Cât este de grav să țipăm la copii?

TOTUL DESPRE MAME
țipăm la copii
Este foarte important să te gândeşti cât de des ţipi la copil, ce anume îi spui atunci când țipi şi ce alte evenimente se petrec în viaţa lui.

Ce se întâmplă atunci când țipăm la copii? Oare există vreun părinte care nu a țipat niciodată la copilul lui? Oare există vreo mamă care nu a ridicat tonul atunci când copilul și-a șters mâinile murdare de sos de roșii pe sacoul ei bej? Oare există vreun tată care nu a început să urle atunci când și-a găsit laptopul decorat cu gem de zmeură? Și oare câți dintre acești părinți au țipat la copii fix în prima zi în care și-au propus să nu mai ridice tonul, orice s-ar întâmpla?

Știm că mulţi părinţi se îngrijorează că le pot face rău copiilor atunci când țipă la ei, dar, cu toate astea, ajung invariabil să ridice tonul la cei mici. În funcție de stilul familiei și de personalitatea copilului, țipatul îi face pe cei mici să fie neîncrezători sau temători, putând, astfel, să fie foarte dăunător.

Este foarte important să te gândeşti cât de des ţipi la copil, ce anume îi spui atunci când țipi şi ce alte evenimente se petrec în viaţa lui.

Care sunt nevoile copiilor?

Copiii au nevoie:

  • să se simtă iubiţi;
  • să se simtă în siguranţă;
  • să se simtă apreciaţi;
  • să simtă că cineva le poartă de grijă;
  • să simtă că pot reuşi anumite lucruri;
  • să poată fi de ajutor;
  • să aibă şansa de a explora şi a experimenta lucruri noi.

Dacă îi vorbești unui copil într-un mod care afectează oricare din nevoile menţionate mai sus, dezvoltarea sa emoțională poate fi afectată.

Câte bordeie, atâtea obiceie 

  • Unele familii sunt gălăgioase. Este obişnuit ca, într-o familie în care se vorbeşte tare şi se ţipă, copiii să se obişnuiască cu zgomotul, iar şansele să fie afectaţi sunt mici. Este grav doar atunci când ţipetele sunt jignitoare sau menite să-i sperie pe cei mici.
  • Uneori, copiii din aceste familii au probleme la şcoală, din cauză că nu ştiu să reacţioneze atunci când li se spune ceva pe un ton scăzut, calm.
  • Dacă părinţii țipă la copii când sunt nervoşi, atunci cei mici percep furia din tonul adulților şi li se face frică.
  • Dacă părinţii țipă unul la altul, copiii se pot speria pentru că nu se mai simt în siguranță.
  • Dacă părinţii se critică unul pe celălalt de faţă cu copiii, pot pune în pericol încrederea celor mici în ei înşişi, întrucât fiecare părinte constituie o parte din ei.
  • Dacă o familie este obişnuită să ridice tonul în aproape orice conversaţie, copiii nu au șansa să învețe cum să devină buni ascultători şi cum să acorde o şansă şi altora să vorbească.

CITEȘTE ȘI: Ce se întâmplă cu mintea copilului atunci când părinții se ceartă?

Ce simt copiii când țipăm?

  • Capacitatea copiilor de a face faţă la zgomote puternice şi strigăte diferă de la un caz la altul.
  • Unii copii par să nu bage în seamă țipetele, iar alţii tresar când aud voci puternice şi sunt deranjaţi în mod evident de ele. Aceşti copii pot deveni anxioși dacă se ţipă mult în casă.
  • Mulţi bebeluşi şi copii foarte mici se pot speria de strigăte, în special de cele ale bărbaţilor care au voci puternice şi adânci.
  • Este important să analizezi reacţia copilului şi să nu continui comportamentul care îl sperie şi care îl face să se simtă nesigur.

Ce spunem când țipăm la copii?

  • Asemenea sentimentelor de furie care acompaniază uneori ţipatul, cele mai importante efecte asupra copiilor îl au cuvintele spuse.
  • Orice acțiune care afectează în mod regulat stima de sine a copilului poate fi dăunătoare.
  • Ar putea ajuta să te gândeşti la ceea ce simți, pentru a evita transmiterea mesajelor periculoase. De exemplu, mesajul „Am avut o zi groaznică şi am nevoie de o pauză” este mult mai puţin dăunător decât „Mereu îmi strici ziua!”
  • Copiii, în special cei mici, se judecă pe ei înșiși în funcţie de opiniile părinţilor, aşa că orice vorbe critice pot fi dăunătoare.
  • Cuvintele care ameninţă sentimentele de siguranţă ale copiilor sunt, de asemenea, nocive.

CITEȘTE ȘI: Vocea ta. Copilul, oglinda mamei. Când ea e o furtună de nervi, copilul devine vijelie

Ce vorbe pot fi nocive pentru copii 

Evită să exprimi lucrurile de mai jos, oricât ai fi de nervoasă.

  • Ameninţări – „Dacă faci asta din nou, voi pleca…”
  • Lucruri care spun că viaţa ar fi mai bună dacă nu ar exista copiii – „Dacă nu aveam copii, am fi putut cumpăra o maşină nouă…”, „Nu te mai suport…”
  • Comparaţii – „De ce nu poţi fi la fel de ordonat ca sora ta?”
  • Etichetări – „Eşti murdar, dezordonat, leneş, obraznic, prost, o pacoste, un bătăuş, gras, timid, fără speranţă…”
  • Învinuiri – „Mă faci să mă simt rău, obosit, supărat…”, „Îmi dai o mare durere de cap.”
  • Subminări – „Te mişti prea încet.”
  • Descurajări – „De ce trebuie să greşeşti mereu?”

Conştientizarea cauzei

  • Ţipatul poate fi rezultatul incapacităţii de a stabili o limită înainte ca cel mic să întreacă măsura şi să te enerveze.
  • Este important să fii în măsură să recunoşti când e nevoie să opreşti ce se întâmplă, înainte de a se ajunge la această limită.
  • De îndată ce consideri că se întâmpla acest lucru, e nevoie să vă opriți din ceea ce faceți și să schimbați ritmul. De exemplu, staţi cu toţii jos şi preparaţi-vă ceva de băut, uitaţi-vă la un DVD sau la un film, citeşte-i copilului povestea preferată, jucaţi un joc pe care să îl îndrăgiţi, ieşiţi la o plimbare.

CITEȘTE ȘI: Îți jignești copiii? Le distrugi pe viață stima de sine

Ce altceva pot face părinţii 

  • Spune-le copiilor că îi iubeşti şi că ești mândră de ei, astfel încât să compensezi momentele ocazionale când le spui lucruri dăunătoare.
  • Spune-le celor mici că şi greşelile sunt importante, deoarece reprezintă o modalitate de învăţare.
  • Fă-i pe copii să simtă că le preţuieşti ajutorul.
  • Dacă eşti o persoană gălăgioasă și care vorbeşte tare în mod natural, explică-le copiilor că acesta este modul în care vorbeşti tu şi că nu eşti supărată pe ei.
  • Dacă ai o divergență cu partenerul, încearcă să rezolvi problemele departe de ochii copiilor.
  • Dacă eşti supărată pe copii, ia-ţi câteva minute înainte de a le spune acest lucru – bea un pahar de apă, ascultă nişte muzică, uită-te pe geam sau fă orice te ajută să te calmezi.
  • Dacă începi să ţipi, încearcă să nu spui lucruri care i-ar putea răni sau demoraliza pe copii.
  • Dacă ţipi tu, este foarte probabil ca şi copiii tăi să o facă. Ei doar te copiază, nu încearcă să îţi răspundă cu aceeaşi monedă.
  • Decât să ameninţi, mai bine discută despre ceea ce ţi-ai dori. De exemplu „Vreau să mă ajuţi să ridic jucăriile”.
  • Ascultă-te şi fii atentă la modul în care exprimi lucrurile.
  • Dacă lucrurile devin prea stresante pentru tine şi te simţi nervoasă pentru o lungă perioadă de timp, caută să primeşti sprijin din partea partenerului, a unui prieten sau a unui psiholog.
  • Ţine minte că nu ceea ce faci ocazional le dăunează copiilor, ci acele lucruri care se petrec în mod repetat. Dacă în mare parte a timpului relaţia voastră este una bună, atunci acest lucru contează mai mult decât faptul că într-o dimineață, în drum spre grădiniță, ai țipat la ei și le-ai spus că se mișcă asemenea unor melci adormiți.

Citește cartea ”Părinți liniștiți, copii fericiți„ a dr. Laura Markham și află cum poți deveni un părinte mai bun. Cartea este disponibilă AICI.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa