Sisteme alternative (3)

TOTUL DESPRE MAME

De vorbă cu mămicile despre sistemele alternative de învăţământ preşcolar

Pentru că multe dintre noi tocmai am pregătit săculeţul pentru prima zi de grădiniţă, ne-am propus să facem o trecere în revistă a sistemelor alternative de învăţământ preşcolar şi să aflăm cu ce se mănâncă sistemele Step by Step, Montessori, Waldorf şi Reggio Emilia. Astazi vom vorbi despre sistemul Waldorf.

 

Despre sistemul Waldorf

Bazat pe cercetarea spiritual-ştiinţifică a lui Rudolf Steiner, filozof austriac, om de ştiinţă, pedagog şi artist, sistemul de educaţie Waldorf este o mişcare de şcolire independentă reprezentată în peste 800 de centre în toată lumea. Rudolf Steiner a fost unul dintre primii pedagogi care a recunoscut importanţa copilăriei timpurii în dezvoltarea individuală de mai târziu şi a creat instrumente de abordare a procesului de educare în funcţie de vârstă.

Fundamental în educaţia Waldorf este recunoaşterea faptului că fiecare fiinţă umană este unică şi trece prin diferite etape de dezvoltare. Responsabilitatea pedagogiei este să răspundă nevoilor fizice, sociale, emoţionale, intelectuale şi spirituale specifice fiecărei faze de dezvoltare. („Cu multă căldură izvorâtă din iubire conştientă pentru copil, ajutate de activităţi potrivite trupului şi sufletului său, şi oferindu-i o hrană sănătoasă, contribuim alături de părinţi la devenirea copilului ca OM.”)

Educaţia copiilor devine vie prin activităţile artistice (pictură, desen, modelaj şi lucru manual), teatru, meşteşug in lemn, jocuri, muzică pentatonică, basme.

Sistemul alternativ Waldorf este implementat în România atât în instituţii de stat, cât şi private. Părinţii şi copiii pot opta pentru acest sistem de educaţie de la grădiniţă până la liceu. Liceele Waldorf din Bucureşti, Timişoara sau Iaşi au avut rezultate peste media ţării la examenele anuale de bacalaureat. Aflaţi mai multe detalii pe site-ul Federaţiei Waldorf.

 

De vorbă despre sistemul Waldorf cu Oltea Tudose, mama Dorei şi a lui Matei

1. Ce v-a atras la filozofia Waldorf?

Educaţia Waldorf ia în considerare omul ca fiinţă întreagă din punct de vedere fizic, mental şi spiritual şi acompaniază dezvoltarea copiilor sub toate aspectele – aceasta este descrierea foarte pe scurt a acestui sistem. Educatorii nu “educă” în sensul cunoscut al cuvântului, ci lasă copiilor libertatea să fie exact aşa cum sunt ei (perfecţi deja). Eu cred că orice copil care creşte cu maximă libertate de expresie găseşte forma cea mai potrivită lui de a-şi exprima calităţile, talentele, pasiunile înnăscute. Cred în faptul că oamenii pot trăi fericiţi şi împliniţi exprimându-se cu adevărat şi fără bariere în forma cea mai frumoasă. În felul acesta oamenii pot contribui la înfrumuseţarea lumii noastre cu toată pasiunea lor, de care, de altfel, suntem cu toţii capabili. Când spun “fără bariere” nu mă refer la lipsa regulilor, ci la lipsa fricilor şi a ideilor preconcepute care de cele mai multe ori ne opresc din a ne exprima aşa cum suntem cu adevărat în inimile noastre.

Educaţia Waldorf este una dintre rarele forme de educaţie care a găsit modalităţile cele mai puţin invazive de a da copiilor posibilitatea de a se exprima liber. Dau un simplu exemplu: pictura se face pe hârtie umedă şi în anii mici doar cu câte o singură culoare. Hârtia umedă face un joc minunat din felul în care se întinde culoarea, puţin necontrolat, aşa cum de altfel e şi în viaţă, întotdeauna apar suprize pe parcursul drumului. Învăţăm să savurăm surprizele aşa cum vin ele. Un drum clar, prestabilit, rigid ne limitează, nu ne lasă libertatea de a schimba ceva în mod spontan, pe drum. Pictura pe hârtie umedă este o formă subtilă de a face o paralelă cu viaţa reală, ne pregăteşte cu blândeţe pentru schimbările ce pot apărea în drumul nostru. Aici mă refer foarte clar la faptul că în grădiniţele tradiţionale se desenează în forme predesenate şi se colorează în contur, o formă de limitare care, după părerea mea, are implicaţii pe termen lung asupra felului de a vedea viaţa. Copiii de la Waldorf nu învaţă să deseneze după anumite tipare, ei desenează aşa cum simt, iar desenele lor arată momentul dezvoltării lor sufleteşti, arată armonia sau zbuciumul lor.

Copiii învaţă prin imitaţie, iar educatoarele sunt persoane blânde, foarte prezente şi atente la fiecare copil şi la dinamica grupei, pline de empatie. Exemple asemănătoare celui cu pictura şi desenul aş putea să dau şi în ceea ce priveşte muzica, mişcarea libera şi chiar activităţile practice. Felul de a fi al educatoarei, lipsit de judecăţi şi idei preconcepute, plin de iubire pentru copii, este esenţial în educaţia Waldorf.

 

2. Cum a fost acomodarea copiilor în acest sistem? Ce aţi întâlnit acolo în realitate se potriveşte cu prezentarea teoretică a metodei?

La grădiniţa unde merg Matei şi Dora (particulară), acomodarea copilului se face în prezenţa unuia dintre părinţi, deoarece copilul are nevoie să înveţe locul şi persoanele în deplină siguranţă. Aşa cum la bunici mergi de multe ori împreună cu părinţii şi înveţi locul fără să plece mama din primul moment, aşa e nevoie şi la grădiniţă. Acomodarea se face în ritmul copilului, eu am stat două săptămâni zi de zi cu băieţelul meu până când am început să ies din clasă. Alţi copii au nevoie de mai mult sau de mai puţin timp ca să se acomodeze. Pentru aceasta este nevoie iarăşi de deplina prezenţă şi empatie a părintelui şi a educatoarei, care pot observa neliniştile sau stările de bine ale copilului şi pot acţiona în armonie cu acestea. Noi am experimentat exact ce am descris mai sus şi cred că totul a mers foarte armonios. Chiar şi după ce se acomodează la grădiniţă, copiii pot trece prin stări de nesiguranţă, de emoţii pentru schimbările prin care trec, iar empatia părinţilor şi a educatoarelor şi, mai ales, o comunicare deschisă şi bună între ei îi sprijină pe cei mici pentru a trece cât mai uşor prin toate aceste schimbări.

 

3. Există lucruri care credeți ca ar putea fi îmbunătăţite?

Sunt unele concepte moderne despre comunicare sau anumite teme de educaţie pentru care aş căuta forma cea mai potrivită pentru a fi introduse în educaţia în grădiniţă: mă refer la teme despre siguranţa proprie (de exemplu cum acţionez când mă pierd de părinţi, de grup etc.) până la educaţia despre corpul uman. Informaţiile corecte despre sexualitate şi alegerea unui partener pentru o relaţie plină de iubire pot fi aşezate cu blândeţe şi iubire în subconştientul copilului încă de la o vârstă atât de fragedă, înainte de a fi interesaţi hormonal de acest subiect. Cred cu tărie că aceste informaţii oferite corect şi cu blândeţe îi vor feri pe copii de pericole mai mari sau mai mici, îi vor pregăti pentru o viaţă armonioasă şi plină de iubire. Cred că sunt unele subiecte cu care copiii de astăzi care trăiesc în oraşe se confruntă şi care diferă de felul “tradiţional” de a funcţiona al unei grădiniţe Waldorf (în apropiere de natură, în comunităţi mai mici, fără pericole). De asemenea, aş introduce întâlniri de educare în comunicare empatică a părinţilor, pentru o mai bună funcţionare a felului în care comunică părinţii, părinţii cu copiii lor, părinţii cu educatoarele. Ideea de comunitate s-a schimbat de-a lungul timpului şi noi nu mai trăim în comunităţi mici, ca vecini care se întâlnesc în multe din momentele zilei. Acum e nevoie de ajutor în a ne apropia mai uşor unii de alţii, în baza unor valori comune, trăind în acord cu ele pentru a crea un cadru bun pentru dezvoltarea copiilor noştri.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa