă chiar şi câteva minute, cât coboară mama până la magazin, îmi e frică să nu intre cineva pe fereastră. Uneori mă gândesc că mami şi tati ar putea avea un accident în drum spre serviciu şi atunci aş rămâne singur. Şi iar mi se face frică. Ori că s-ar putea îmbolnăvi şi ar muri. Aş vrea să stau lipit de mami tot timpul, să nu o mai las să plece nicăieri şi să nu îmi mai fie frică niciodată.

Strigăte de ajutor pe mai multe voci

Îmbolnăviri repetate, note foarte bune, regrese şcolare, autoizolare, autoînvinovățire, lene, agresivitate verbală şi fizică, anxietate: toate acestea sunt manifestări ale depresiei la copii. La vârste mici, simptomele depresiei variază foarte mult, și deseori trec neobservate, fiind confundate de către adulţi cu etapele obișnuite ale maturizării. În realitate, ele nu sunt altceva decât strigăte de ajutor, pe mai multe „voci”: emoţionale, cognitive, fizice (senzaţii de rău) sau comportamentale. Copiii nu au încă pe deplin dezvoltată capacitatea de a traduce şi de a numi ceea ce simt. Tocmai de aceea un copil deprimat va lua sentimentele sale ca făcând parte din „viaţă” şi le va externaliza în forme uneori greu traductibile pentru părinţi. Este foarte important să ne reamintim că ceea ce prin ochi de adult se poate vedea ca o situaţie firească, pentru copil ea poate fi ceva copleşitor.

Anumite schimbări de comportament pot fi cu uşurinţă decodate de către părinţi (copilul are rezultate slabe la învăţătură, devine dintr-odată trist, retras, anxios sau agresiv), depistând deseori la timp primele simptome ale depresiei celui mic. Există însă şi manifestări mai subtile ale depresiei, care pot păcăli cu uşurinţă părinţii, precum îmbolnăvirile repetate sau lenea.

Ceea ce în ochii adulţilor poate trece drept lene, poate fi un strigăt de ajutor al celui mic: „Mă simt depăşit, nu mai văd rostul lucrurilor!”

Poate că şi tu crezi că depresia copilului nu poate să fie un lucru atât de grav și poate crezi că va trece cu ceva mai multă joacă sau cu o zi de alint. Din păcate, ea este la fel de serioasă ca şi în cazul persoanelor mature, mai mult de jumătate dintre adulţii care au dezvoltat o formă de depresie recunoscând semne ale acestei afecţiuni încă din perioada copilăriei sau adolescenţei. Nu trece cu vederea nicio schimbare semnificativă pe care o remarci la copilul tău: ea poate fi doar vârful unui aisberg. Nu ezita și apelează la ajutor specializat, cât mai repede.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa